Bomb-Man

Adrenalina, suspans si multa, multa nebunie. Pericolul e meseria lui.

Teodor e omul care se joaca de-a viata si moartea aproape in fiecare zi. Este veteranul pirotehnistilor oradeni din trupele speciale ale Politiei.

De doi ani incoace, oradenii au propria echipa de dezamorsare a bombelor, o unitate speciala parte integranta a Detasamentului de Politie pentru Interventie Rapida (DPIR) din cadrul Inspectoratului de Politie al Judetului (IPJ) Bihor.

Initial, acest segment special a existat doar in Bucuresti si in cateva judete din tara. In Oradea, unitatea s-a format in anul 2003, ca urmare a deciziei conducerii Inspectoratului General al Politiei Romane.

Grupa are zece membri care si-au primit atestatul de specialisti in dezamorsarea bombelor in urma unui curs de pregatire pirotehnica organizat la Bucuresti.

Calm exploziv

Cel mai experimentat membru al Bomb-Man-ilor din Oradea este agentul sef-adjunct Teodor Toderici. Are atestatul de pirotehnist din anul 1997. Veteranul echipei este un om obisnuit, cu o figura blajina, usor exotica. E un personaj pe chipul caruia nu se citeste vreo trasatura aparte.

Linistit si parca enervant de calm, Teodor este practic primul om din judet care ar putea trece pe lumea cealalta in cazul unei greseli la o alarma „pe bune”. Dar chipul nu-i tradeaza trairile. „Calm” este cuvantul care il caracterizeaza ca om si „exploziv” – cuvantul care ii caracterizeaza meseria.

Si totusi, Teodor a gasit echilibrul, reusind sa combine perfect cele doua stari interioare. Cu toate acestea, oricat ar incerca sa prinda in cuvinte ce simte atunci cand este in actiune, doar el stie ce poarta in suflet.

Fost agent de ordine, lui Teodor i s-a propus in 2003 sa lucreze in echipa speciala impreuna cu un caine dresat in semnalarea si detectarea bombelor si a substantelor explozive. A acceptat. Nici el nu stie de ce. „Poate setea de adrenalina, poate nebunia, poate dorinta de aventura.

Sau poate dragostea pentru animale”, spune Teodor zambind sagalnic. „Cel mai important este ca partenerul de viata sa te inteleaga”. Povestea casniciei lui e cel putin diferita fata de cea a unui cuplu obisnuit.

Desi era „om de inaintare”, cum se spune in jargonul pirotehnistilor din Politie, inca din 2003 sotia lui a aflat adevarul abia dupa ce s-a maritat si dupa ce a ramas insarcinata. „A fost o poveste interesanta. La inceput i-am spus ca fac parte din Grupa Pirotehnica.

Cand i-am spus mai exact ce fac a ramas perplexa si m-a intrebat daca va ramane singura” povesteste pirotehnistul-veteran. Un veteran care nu are mai mult de 33 de ani, dar care spera sa ajunga sa apuce pensia tot lucrand tot in aceeasi bransa.

Frica de „Bum!”

Meseria de specialist in dezamorsarea bombelor este probabil cea mai periculoasa din lume. Chiar si cei care o practica sunt de acord ca e nevoie de o doza semnificativa de nebunie ca sa poata sa-ti placa asa ceva. Multi se intreaba ce simte un pirotehnist. „In primul rand, trebuie sa fi voluntar.

Riscul in aceasta meserie este maxim, dar totusi calculat” spune Ioan Tirb, conducatorul interimar al unitatii specialistilor pirotehnisti din Oradea. La doar 30 de ani, este un adevarat lider. „Probabil este singura meserie din lume unde nu poti sa gresesti de doua ori” spune si Teodor.

„Cand esti in actiune ai o senzatie ciudata. Mai intai simti cum ti-i se strange stomacul, apoi iti transpira palmile, pentru ca in cele din urma sa-ti auzi propriile batai ale inimii” vorbeste veteranul. „Toate trairile sunt amplificate de zeci de ori.

Cand mergi la o actiune de acest gen trebuie sa dai dovada de mult calm pentru a nu panica lumea. Chiar daca simti cum ti se taie respiratia, este nevoie de multa stapanire de sine pentru a nu exterioriza sentimentul”.

Echipa completa

Un rol extrem de important in grupa de pirotehnisti il are cainele de cautare. De fapt, Vox e mai mult decat cainele unitatii. Este un frumos exemplare de ciobanesc german, scolit la Centrul Chinologic din Sibiu. El e responsabil cu detectarea pachetelor surpriza.

