Autorii crimei

Cine a omorat justitia si democratia? La aceasta intrebare labartata luni seara pe burtiera Antenei 3, Gadea a raspuns cu citate din Basescu. Eurobarometrul dat publicitatii saptamana trecuta i-a determinat pe toti detractorii justitiei sa exulte: increderea romanilor in justitie s-a prabusit cu 13% fata de anul trecut! De cateva zile incoace, autorii crimei se intrec in a gasi vinovati. Corul detractorilor justitiei a tipat la unison, monoton si previzibil la DNA si la SRI. Micul dezastru a fost trecut exclusiv in contul „binomului”. Priviti mai bine imaginea de mai jos: cativa dintre autorii principali ai crimei calare pe cadavru intrebandu-se cu mainile inrosite cine a savarsit omorul.

Crima are, insa, o multime de autori. La catafalcul justitiei plange astazi o cohorta de ucigasi perseverenti din exteriorul sistemului ajutati, atentie, de complici din interior dar si de o serie de excese si erori reale ale victimei.

1. Suspectul numarul unu raman politicienii in cardasie cu televiziunile mogulilor. Lor li s-a adaugat fostul presedinte, Traian Basescu, care s-a transformat din sustinatorul justitiei in adversarul ei avand numeroase cauze personale de aparat. In nici o tara din UE nu s-a cheltuit atata energie pentru subminarea unor institutii cheie din stat ca in Romania ultimilor ani. Asta pentru ca in nici o tara din UE nu avem atat de multi politicieni, oameni de afaceri sau moguli media, adica cei mai influenti oameni dintr-o societate, anchetati, trimisi in judecata sau condamnati. In ultimii ani s-a atins o masa critica anti-justitie, care nu avea cum sa nu lase urme. Acum, tocmai clientii justitiei tipa cel mai tare, varsand lacrimi de crocodil pe ruinele unui institutii pe care au supus-o unui asediu inadmisibil intr-o tara civilizata. Borfasii si avocatii lor din politica si presa si-au atins, partial, tinta. Au dislocat si mai mult increderea publicului in ideea de justitie si dreptate.

2. Autorii principali si-au gasit complici chiar in interiorul sistemului de justitie: magistratii din UNJR si AMR s-au incolonat frumos la microfonul Antenei 3, intr-o monstruoasa coalitie cu cei care i-au linsat ani de zile tocmai pe colegii lor, judecatori sau procurori. Cititi-le comunicatul in care se caznesc sa explice cauzele prabusirii increderii in justitiei: nici o vorba despre marea coalizare anti-justitie a politicienilor si mogulilor, nici un cuvant despre lungile campanii de linsaj (mentionate apasat de Comisia Europeana), dar veti afla inca din primele randuri ca toata vina o poarta DNA. Trebuie sa dispui de vaste rezerve de rea-credinta sa sustii ca tocmai institutia care se bucura de o mare incredere publica este principala responsabila de prabusirea imaginii justitiei. Ceea ce nu inseamna ca in contul procurorilor nu se pot trece cateva erori, dar de aici pana la a-i socoti raspunzatori de erodarea increderii in sistem e o cale atat de lunga incat numai cei anchetati sau condamnati o pot strabate atat de repede incat sa-i scoata vinovati tocmai pe procurorii care de bine de rau isi fac treaba. Ministrul Raluca Pruna a explicat tentatia unor magistrati de a submina activitatea DNA prin faptul ca unii s-ar afla in campanie electorala pentru alegerile pentru un loc in Consiliul Superior al Magistraturii iar procurorii anti-coruptie nu sunt foarte iubiti printre magistrati din varii motive (acest subiect merita tratat separat).

3. Am mai citit cateva interpretari savante, pareri alambicate potrivit carora de vina ar fi cumva o neincredere generala in sistem, nu doar in justitia ca atare, ceva cu presedintele Iohannis care a dezamagit in raport cu uriasul orizont de asteptare generat in urma cu doi ani cand a fost ales etc. S-ar putea sa fie ceva aici, dar nu prea cred ca dezamagirea generala explica singura o cadere atat de abrupta intr-o institutie. As plasa pe locul trei in categoria suspectilor chiar justitia. Publicul s-a maturizat si priveste cu ceva mai mult scepticism anchetele si condamnarile cu politicieni. Nu li se pare ca asista la un act de justitie cand vad mari borfasi condamnati cu suspendare sau care stau un an doi in inchisoare dar raman cu averile furate. Avem, deci, o mare problema cu judecatorii care pronunta condamnari simbolice sau procurori care merg cu dosare subtiri in instanta.

