Bijuterii legate de rămășițele lui Buddha, scoase la licitație, stârnesc o dezbatere etică

Miercuri, o colecție de bijuterii strălucitoare legate de rămășițele pământești ale lui Buddha, considerate una dintre cele mai uimitoare descoperiri arheologice ale erei moderne, va fi licitată la casa Sotheby’s din Hong Kong, scrie BBC.

Timp de peste un secol, aceste relicve, descoperite în nordul Indiei în 1898, au zăcut în mare parte nevăzute, păstrate într-o colecție privată britanică.

Acum, pe măsură ce nestematele se pregătesc să părăsească custodia proprietarilor lor, ele stârnesc nu doar dorințele colecționarilor, ci și o oarecare neliniște.

Acestea provin dintr-o comoară strălucitoare de aproape 1.800 de perle, rubine, topaz, safire și foi de aur cu model, văzute pentru prima dată în adâncul unei camere de cărămidă din apropierea locului de naștere al lui Buddha, în Uttar Pradesh, India, în prezent.

Descoperirea lor – alături de fragmente osoase identificate printr-o urnă inscripționată ca aparținând lui Buddha însuși – a avut un impact asupra lumii arheologiei. Nicolas Chow, președintele Sotheby’s Asia și directorul mondial al diviziei Asian Art, consideră că aceasta este „printre cele mai extraordinare descoperiri arheologice din toate timpurile”.

Totuși, în timp ce aceste relicve vor vedea strălucirea sălii de licitații, experții declară pentru BBC că o întrebare grea se pune: poate fi considerată etică vânzarea unor comori atât de intim țesute în trecutul sacru al Indiei?

În 1898, William Claxton Peppé, un administrator de proprietăți englez, a excavat o stupă la Piprahwa, la sud de Lumbini, unde se crede că s-a născut Buddha. El a descoperit relicve inscripționate și consacrate acum aproape 2.000 de ani.

Istoricii sunt de acord că aceste relicve, intacte până atunci, sunt moștenirea atât a descendenților clanului Sakya al lui Buddha, cât și a budiștilor din întreaga lume. Relicvele osoase au fost distribuite de atunci în țări precum Thailanda, Sri Lanka și Myanmar, unde continuă să fie venerate.

„Sunt relicvele lui Buddha o marfă care poate fi tratată ca o operă de artă și vândută pe piață?”, se întreabă Naman Ahuja, un istoric de artă stabilit în Delhi. „Și din moment ce nu sunt, cum este vânzătorul autorizat din punct de vedere etic să le scoată la licitație?”

„Întrucât vânzătorul este numit «custode», aș dori să întreb – custode în numele cui? Le permite acum custodia să vândă aceste relicve?”

Chris Peppé, strănepotul lui William, a declarat pentru BBC că familia a analizat posibilitatea de a dona relicvele, dar toate opțiunile au prezentat probleme, iar o licitație părea „cea mai corectă și transparentă modalitate de a transfera aceste relicve către budiști”.

Julian King, specialist internațional la Sotheby’s și șeful vânzărilor la Himalayan Art, New York, a declarat pentru BBC că casa de licitații a efectuat o analiză amănunțită a bijuteriilor.

„Ca și în cazul oricăror obiecte și obiecte de colecție importante oferite spre vânzare la Sotheby’s, am efectuat verificările necesare, inclusiv în ceea ce privește autenticitatea și proveniența, legalitatea și alte considerații, în conformitate cu politicile noastre și standardele industriei pentru opere de artă și comori”, a declarat King.

Ashley Thompson, de la Universitatea SOAS din Londra, și curatorul Conan Cheong, ambii experți în arta din Asia de Sud-Est, au și alte întrebări. Într-o declarație comună, au declarat pentru BBC: „Alte întrebări etice ridicate de vânzare sunt: ​​ar trebui comercializate rămășițele umane? Și cine decide ce sunt sau nu rămășițe umane? Pentru mulți practicanți budiști din întreaga lume, pietrele prețioase de vânzare fac parte integrantă din oasele și cenușa lui Buddha.”

