Cainii vagabonzi, niste calcule elementare si o solutie propusa

Intrucat m-am plictisit de vorbarie, vreau o analiza pe cifre si fapte. Intrucat nu am gasit aceasta analiza, am decis sa o fac eu si sa o prezint public. Voi face apoi un blog-roll sub articol si in cadrul lui, rafinand analiza cu cifre mai bune, acolo unde este posibil, sau reluand calculele in urma observatiei cititorilor.

Sa incepem cu estimarea problemei. Singurele doua estimari concrete pe care le-am auzit ar fi intre 60.000 – 200.000 de caini comunitari pe strada in Bucuresti. Prima estimare apartine Primariei Capitalei, cea de-a doua unui primar de sector . O treia sursa din care putem deduce ceva, B565.ro (vezi aici ) vorbeste de 16.192 de bucuresteni muscati de caini in 2012. Daca estimam ca 10% din caini ar fi agresivi si deci ar fi muscat bucuresteni, putem estima numarul lor total la 161.920, deci in interiorul simpaticului nostru intervalul. O estimare de la simplu la triplu nu e chiar multumitoare si pentru siguranta voi pune 50.000 de caini in plus fata de maximul estimat. Adica 250.000 de caini, maximum – sa spunem rotund 6 bucuresteni (si ceva) la un caine (populatia este 1,6 milioane conform recensamantului). Fac acest lucru intrucat Primaria Municipiului Bucuresti nu a fost in stare sa inventarieze corect numarul de copaci – copaci care nici nu musca si nici nu se misca – deci nu putem avea pretentii la o estimare corecta a cainilor. Concluzie : cifra de 60.000 de caini vehiculata public pare o subestimare avand in vedere numarul muscatilor de 16.192. Daca cifra e corecta, asta ar insemna ca procentul cainilor agresivi ar fi de 16.192 de caini supra 60.000, adica un ingrijorator 26,9%. Adica aproape unul din patru caini gata sa sfasaie din nou copii si alti bucuresteni.

Dupa ce am incercat sa estimam problema, sa ne uitam la cati highieri sunt si ce resurse au, in prezent. Vorbim de 8 hingheri si de cinci caini prinsi in medie de un hinghier pe saptamana (adica highierul prinde cam unul pe zi – este pe de o parte putin, insa pe de alta parte ei sunt obligati sa mearga in echipe de cate trei pentru a nu fi pusi ei insisi in pericol!). Conform declaratiilor primarului Oprescu, vorbim de 40 de caini prinsi pe saptamana. Daca toti cainii pe care ii avem nu s-ar mai inmulti de fel (fac aceasta estimare doar pentru a calcula problema grosier, excluzand pentru inceput efectul inmultirii) , doar pentru problema actuala ar necesare 250.000 caini divizati cu 40 prinsi pe zi si ar fi egal cu un numar de 6.250 de zile in care problema ar fi rezolvata. Adica, 17 ani si ceva cu resursele actuale. Sa presupunem ca dublam resursele, in loc de 8 hingheri avem 16, atunci timpul de rezolvare se reduce de la 17 ani la un “modest” 8 ani si jumatate, dincolo de doua mandate ale oricarui primar. Desigur, insa, dl Ontanu este la al patrulea. Am auzit intr-un interviu la televizor o propunere ca primaria sa isi mareasca resursele de 5 ori, la 40 de hinghieri in loc de 8. Tot sunt necesari, matematic, 3 ani si jumatate pentru rezolvare – si tot e prea mult.

Sa discutam acum de progresia geometrica a numarului cainilor de pripas, exact complicatia cu care nu am inzorzonat calculul de mai sus. Sa spunem ca incepem cu doi caini amorezi nesterilizati. La prima generatie vor face 4 pui, pentru ca vorbim de doua fatari pe an pentru o catea in forma. Nu va plictisesc cu calculele intermediare, cum ajung ei 16, apoi 32, apoi 400 si ceva – va spun doar finalul : peste 7 ani (si 7 generatii) din cei doi catei avem 4.237 de caini potentiali, conform calculelor de inmultire date de un site american de specialitate, citat de un ONG de la noi. Habar nu am daca aceasta cifra este corecta. Daca ar fi sa presupunem ca suntem mintiti de ONG-uri si discountam cu peste 95% cifrele lor. Daca avem din 2 caini initiali fie si doar 100 de caini rezultati 7 ani mai tarziu, nu 4.237, atunci din 250.000 de caini estimati (cu presupunerea rezonabila, dar neverificata ca distributia de femele si masculi este egala) , practic 125.000 ar putea produce pui. 7 ani mai tarziu din 125.000 de pui, ai 1.250.000 de caini cu durata de viata 10-14 ani cu care trebuie sa faci ceva. Orice estimare care porneste de la peste 100 de caini rezultati din cei doi initiali cu care am pornit, de exemplu 400 de caini ne conduce la cifra de 5.000.000 de caini, nu la cifra estimate de 1.250.000 in anul 2020. Adica de patru cinci ori mai multi caini in Bucurestiul anului 2020 decat cetateni, nu mai fac calculul de cate ori mai multi caini decat copii ca ma apuca groaza. Problema principala e urmatoarea – calitatea execrabila a datelor de pornire pe care le avem transfera eroarea de estimare in proportie geometrica in anul 2020.

