Calmati-va, vom supravietui (de Cristian Ghinea)

„Nimeni, dar absolut nimeni n-a iesit, pina acum, in fata natiunii, sa faca public un ghid practic de supravietuire macar in primele luni ale anului 2007”. Cind am citit fraza asta in numarul trecut al publicatiei Dilema veche la rubrica lui Robert Turcescu am crezut ca este o gluma care mi-a scapat. Recitind, tot scapata a ramas.

La ce se refera colegul Turcescu? S-ar spune ca ne-am programat niste inundatii catastrofale la inceputul lui 2007. Sau macar un cutremur nimicitor. „Faceti rezerve de apa potabila, cumparati-va veste de salvare si petreceti revelionul sub o masa solida” – cam asa ar putea suna citeva sfaturi de supravietuire la integrare. Pentru ca la integrarea in UE se refera Robert Turcescu.

Si nu este singurul. Ani de zile a fost la moda sa visezi frumos. Vine Europa si ne face curatenie, ne construieste autostrazi si ne spala pe miini. Moda s-a inversat brusc si dramatic. Acum esti pe val daca te vaiti. Ne va fi rau, vai de capul nostru, asta ne mai lipsea acum: integrarea.

S-ar zice ca trei presedinti si patru guverne ale Romaniei s-au chinuit sa deschida si sa inchida negocieri si sa aplice constiincios retete dure doar pentru a ne duce spre o noua pacoste. Cu asemenea oscilatii parem, din afara, un popor cu totul sarit de pe fix.

Ce vom pati dupa 1 ianuarie 2007? Nu se vor schimba toate in bine cum credeam pina mai an, dar nici nu avem nevoie de ghiduri de supravietuire. Mai ales ca avem experienta altor opt tari foste comuniste care au intrat in 2004. Ca sa fim corecti cu noi, trebuie spus ca si acolo Casandre suparate au prezis catastrofe care s-au infirmat pe banda.

Sa ne uitam mai atent la Polonia, tara care ne e cea mai apropiata ca dimensiuni si structura sociala. Nu ne vom opri la politica poloneza, tulburata de crize, desi am avea de invatat si de acolo. Dincolo de politica interna, integrarea Poloniei este un succes economic si social.

De ce se temeau polonezii inainte de aderare? Ca agricultura va sucomba. Ca nu vor reusi sa acceseze fondurile europene si vor plati mai mult decit primesc. Ca intreprinderile mici si mijlocii vor falimenta in masa.

Ce s-a intimplat de fapt? Populatia rurala (40%) si agricultura nu doar ca nu sint devastate, ci le merge mai bine decit se astepta toata lumea. Exporturile agricole poloneze inspre UE au crescut masiv, povestile de succes fiind iaurtul, fructele, verdeturile si carnea (pentru ca sint ieftine si naturale). Mai multi fermieri decit era de asteptat au reusit sa ia fonduri comunitare.

Taranii care produc pentru autoconsum nici nu au cistigat, nici nu au pierdut, au ramas linistiti acolo unde au fost dintotdeauna: in afara circuitelor economice. Dar mediul rural ca atare a avut cel mai mult de cistigat. Daca in 2004 doar 20% dintre locuitorii satelor erau de acord cu integrarea Poloniei, in 2005 procentul ajunsese la 70%.

Cum spun Krzysztof Burnetko si Jaroslaw Makowski in articolul din care am scos o parte din aceste date (“Enlargement, one year after: The political impotence of statistics”; Transitions Online), taranii au devenit cel mai euroentuziast segment social, de unde fusesera cei mai eurosceptici.

Desi rata de absorbtie a fondurilor comunitare este mai mica in Polonia decit in alte tari integrate in acelasi val, balanta e mai mult decit pozitiva. A platit la bugetul comun un milliard de euro, dar a primit dublu. Cum spuneam, cei mai multi bani s-au dus catre dezvoltare rurala (drumuri, canalizare, apa potabila in sate) si agricultura.

Ce s-a intimplat cu IMM-urile. Cele mai multe sint inca acolo. Cele mai bune au fost preluate de firme vestice si au contribuit la cresterea economica, ce a saltat doua procente dupa aderare. A fost inselata si alta asteptare care in Polonia era negativa si in Romania pare a fi pozitiva: europenii nu au dat navala sa cumpere terenuri si proprietati.

In schimb, polonezii au dat navala in UE, atit sa munceasca acolo, cit si sa-si vinda produsele. Exporturile catre vest au crescut cu 33%, investitiile straine cu 23% si numarul turistilor straini cu 35% in primul an de dupa aderare. Nu s-ar spune ca e chiar o catastrofa.

Au fost si efecte negative? Da. A explodat numarul de masini second-hand importate. De fapt, unii zic ca e un efect negativ, altii il trec la rubrica pozitiva. Nimeni nu se indoieste ca inflatia crescuta nu era de dorit. A crescut insa in limitele asteptate, de la 2,4% inainte la 5% in 2004, apoi a coborit din nou la 3,5% in 2005.

De fapt, este putin mai rau decit pare, pentru ca au crescut mai ales preturile la alimente. Recordul s-a inregistrat la zahar, care a crescut cu 50%. Pretul la carnea de vita a explodat conjunctural, pentru ca exporturile de carne poloneza au lasat piata interna fara oferta, apoi pretul s-a calmat, ramind totusi semnificativ peste cel de dinainte de integrare.

Probabil vom urma acest traseu. Va fi ceva vilva cu preturile in ianuarie si februarie, cind comerciantii vor profita de mica isterie, asa cum vinzatorii de case au profitat in avans de integrare inca de acum doi ani. Cel mai probabil, inflatia se va acoperi in cresterile de venituri, chiar si pentru cei mai putin favorizati.

Guvernul a anuntat deja ca intentioneaza sa creasca punctul de pensie cu 15% anul viitor. De altfel, cam acesta a fost modelul dupa 2004: crestere moderata a inflatiei in primul an, dar in limitele asteptate. In Ungaria a urcat de la 4,7 la 6,8. Vorbim de populatii care acum 10 ani inregistrau inflatia in trei cifre si au supravietuit fara ghiduri.

Nu as spune ca toate astea anunta o catastrofa. Ramineti, deci, calmi la locurile dumneavoastra. Eventual, cumparati-va zahar de rezerva. Vom trece si peste asta.