„Vox a fost dresat ca, in momentul in care simte ceva suspect, sa ia pozitia de sezut. Alti caini se exprima altfel. Fie lovesc cu laba, fie cauta cu botul explozibilul. Astfel de exprimari sunt insa deosebit de periculoase pentru ca pot duce la declansarea exploziei” spune Teodor.

Totodata, succesul intr-o actiune provocata de o alarma cu bomba depinde in mare masura de mirosul lui Vox. Daca indica o pista falsa, operatiunea grupei devine mult mai greoaie.

Intr-o actiune de simulare, organizata special pentru GAZETA, Vox a dat de urma saculetilor cu explozibil ascunsi in interiorul spoilerului unei masini.

Intre Teodor si Vox exista si o altfel de legatura. „Daca nu are chef de munca, mai si greseste. Este foarte important ca animalul sa primeasca atentie din partea stapanului in fiecare moment. Totodata, trebuie sa-si primeasca rasplata de fiecare data” spune Toderici.

Pentru Vox, rasplata dupa fiecare actiune este o minge de tenis. „Relatia dintre un conductor de caine si animalul dresat trebuie sa fie puternica si se poate forma doar in timp. Eu mi-am lasat nevasta acasa cu fetita si am plecat la Sibiu pentru o perioada de sase luni.

Acolo m-am familiarizat cu cainele” povesteste Teodor despre ceea ce in termeni de specialitate se numeste cuplul chinotehnic.

„Cel mai bun prieten – distanta”

Pentru ca imaginatia celor care recurg la acte nebunesti construind disaozitive explozive iar metodele de a declansa o deflagratie sunt mult prea multe, nu exista un procedeu standard pentru dezamorsarea bombelor. De cele mai multe ori, pirotehnistii se folosesc de spriritul de observatie pe care l-au dobandit in urma experientelor avute.

Desi, din fericire, nu au avut de furca cu situatii de real pericol, Bomb-Man-ii din Oradea au invatat sa opereze in functie de felul in care percep alarma. „Metodele difera de la un caz la altul”, spune Ioan Tarb.

„Modul prin care se actioneaza la o alarma cu bomba la o cladire este diferit fata de alarma la o masina. Nu toate alarmele sunt luate in serios de cei din Detasamentul de Politie pentru Interventie Rapida”.

Costurile la o astfel de deplasare sunt de peste 20 de milioane, motiv pentru care amenzile pentru alarme false sunt foarte mari. Tinerii care se joaca cu asa ceva sunt pasibili chiar de inchisoare” spune Vasile Pascu, seful DPIR Bihor. „Grupa Pirotehnica da curs unei alarme doar daca se primeste avizul din partea conducerii IPJ Bihor.

Abia apoi echipa de pirotehnisti se deplaseaza la locul unde a fost anuntata alarma cu un efectiv care variaza in functie de dimensiunea obiectivului. Primii trimisi la inaintare sunt Toderici si Vox.

Daca se dovedeste o alarma reala, urmatorul care intra in scena este seful echipei, care face apoi o serie de teste „pachetului surpriza” si o radiografie sonora. Apoi, se iau deciziile”, mai spue Pascu.

„Nu este un procedeu standard, batut in cuie, de abordare” spune Tirb. „O explozie poate fi declansata in multe feluri. De exemplu, la Sibiu a fost un caz cu un exploziv dublu prin care daca dezamorsai unul dintre ele se producea oricum explozia, activata de cel de-al doilea dispozitiv.

Deci, nu avem o regula clara de abordare, decidem la fata locului, in functie de specificul fiecarei situatii in parte” mai spune Tirb. „Insa cel mai bun prieten al pirotehnistului este distanta” conchide seful pirotehnistilor oradeni.

Pana acum, alarme false

Oradenii nu au avut parte de prea multe alarme cu mecanisme explozive, sase in ultimii cinci ani. Toate s-au dovedit a fi glume de prost gust. Cea mai grava dintre toate a fost in anul 2001, cand inca in Oradea nu exista o grupare specializata pe interventii de acest gen.

Cladirea Palatului de Justitiei a fost evacuata intr-o dimineata de noiembrie, dupa ce un telefon anonim anunta ca la parterul institutiei a fost plasata o bomba.

Individul care a sunat, prima data la ora 7.45, a apelat pe numarul ofiterului de serviciu de la cabinetul sefului IPJ Bihor, dupa care a revenit zece minute mai tarziu cu un apel la grefiera-sefa a Curtii de Apel Oradea. Dupa cercetarea minutioasa a incaperilor, politistii au exclus existenta vreunei bombe.