Vânzarea relicvelor a stârnit îngrijorare și în rândul liderilor budiști.

„Buddha ne învață să nu luăm bunurile altora fără permisiune”, a declarat pentru BBC Amal Abeyawardene de la British MahaBodhi Society, cu sediul la Londra. „Înregistrările istorice indică faptul că clanului Sakyamuni i s-a acordat custodia acestor relicve, deoarece Buddha provenea din comunitatea lor. Dorința lor a fost ca aceste relicve să fie păstrate alături de podoabe, cum ar fi aceste pietre prețioase, astfel încât să poată fi venerate în perpetuitate de către adepții lui Buddha.”

Chris Peppé a scris că bijuteriile au trecut de la unchiul său la vărul său, iar în 2013 au ajuns la el și la alți doi veri. Atunci a început să cerceteze descoperirea lor de către străbunicul său.

Regizorul de televiziune și editorul de film din Los Angeles a scris că a găsit știri din 1898 de ziare – de la Reuters la New York Tribune – care anunțau descoperirea rămășițelor lui Buddha.

„Colonizarea Indiei de către britanici a fost o sursă de rușine culturală pentru mine [și continuă să fie], dar, printre căutătorii de comori care își aduceau descoperirile înapoi în Anglia, existau și oameni concentrați pe căutarea cunoașterii”, scrie Chris Peppé.

El a menționat că cercetările sale au dezvăluit multe despre strămoșii săi, pe care îi considerase „victorieni plini de prejudecăți, dintr-o epocă trecută”.

„Am aflat că prima soție a lui Willie Peppé a ales să călătorească prin India în luna de miere și a iubit țara și cultura ei. Din păcate, a murit din cauza unei boli nespecificate. Am aflat că bunica mea era indignată de legile care și se aplicau femeilor indiene.”

Bijuteriile sunt considerate printre cele mai extraordinare descoperiri arheologice din toate timpurile

William Peppé a înmânat pietrele prețioase, relicvele și relicariile guvernului colonial indian: relicvele din os au ajuns la regele budist al Siamului (Rama al V-lea). Cinci urne cu relicve, un cufăr de piatră și majoritatea celorlalte relicve au fost trimise la Muzeul Indian din Kolkata – pe atunci Muzeul Imperial din Calcutta.

Doar o mică „porțiune de duplicate”, pe care i s-a permis să le păstreze, a rămas în familia Peppé, notează el. ( Notele de la Sotheby’s spun că lui Peppé i s-a permis să păstreze aproximativ o cincime din descoperire.)

Surse au declarat pentru BBC că casa de licitații consideră „duplicatele” drept articole originale considerate excedentare față de cele donate, pe care „guvernul indian i-a permis lui Peppé să le păstreze”.

În ultimii șase ani, nestematele au fost prezente în expoziții importante, inclusiv una la Muzeul Met în 2023. Familia Peppé a lansat, de asemenea, un site web pentru a „împărtăși cercetările noastre”.

Unii cercetători susțin că relicvele lui Buddha nu ar trebui niciodată tratate ca mărfuri de piață.

„Licitația Sotheby’s transformă aceste materiale extrem de sacre în obiecte vandabile, în continuarea actelor de violență colonială care le-au extras dintr-o stupă și le-au numit «pietre prețioase» și «obiecte de interes pentru europeni»”, spun Thompson și Cheong.

Chris Peppé a declarat pentru BBC că, în toate mănăstirile pe care le-a vizitat, „niciun budist nu le consideră relicve corporale”.

Unii indică, de asemenea, Koh-i-Noor , confiscat de Compania Britanică a Indiilor Orientale și care acum face parte din Bijuteriile Coroanei, mulți indieni considerându-l furat. Ar trebui ca bijuteriile lui Buddha să fie următoarele?

„Repatrierea, cred, este rareori necesară”, spune Ahuja. „Asemenea relicve rare și sacre, unice și care definesc istoria culturală a unui ținut, merită însă atenția excepțională a guvernului.”