Basescu, Boc si comicul absurd al remanierii

Avem ministri care vor sa plece, dar raman. Avem apoi ministri care n-au vrut sa fie demisi, dar demisioneaza. Ceva de neimaginat: Caragiale traieste. Remanierea guvernului are sens daca in locul unor ministri slabi vin altii mai buni. Ce logica are ce ne propune Boc? Din cei sase ministri schimbati, cel putin trei arata ca se poate si mai rau: Ariton la economie in locul lui Videanu, Tabara la agricultura in locul lui Dumitru si Ialomiteanu la finante in locul lui Vladescu.

De pilda, Dumitru de la agricultura zice ca l-a chemat Boc joi dimineata, i-a multumit frumos si i-a spus ca n-are nimic sa-i reproseze. Si atunci, care-i miscarea? Nu era vorba ca remanierea se va baza pe o evaluare, pe bla, bla, bla? Bla, bla bla a lipsit, dar l-au mazilit.

Parca sa enerveze in mod special Bruxelles-ul si pe comsiarul roman pe agricultura, Dacian Ciolos, Boc schimba un tehnocrat desavarsit cu un politician din cretaciul iliescian: Valeriu Tabara, fost ministru al agriculturii in cabinetul Vacaroiu, fruntas PUNR pe vremurile cand nationalismul de tip vadimist inca se vindea bine, om conecat bine la afacerile din agricultura, deci cu potential. Cu el, PDL poate avea garantia, ca la toate comenzile politice, de azi incolo va avea cine sa raspunda. Miza sunt cele cateva miliarde de euro pompate de Bruxelles in agricultura romanesca, fonduri europene de impartit catre clientela in urmatorii ani.

Sacrificarea lui Dumitru fara explicatii arata ca, in Romania, ministrii tehnocrati n-au nici o sansa in guverne politice.

O fi devenit Videanu nesuferit si simbolul coruptiei nedovedite, dar urmasul sau vine de la Sibiu cu o reputatie penala si mai bine consolidata. In anturajul lui Ariton din lumea oamenilor de afaceri locali gasim personaje suspecte de trafic de carburanti in perioada embargoului si alti dalmatieni locali. Ariton se lauda prin 2008 ca i s-a propus functia de ministru al economiei, dar ca atunci a cedat in favoarea altuia. Galant, Videanu se da el astazi la o parte sa-i faca loc amicului de la Sibiu.

Insasi demisia lui Videanu e un mister, nu stim exact de ce o face. Fostul ministru n-are nimic sa-si reproseze, dimpotriva. Mai spune apoi – am discutat asta cu el joi seara la B1 TV – ca si-a depus mandatul inca de acum trei luni, ca joi dimineata a vorbit ultima data cu Traian Basescu pe teme energetice, dar ca nu i-a spus ca seara va demisiona. Se poate asa ceva? Unul dintre cei mai importanti ministri nu-l anunta pe seful statului ca va parasi functia, desi are ocazia sa o faca exact in ziua demisiei?

Toate acestea sunt indicii clare ca Videanu n-a demisionat, n-a dorit vreodata sa plece, ci a fost demis sub presiune. In ultimele luni, s-a agatat cu disperare de functie, explicand peste tot ca guvernul e perfect si ca n-are ce sa-si reproseze. Atunci, de ce a plecat astazi? De dorul muncii la partid, cum sustine public? Il vedeti pe Videanu ingropat la sediul din Modrogan in sondaje de opinie si organigrame de partid, facand instructie cu baronii locali, decuplat total de puterea executiva? Asta sa fi fost visul vietii sale de om politic?

Cum l-or fi gasit insa pe Ialomiteanu in locul lui Vladescu la finante? Din jobenul carui baron local a tasnit economistul de la fabrica de scule? O fi gresit Vladescu, nu zic, ne-o fi enervat rau pe toti cu oroarea aia de ordonanta 58, cu drepturile de autor, dar cine e Ialomiteanu? Fost economisit la intreprinderea de scule Rasnov inainte de ’89, cu un CV dupa ’90 cam prafuit si foarte provincial, Ialomiteanu va trebui sa invete din mers limbajul FMI si al cifrelor mari. Vladescu n-a avut de spus decat atat despre schimbarea sa din functie: o eroare.

Cu restul, parca nu merita sa-i mai bati capul. O fi mai bun Vremea decat Sandu, Botis decat Seitan? Dumnezeu stie din ce cotloane de partid au rasarit oamenii astia, ce competente au, pe ce criterii au fost ei selectati si cat se pricep la comunicatii sau la problematica sociala. Dar Boagiu o fi mai buna decat Berceanu? Pe vremea cand era la transporturi, drumurile nationale se asfaltau si se stricau a doua zi iar autostrazile se construiau la fel de incet ca astazi. Daca Boagiu ajungea la transporturi in decembrie 2009, Boc l-ar fi propus astazi, la remaniere, pe Berceanu in locul ei. Sunt oamenii intersanjabili ai PDL. Si, apropo, nu zicea Basescu deunazi ca oricine in locul lui Berceanu va fi facut la fel de putine ca nu sunt bani?

Acestea ar fi, sa zicem, aspectele tragi-comice ale remanerii propuse de Boc. Aspectele mai dramatice, sa le spunem, ar fi tensiunile tot mai mari dintre Traian Basescu si o parte influenta din partid. Razboiul cu greii partidului – aproape inevitabil – ameninta proiecte majore de reforma, pe termen lung.

Inca nu este clar cat de autonom a devenit Emil Boc in relatia cu Traian Basescu, dar ezitarile manifestate in prima parte a zilei de joi – cand premierul a pus pe masa varianta unei remanieri soft – indica influenta majora pe care tripleta Blaga, Videanu, Berceanu o exercita asupra unui lider total lipsit de autoritate si curaj. Emil Boc, sfasiat intre doua tabere, a cedat in prima faza presiunilor teribile exercitate de greii partidului, apoi s-a trezit luat in suturi de Cotroceni. Din aceasta coliziune subterana intre Basescu si greii partidului, cu Emil Boc prins la mijloc, indecis, n-a castigat nimeni, nimic.

Traian Basescu insusi pare ca se teme: cat poate intinde coarda, cat mai poate sfida greii din PDL fara sa riste intoarcerea armelor impotriva sa si, in mod fatal, o suspendare? In tot cazul, cu lista guvernului Boc V in fata, seful statului va trebuie sa se hotarasca daca accepta un Guvern peticit cu oaste de stransura de prin partid, coborand astfel sub stacheta ridicata sus de el insusi, sau refuza sa semneze decretele de numire in cateva cazuri si isi vede de reforma si modernizarea statului, riscand, mai departe, totul pe o singura carte. Insa refuzul semnarii decretelor ar insemna razboi total, pe toate fronturile, si un Emil Boc condamnat la moarte sigura, imposibil de salvat dupa ce ii va fi refuzat cativa ministri.

Vom afla curand, poate chiar vineri, daca seful statului s-a predat sau inca mai joaca. ​

P.S. Veti spune: Guvernul Boc V nu conteaza, e incropit ca sa treaca iarna, vine altul, cel adevarat, cu zmei, la primavara. Dupa logica asta, poate ca era mai bine sa ramana Guvernul Boc IV, parea mai competent decat Boc V. Pur si simplu, n-am inteles ce-au castigat Boc si Basescu din remanierea asta care seamana cu niste cuie batute artistic in propriile talpi.