4. Scepticismul si confuzia publicului. Constatarea simpla ca marii borfasi raman in general cu banii furati a contribuit masiv la erodarea increderii. Sigur, executarea sentintelor definitive, confiscarea averilor este o etapa administrativa, care nu mai tine de justitie, ci de autoritatile fiscale. Dar publicul nu face aceasta diferenta. Oamenii simpli sunt tot mai convinsi ca in absenta confiscarii averilor, nu s-a facut dreptate pana la capat printr-o condamnare simbolica sau cativa ani de puscarie.

5. Inabilitatea unor institutii sau personaje din sistem a adancit intr-o oarecare masura criza de incredere. Greu de stabilit cat a contat, dar nu se poate ca publicul sa nu fi sanctionat apetenta DNA pentru arestari temperata de instante. Cand publicul vede pe cineva in catuse pus a doua zi in libertate, va fi convins ca procurorul sau judecatorul a gresit. Pe de-o parte DNA-ul a castigat ca institutie la capitolul imagine si incredere, dar pe de alta parte sistemul in ansamblu a pierdut. De inteles pana la un punct dorinta DNA-ului de a se baza pe sprijinul opiniei publice. In absenta lui institutia devine prada usoara pentru politicieni. Dar, de la un punct incolo, excesul de arestari se intoarce ca un bumerang impotriva intregului sistem. Apoi, marele public face confuzie intre arestarea preventiva si procesul ca atare. Oricat de justificata ar fi arestarea preventiva, ea nu se poate intinde prea mult. Eliberarea din arest echivaleaza in ochii multora cu un aranjament ocult prin care cel anchetat a scapat de justitie.

6. Controversele pe tema implicarii SRI in cercetarea penala, scandalurile din jurul asa-numitelor legi Big Brother si deciziile Curtii Constitutionale care au limitat puterile serviciilor secrete au alimentat suspiciunile generale. Acestea, alaturi de cateva declaratii nefericite ale ministrului justitiei, Raluca Pruna, au alimentat din plin campaniile menite sa raspandeasca neincrederea in sistem.

In concluzie, putem explica prabusirea increderii in justitie printr-un cumul de factori, nu printr-o singura cauza. Un rol determinant l-a jucat subminarea increderii in mod premediat si programatic, printr-o vasta campanie de manipulari, minciuni si exagerarea unor situatii particulare fara indoiala discutabile. O alta consecinta a campaniilor anti-magistrati pe termen lung, care se va vedea in curand, este aceea ca magistratii profesionisti si de buna credinta nu se vor mai inghesui sa ocupe functii de conducere in sistem. A se vedea lista candidatilor la CSM. Cu rare exceptii, oferta arata deplorabil.

Prabusirea increderii in justitie se produce in mod paradoxal dupa o lunga perioada de curatare interna, la capatul careia sistemul a inceput sa functioneze incomparabil mai bine decat acum cinci sau zece ani. Ultimele rapoarte de tara ale Comisiei Europene au subliniat constant progresele din justitie. Mai mult, sistemul s-a dovedit pe ansamblu functional, unele excese fiind temperate chiar din interior prin cenzura instantelor de judecata sau prin decizii ale Curtii Constitutionale. Daca imaginea justitiei in ochii publicului nu e azi cea pe care, poate, o merita se intampla mai ales din cauza ca in oglinda televizorului cam toata realitatea din Romania arata profund distorsionat.

Marea intrebare este cum vor profita politicienii de cresterea gradului de neincredere in justitie si, mai ales, cum vor actiona. Vor avea curajul in toamna sa treaca la fapte sau vor astepta sa treaca alegerile pentru a organiza ca de obicei inca o mica tentativa de „asasinat”?