Care e insemnatatea cifrelor? Conform unui calcul (vezi aici ), vorbim de 12.000 de oameni muscati in 2009, insa doar pana la 31 august in 2013 vorbim deja de 8.600 de persoane muscate. Adica o medie de 1075 de persoane muscatel pe luna. Adica, in acest an vor fi 12.900 de persoane muscate de caini (am scalat totul pentru 12 luni). Este foarte probabil ca daca ne uitam atent la cifre sa constatam ca problema creste de la un an la altul, in ultimii ani rata de crestere a fost cam cu 2.000 de persoane muscate in plus in fiecare an. Si mai ingrijorator este ca din 8.600 de persoane muscate vorbim de 1.700 de copii. La 1.700 de copii muscati avem si primul deces, insa matematic vorbind (si poate cu lipsa de empatie), in lipsa unei imbunatatiri de cel putin 10 ori a starii de fapt actuale, in urmatorii 3 ani se poate aproape garanta o noua moarte a unui copil in acelasi fel.

Sa ne uitam putin si la banii disponibili actualmente pentru rezolvare. Vorbim de 18,6 milioane de lei si de 40 de caini prinsi pe zi, adica, daca presupunem generos ca hinghierii nu au nici Paste, nici Craciun si prind incontinuu caini 365 de zile pe an, vorbim de un maximum de 14.600 de caini prinsi pe an, fata de 250.000 cat am estimat ca ar fi ei cu totul. In ritmul actual, ar dura peste 10 ani rezolvarea problemei – Oprescu va fi ori la pensie ori la Cotroceni pana atunci (sa speram ca la pensie). Ignor pentru moment ca patrupedele prinse efectiv nu au unde sa fie tinuti sau bugetul nu e suficient si pentru a-i hrani, ma refer doar la aceasta capacitate bugetara si de prindere a lor efectiva. Daca impartim 18,6 milioane de lei la 14.600 de caini prinsi rezulta ca municipalitatea cheltuie cu prinderea/depozitarea fiecarui caine 1273 de lei. O mica avere. Mai observati un lucru – pentru rezolvarea problemei, din orice unghi te uiti este necesar un efort foarte mare la inceput, inclusiv bugetar, pentru a readuce problema sub control. Adica, daca nu cheltui un leu azi, maine s-ar putea sa cheltui de 400 de ori mai mult pentru ca ai lasat cainii sa se inmulteasca fara un control eficient. Sau, impartind altfel, dupa un calcul al bugetului impartit asupra personalul direct productiv, adica daca impartim 18,6 milioane buget la cei 8 hinghieri, avem peste 2,3 milioane de lei pentru un hinghier, ceea ce este enorm.

Sa estimam putin si costul care mai urmeaza, daca ritmul actual este pastrat (desi este clar ca daca scuturam bugetul ASPA putem motiva aceasta agentie sa fie cel putin de doua -trei ori mai eficienta).Daca scoatem doar 14.600 de caini pe an, tot trebuie sa facem ceva cu cei 250.000 minus 14.600. Adica tot raman 235.400 caini. Daca cheltuim si 100 de lei pentru fiecare caine, nu 1273 de lei cat cheltuie actualmente ASPA, atunci avem un cost incredibil de 235.400.000 lei, cost care desigur ar putea fi intins pe parcursul a 3-4 ani, insa ar fi necesar sa fie adusi cat de mult in fata. Altfel spus, un ban cheltuit in primul an al programului ar putea fi echivalentul a 100 de lei cheltuiti in ultimul an dintr-un eventual program pe 7 ani.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

Cainii vagabonzi, niste calcule elementare si o solutie propusa

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”