Batalia celor doua ne-realitati. Aia din teren si aia de la televizor (de Costi Rogozanu)

Sint din ce in ce mai putine sanse sa vezi un politician „pe teren” intr-o postura incomoda. Masinariile electorale s-au perfectionat atit de mult incit imediat o camarila consistenta inconjoara un prezidentiabil, de exemplu. La televiziunile de stiri si dezbatere s-a perfectionat atit de bine stiinta intreruperii, a falsei indignari, a ridicarii superfluului la rang de apocalipsa incit politica sa para o piesa proasta care nu ne priveste pe noi.

Textul poate fi citit si pe blogul lui Costi Rogozanu de pe platforma Voxpublica

Asta e marea batalie. Iar de data asta, spre deosebire de domnia lui Nastase, cind masinaria de propaganda din teren se plia perfect pe masinaria de propaganda mediatica, cele doua armate sint acum una impotriva alteia. Se repeta partial istoria Costantinescu si ProTV versus Iliescu si poporul. De data asta o majoritate covirsitoare a jurnalistilor si a „formatorilor de opinie” (din interes cei mai multi, din convingere citiva) s-a asezat impotriva puterii reprezentate de Basescu, si el cu un electorat nou, mult mai iliescian decit acum 5 ani.

Inchipuiti-va doi mari roboti dintr-un film SF de mina a 5-a care se bat undeva intr-un oras. Indiferent de cine invinge, cei doi distrug in mare parte orasul…

Moment istoric: iesirea lui Mircea Dinescu pe o scena dintr-un satuc si refuzul lui Basescu de a-i da microfonul, precum si placarea poetului de catre badigardul Gigi Netoiu (ce imagine puternica exact la 20 de ani „dupa”, un poet care a lucrat pentru toti mogulii obstructionat de fostul securist care ii pazea domiciliul fortat). Pe scena aia din Cetate s-au ciocnit robotii. Basescu si multimea lui portocalie s-au opus masinariei de atac mediatic reprezentata de Mircea Dinescu.

Prea putin se vorbeste despre falsul din strada, despre falsificarea „manifestarilor”. Politicienii merg prin teritoriu si le vorbesc fanilor, se pupa cu functionarii numiti politic si cu tot felul de deonatori de provincie. E tot un contact cu nerealitatea. La televizor lucrurile se petrec putin invers – alianta anti-Basescu se loveste periodic de reprezentanti ai puterii si se balacaresc in direct.

Televizorul este o oglinda care intoarce pe dos realitatea. Pune in conflict oameni si realitati care nu sint in conflict, de fapt. Pupicii electorali, micii si voia buna sint intorsi exact pe dos. Politicianul puterii iese pe scena si este aplaudat si iubit de cei pe care i-a platit sau angajat politic. La televizor reflectia este inversa si tot manipulatoare. Politicianul apare in studio si este atacat sau aplaudat in functie de patronat sau in functie de cit il lasa constiinta pe analistul implicat. Daca pui un pesedist sa comenteze iesirea lui Basescu el va livra la TV un discurs de la partid inutil agresiv, un limbaj de strada. Daca pui un pedelist sa-l comenteze pe Geoana, ai acelasi efect. La televizor totul apare ca si cum candidatul ar fi nimerit „pe teren” la o intrunire a contracandidatului.

Televiziunea manipuleaza din start, inscenind conflict: de fapt, avem doua masinarii de vot cu cite 30% care sint ambalate la maximum. Cetatenii neangjati (in sau de politic) stau intr-o prosteasca stare de indignare in loc sa invete sa citeasca si sa decripteze manipulari, sa interpreteze, sa faca exact ce fac oamenii rationali in viata reala: nu se vaicaresc continuu, ci iau o decizie.

Inversiunea de care vorbeam se petrece si la nivelul spectatorului. Cel care se duce sa-i cinte lui Basescu la scena ajunge acasa si se uita mai ales la emisiuni antibasescu, nu priveste B1TV, televiziune complet portocalie, sau chiar TVR (cu stiri cit de cit neutre). Nu, priveste Antena 3 si, daca sint invitati niste apucati antiBasescu, priveste Realitatea TV.

Spectatorul roman e supus si se lasa manipulat atunci cind iese in public, cind se intilneste cu politicieni, cind il scot sindicatele in strada etc. Cind ajunge acasa se transofrma in fiara, vrea conflict, vrea sa-i vada pe aceia pe care ii uraste si e plictisit de oamenii lui, pentru ca stie ca e o gargara. Tocmai in spatiul intim romaanii devin niste luptatori „publici”, iar in public te trezesti ca-s neasteptat de intimi cu tot ce inseamna putere, privata sau de stat.

Este deja legendara situatia cind un interviu cu Basescu pe Realitatea TV din urma cu un an si ceva a fost batut la audienta de bascalia la adresa interviului care se executa in timp real la Antena 3. Sint sigur ca erau multi fani ai lui Basescu care au preferat sa vada bascalia, in locul mesajului preferatului lor. La televizor, pina si „dictatura” lui Basescu e inversa: sint urmariti cei care il injura pe preferat. Cei doi colosi de cite 30% sint hipnotizati de injuraturile celuilalt. Iarasi o chestie autohtona: aici oamenii se bat mai putin, se injura mai mult. E si asta un soi de pacifism…

Asadar, atunci cind te apuci sa deconstruiesti manipularile prin tv-radio-presa-net trebuie sa iei in considerare acest comportament mistificat dublu: Televiziunile pare ca si-au extins artificialitatea in strada, in spatiul public. Iar ce ne-am dori ar fi sa vedem oameni discutind civilizat in contradictoriu. Nu ma impresioneaza nici haulelile de haita din provincie ale prezidentiabililor cu oamenii lor, nici atacurile in haita de la televizor care blocheaza dialogul. Conflictul fertil nu e posibil cit timp propaganda de strada si cea de studio vor fi atit de puternice. Nu e o problema romaneasca. In Romania este insa un decalaj imens intre educatia mediatica a publicului – foarte jos – si forta mediatica – industrie puternica, investitii imense.

„E vrajeala gripa porcina, e totul un joc politic ca de obicei”, cam asta declarau oamenii dintr-un club gen Bamboo unei televiziuni care-i chestiona in legatura cu noul virus – e o timpenie chiar daca e si un simbure de adevar, chiar daca cineva ia bani grei pe vaccin. Dar acei baieti destepti de Bamboo au impresia, exact ca unii comentatori, ca e de ajuns sa strigi manipulare ca sa anihilezi un pericol. Nici vorba. Pina si moartea are partea ei de produs cultural, dar asta nu-i schimba cu nimic esenta. Manipularea e fireasca, asa respira societatea noastra azi, prin confruntari de imagine. Cum rezistam? Ma voi uita cu mai putina scirba, dezgust si alte sentimente inutile la televizor (e totusi doar un televizor) si-mi voi lua ce-mi trebuie fara sa o fac pe superiorul absolut.

Va invitam sa semnalati in comentariile la articol cazuri flagrante de manipulare sau joc incorect in campanie din partea mass-media

Costi Rogozanu este unul dintre cei sapte cunoscuti comentatori media care scriu despre modul in care mass-media se comporta in campania electorala prezidentiala. Citeste aici mai multe despre acest proiect