Blocajul din PSD (de Alexandru Lazescu)

Nu au trebuit sa treaca decat cateva zile pentru a avea dovada faptului ca solidaritatea coagulata an jurul lui Adrian Nastase cu prilejul votului din Parlament prin care se respingea cererea de perchezitie a locuintelor sale din str. Zambaccian si de la Cornu nu a fost decat una de conjuctura.

Evident mai interesati si mai angrijorati de ce ar putea eventual sa li se antample lor an viitor decat de ce ar putea pati fostul prim ministru deputatii au dorit an acelasi timp, ca bonus, sa o umileasca pe Monica Macovei. Minstrul Justitei a fost de altfel foarte aproape de a demisiona considerand, nu fara temei, ca nu dispune de un sprijin politic real an ofensiva anti-coruptie.

Iata ansa ca an ciuda acestei victorii de parcurs dl. Nastase nu pare sa aiba deloc zile linistite. De cateva zile pe sub usile organizatiilor PSD din Bucuresti ancep sa curga „anonime” care cer excluderea sa din partid, alaturi de colegul Dan Ioan Popescu. Cum revoltele spontane de acest gen desi nu imposibile sant totusi putin probabile nu trebuie deloc excluse manevrele de culise.

Important e ca subiectul e lansat ba chiar gata, gata sa ajunga pe ordinea de zi dupa cum declara si Dan Tudorache liderul organizatiei PSD din Bucuresti sectorul 1 sau chiar Sorin Oprescu, presedintele organizatiei Bucuresti, care se arata altfel destul de retinut an a sprijini demersul, cel putin la nivel public, an ciuda binecunoscutei animozitati existente de ani buni antre cei doi.

Ca nu e deloc o antamplare o dovedesc si declaratiile lui Marian Oprisan, care, culmea ironiei, se arata preocupat de problemele de imagine pe care fostul sau sef le creaza partidului si lanseaza sugestii explicite: „PSD l-a ajutat foarte mult pe Nastase, asa cum si Adrian Nastase a facut multe lucruri pentru partid. Acum domnia sa trebuie sa ajute PSD.

Adrian Nastase are posibilitatea sa demisioneze, sa se supuna judecatii Justitiei, pentru ca judecatorii sunt garantii statului de drept si sa-si dovedeasca nevinovatia”.

Daca mai tinem cont si de faptul ca despre Marian Oprisan se spune ca ar fi unul din oamenii de ancredere ai lui Miron Mitrea, actualul secretar general al partidului, si ca declaratiile sale au avut loc cu doar cateva zile anaintea antalnirii liderilor PSD cu sefii organizatiilor judetene, se pot face destule speculatii pe aceasta tema.

Procedural lucrurile sant mai complicate asa ca e greu de presupus ca o astfel de decizie radicala ar fi iminenta. Efectele se vor simti ansa imediat, indiferent de felul an care va arata hotararea finala. Erodarea accelerata a sprijinului politic pentru Adrian Nastase anuleaza partial mesajul transmis de votul din Parlament.

E un fel de „verde”partial pentru continuarea anchetei si e un lucru rau prevestitor pentru fostul presedinte al PSD. Din toate punctele de vedere. Pe de alta parte cei care asi imagineaza ca doar mazilirea, ramane de vazut formula, lui Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu va rezolva problemele partidului se amagesc singuri.

De aceea unii cer clarificari radicale si solicita an acest sens organizarea unui congres extraordinar.

Dar va putea rezolva chiar si un congres extraordinar criza de identitate grava prin care trece PSD ? Partidul functiona destul de bine ca masinarie de exercitare a puterii. Gestiunea resurselor statului an perioada 2001 – 2004 a fost profitabila. I-a facut pe multi fericiti: oameni de partid plasati mai sus sau mai jos an ierarhie, familiile lor, apropiati si parteneri de afaceri.

Acum ansa toate aceste lucruri au disparut. Iar pe aceste meleaguri loialitatile au viata scurta. Perioada Nastase la conducerea PSD a promovat un tip de lideri care se pot asocia fara dificultati oricarei doctrine. Cu o singura conditie: partidul respective sa fie la putere.

In teorie alegerea lui Mircea Geoana ar fi trebuit sa declanseze un proces de reforma care sa curete PSD si de reziduurile post-comuniste dar si de pleiada de arivisti politici considerati de multa lume corupti. Doar an teorie. Geoana nu are forta sa curete partidul.

Cu cine sa o faca ? Cei cativa oameni onorabili din jurul sau nu pot contrabalansa forta politica a unor grei ca Miron Mitrea sau a majoritatii liderilor bine ansurubati an fruntea organizatiilor locale. Acolo sant desemnati delegatii la congres, acolo se negociaza si se fac jocurile din culise, cine pe cine sustine, si pana la umra ce mandat vor avea sefii de la Bucuresti.

Practic, acest gen de oameni detin toate manetele de comanda din partid si e putin probabil ca le vor ceda de bunavoie de dragul reformarii principalului exponent al social-democratiei romanesti.

In aceste conditii alternativa ar fi o linie de tip Iliescu, desueta dar care ar mai avea o oarecare priza electorala. Insa an mod evident rezultatul ar fi un PSD cu termenul de valabilitate expirat. Asa ca e mai degraba de asteptat ca aceasta coabitare antre diferite grupuri interne sa continue fara a fi cu adevarat transata an favoarea cuiva. Din cel putin doua motive.

Primul e acela ca nu exista an acest moment nici un lider cu forta an interiorul formatiunii politice dar si cu priza reala an exterior capabil sa se impuna asa cum s-a antamplat an trecut cu Ion Iliescu sau an PD cu Traian Basescu. Al doilea motiv tine de context.

Pentru ca erodarea severa a credibilitatii generale a clasei politice autohtone atenueaza masiv impactul public al oricaror demersuri reformiste, admitand ca ele chiar ar exista cu adevarat, la nivelul principalelor partide politice romanesti.