Bugetarii au cuvantul. Sau nu?
Economia nu merge bine, suntem in plina criza, PIB-ul a scazut in ultimul trimestru cu 8,8%. Ca atare si veniturile bugetului de stat scad corespunzator. Nu este clar cand economia isi va reveni. Cum bugetul de stat, pe termen lung, trebuie sa fie in paritate este logic sa se discute despre reducerea cheltuielilor bugetare. Cum spunea Claudiu ieri, exista cateva posibilitati de reducere, printre cele mai simple si logice fiind reducerea salariilor bugetarilor sau reducerea numarului de bugetari. Am remarcat raspunsul dat de catre o angajata la stat care m-a facut sa scriu aceste randuri.
Exercitiul de reducere al cheltuielilor a fost deja facut de firme din mediul privat: salariile au fost reduse sau inghetate, multi angajati au fost dati afara, unele firme au inchis cu totul. Pe scurt, firmele si-au facut si au implementat deja planuri ca raspuns la criza si sunt pregatite deja pentru noile conditii economice.
Indiferent cat de mica este o firma, un astfel de proces de reducere al costurilor este greu. Presupunand ca inainte de criza organigrama era corecta, daca dai oameni afara inseamna ca renunti la anumite venituri si la anumite planuri in care credeai pana la momentul respectiv sau incarci anumiti angajati cu mai multa munca decat pot duce. Exista, desigur, si oportunitati: de ex. in a inlocui angajati mai putin eficienti cu angajati mai eficienti dati afara de la alte firme, eventual cu un cost mai mic.
Insa atunci cand vorbim de sectorul bugetar, activitatile statului au un pret pre-stabilit, doar ca nu reusesc sa incaseze banii de la clienti (cele 22 de milioane de cetateni romani).
Presupunand ca structura de personal / organigrama institutiior publice este corecta, inseamna ca reducerea cheltuielilor se poate face doar in doua moduri: reducerea proportionala a salariilor bugetarilor (in definitiv se aliniaza in acest fel cu salariile din domeniul privat) sau prin reducerea serviciilor solicitate de clienti (repet, servicii publice pentru cele 22 de milioane de clienti – cetatenii romani).
Urmand aceasta logica, la nivel de contribuabil se ridica asadar 3 probleme: una de structura a aparatului public (cantitativ), una de pret (cat costa serviciile si, deci, care este valoarea salariilor bugetarilor) si una de nivel / calitate a serviciilor. Iar aceasta valoare obtinuta prin formula (din manualul de analiza economica, anul III, ASE): “Cantitate” X “Pret” X “Calitate” trebuie sa corespunda cu valoarea pe care societatea este dispusa sa o plateasca, exprimata ca procent de impozite si taxe in PIB.
Citeste restul materialului si comenteaza pe Jeopardy.