Bumerangul prostiei. Cazul Patapievici

Mă întreb, din nou, dacă sfătuitorii lui Victor Ponta, domnul Diaconu, un ministru fără pată, exemplu al principialității și neprihănirii, cu acuzații penale pentru abuz în funcție, domnul Marga, filorus și ”expert” în politică externă, domnul care se ocupă de românii de pretutindeni –ne întrebăm dacă nu este același fascinant senator fost PDL, actual PNL, repejor, înainte de alegeri, mare expert în diaspora, oportunist de carieră -, s-au gândit vreo secundă la avalanșa de proteste pe care le-a declanșat ordonanța de urgență, o ”urgență” păguboasă și nejustificată de nimic altceva decât de ură, impostură și invidie revanșardă. Mă întreb dacă au idee cât de mulți oameni vor ieși în stradă mâine, poimâine și în zilele care urmează.

E un exercițiu necesar în democrație să te pui în pantofii celuilalt, dacă ești o persoană inteligentă, să imaginezi ce gândește, cum, ce mecanisme interne îl animă. Iarăși, presupoziția ridicolă că toată lumea îl urăște pe Horia-Roman Patapievici, doar pentru că se găsește câte un mitocan să îl scuipe pe stradă, instigat fiind de neprihăniții cu ochii coborâți sfios în podea prin studiourile lui Dan Voiculescu – un excepțional monument de demnitate al nației române, așteptăm cu interes viitorul soclu în parcul Izvor! -, la fel de eronată ca și asumpția că toți românii îl urăsc pe președinte, doar pentru că domnul Crin Antonescu se visează președinte înainte de termen ne confirmă, o dată în plus, că prostia, nu deșteptăciunea, limita, nu deschiderea, gândirea pe termen scurt, nu viziunea, invidia combinată cu ură și ignoranță domină creierele înfierbântate de victoria antenelor asupra poporului român.

Mă gândesc să îi ajutăm puțin pe acești trei domni, căci îmi doresc sincer să îl exclud pe Victor Ponta dintr-un batalion al lipsei de gândire și de viziune, e un tip inteligent și e totuși primul ministru al României, să îi mai dăm o șansă, poate ticăloșia absolută nu îi va anihila complet exercițiul gândirii. Așadar, imaginați-vă, domnilor, articole despre dumneavoastră în presa internațională, mișcări de stradă, zeci de articole în presa noastră, un atac și o rezistență neîncetată a intelectualilor, artiștilor și a societății civile – cât a mai rămas nealiată cu puterea – în fiecare zi, până în noiembrie și în anii care vor veni, dacă vor (mai) urma pentru voi, poate apare un lider providențial până atunci și vă suflă festinul, ceva/cineva imprevizibil, la care nu vă gândiți acum. Vă sugerez încă un mic efort de imaginație – știu că e foarte dificil – pentru scenariul în care Crin Antonescu nu va fi președinte (căci intuiția îmi spune că nu va fi) și că situația ICR și a lui Horia-Roman Patapievici va deveni scandal internațional. Știu, intuiția e ceva irațional, dar am convingerea că funcționați deseori irațional, deci veți înțelege.

Să mai facem un pas și să ne gândim puțin la reputația guvernului Ponta în acest context: revanșard, retrograd, acționând în disprețul legii, prieten și salvator al corupției, un guvern care distruge cultura, justiția și care întoarce procesul democratic cu 22 de ani în urmă, lipsit de intelectuali autentici, infestat cu hiene, baroni, securiști și impostori.

Sunt convinsă că veți gândi că și ”foștii” au fost la fel, însă aici vă înșelați; în afara unor lideri PDL fără o carieră solidă în spate, corupți, lipsiți de imaginație la rândul lor, pentru care obediența era o valoare sacră, iar tupeul ținea loc de inteligență, PDL-ul a avut – și încă are! – în rândurile lui intelectuali de excepție și oameni cu o carieră excepțională în spate, ceea ce nu vedem prea des în USL. Mai mult decât atât a avut intelectuali care l-au creditat, toți formatorii de opinie relevanți în țara asta, și care au asigurat – vă rog, din nou, să gândiți, înainte de a acționa! – opt ani de guvernare! Nu este puțin, dimpotrivă, e enorm! Știu că vor sări mulți (s-au exprimat deja câțiva intelectuali simpatizanți ai USL sau de stânga) să spună că aceasta este marea vină a intelectualilor mai sus-amintiți, că s-au compromis, că nu este rolul intelectualului să se implice activ în viața publică, că trebuie să stea pe margine și să analizeze și mediteze contemplativ la treburile cetății, etc. De acord, așa ar trebui, într-o altă țară, într-o altă epocă, nu în România. La noi, cât timp oamenii tineri nu știu că a existat o mineriadă, urmăresc cancan-ul, și click-ul, iar ceilalți pe Dan Diaconescu și pe alții care au ca discurs discurs constant înjurătura, deriziunea, defăimarea și votează infractori cu lejeritate, intelectualii –de stânga, dreapta, centru – au obligația să se implice, să se exprime și să direcționeze România către un liman al democrației liberale, în care opinii divergente să fie auzite, afirmate și dezbătute liber, în care valoarea și competența să fie recunoscută de toți, oriunde, oricând. Dacă intelectualii tac atunci când impostorii domină, fură meritele și munca altora, atunci ne vom întoarce în beznă.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro