Campia Timisului s-a transformat in Marea Banatului

De citeva zile, judetul Timis este lovit de cele mai mari inundatii din ultimii 30 de ani. Televiziunile au transmis imagini care nu mai aveau nevoie de nici un comentariu. Mii de oameni au fost evacuati. Alungati de tavalugul nemilos al apelor, localnicii si-au parasit avutul si s-au refugiat care pe unde a putut.

Unii au incercat sa salveze ceva din agoniseala de o viata. N-au apucat. Apa a crescut cu un metru in mai putin de un minut.

Intre canalul Bega si riul Timis este o intindere uriasa de apa. O adevarata mare.

Sinistratii stau in corturi umede si asteapta ca vremea sa se indrepte. Apoi se vor intoarce la ceea ce a mai ramas din casele lor si vor incerca sa ia viata de la inceput.

Adapostul improvizat in gradinitaAdapostul improvizat in gradinita

Drumul care duce spre localitatea Foeni se termina brusc, la iesirea din comuna Giulvaz. De aici incepe „marea”, iar singurele vehicule care pot ajunge la sinistrati sint tractoarele sau camioanele. Pentru masinile mici este practic imposibil sa strabata cei 12 kilometri de drum subacvatic. Soseaua a fost marcata cu pari, la capatul carora au fost legate sticle de suc si de apa minerala.

Privelistea este asemanatoare cu cea de la Marea Neagra: apa peste tot, doar plaja lipseste.

Iesim din Giulvaz si, dupa citeva minute, ajungem la apa. De aici, drumul nostru devine imposibil de parcurs. La Foeni nu se mai poate ajunge decit cu o masina inalta: un camion sau un tractor.

Dupa putin timp apare primul tractor, in a carui remorca am fost imbarcati. Alaturi de noi, trei tineri din Cruceni, o alta localitate afectata serios de inundatii. „N-am iesit de o saptamina din sat.

Stiti cum m-am simtit? Ca un puscarias care a iesit din puscarie si e dezorientat, nu stie pe unde s-o apuce pentru ca n-a fost de mult in libertate”, povesteste Dan Popovici, care a fost in vizita la sotie si copii, dusi la Peciu Nou.

Drum fara pulbere

Tractorul inainteaza greu pentru ca soseaua este sub apa si a fost distrusa in mare parte. S-au format gropi ca niste cratere, iar cind remorca trece prin ele ne scutura serios.

Trecem pe linga o ferma naruita de inundatii. Urmeaza o antena de telefonie mobila, care a avut aceeasi soarta; o cladire, care pina acum zece zile era cabana, a fost inghitita si ea de apele nebune. Am parcurs cei 12 kilometri in mai bine de 40 de minute, prin vint puternic si ploaie marunta, dar deasa.

La intrarea in Foeni sintem intimpinati de o basculanta, bineinteles aflata sub ape, si de o benzinarie din care nu se mai vad nici pompele. „Bine ati venit la Foeni”, ne spune, cu zimbetul pe buze, unul dintre colegii nostri de remorca.

Animale salvate cu remorca

Singurul loc uscat din Foeni este soseaua principala, dar nici aceasta in intregime. In fata caselor au fost ancorate barci, care in aceste zile au luat locul masinilor. In apropierea primariei se afla o cladire mare, care, la prima vedere, seamana cu un palat. Usi mari, patru piloni de sustinere imensi si o terasa cu vedere spre un mic parc.

Aici sint gazduiti sinistratii din comuna Foeni si animalele care au mai putut fi salvate.

In curtea „palatului” intra un tractor cu o remorca in care sint urcate animalele. „Vrem sa salvam vacile, asa ca le ducem cu tractorul la Peciu Nou, ca acolo n-au ajuns apele”, ne spune un localnic. Pompierii militari, ajutati de citiva sateni, trag de animale, care, speriate fiind, se lasa cu greu convinse sa urce in remorca.

La usa gradinitei, care se afla in aceeasi cladire, stau citiva batrini, care privesc cum animalele lor sint duse pe uscat. „Macar ele”, murmura unul dintre pensionari.

Oamenii dorm pe dusumea

Intram in gradinita. Sintem intimpinati de un miros greu. Intr-una dintre sali sint cazate 36 de persoane ale caror locuinte au cazut prada apelor. „De o saptamina stam aici.

Casa mea a picat; am luat copiii, citeva haine si am fugit”, spune Elena Danila. Femeia n-a mai putut salva nimic, desi a incercat. „Am fost pina acasa, cu barca, dar n-am avut ce sa mai iau de acolo.

Totul e sub ape”, ne-a povestit Elena.

In sala de la gradinita au fost aduse marti saltele, pe care dorm sinistratii. Pina acum insa au dormit pe podea si s-au acoperit cu hainele mai groase pe care le-au avut.

Singura „distractie”, un radio

Sinistratii s-au saturat sa stea toata ziua si sa priveasca neputinciosi cum satul lor se naruieste. Pe una dintre saltele, o femeie la vreo 35 de ani plinge continuu, semn ca a ajus la capatul rabdarilor. „Nu mai pot sa stau aici, vreau sa ma duc acasa la mine. Am crescut in saracie, numai eu stiu cum am trait, ca sa ramin acum si fara putinul pe care l-am avut? Vreau acasa!”.

Colegii ei de suferinta se uita cu mila la ea, dar n-au cu ce sa o ajute. Si ei sint in aceeasi situatie.

Oamenii spun ca s-au plictisit in saptamina pe care au petrecut-o la gradinita, dar n-au nici o posibilitate sa plece fiindca n-au unde. Aici, cei mai fericiti sint copiii, care au la dispozitie jucariile din institutie.

Pentru cei mari, singura „distractie” este un radio. „Asteptam de fiecare data sa auzim la stiri ca apele scad, ca se va intimpla ceva, ca va fi bine, dar pina acum n-au spus nimic”, zice o femeie din Foeni. Vestile bune nu apar si exista sanse mici sa se faca auzite pentru ca, din pacate pentru oamenii de aici, apele cresc.

Bilant tragic la Foeni

Comuna Foeni a fost printre primele afectate de inundatiile din judetul Timis. Atit Foeniul, cit si satul Cruceni au fost evacuate in mare parte, putini fiind locuitorii care au ramas in zona. Pina acum, la Foeni, 110 case s-au darimat, iar alte 43 din Cruceni s-au facut una cu pamintul. Din cele doua localitati, peste 850 de persoane au fost evacuate.

Culturile agricole au fost si ele compromise in mare parte, 4.837 de hectare de pamint fiind inundate.

Tariceanu, luat la intrebari de sinistratii din Pustinis

Premierul Calin Popescu-Tariceanu a vizitat ieri dupa-amiaza citeva dintre zonele inundate din judetul Timis. Insotit de ministrul mediului, Sulfina Barbu, de prefectul Ovidiu Draganescu si de presedintele CJ Timis, Constantin Ostaficiuc, premierul a descins, mai intii, la scoala din satul Pustinis, unde sint cazati citiva zeci de sinistrati.

Tariceanu a fost asaltat de intrebarile oamenilor, dar nu a avut decit 20 de minute pentru a da lamuriri referitoare la situatia din judetul Timis.

Premierul nu a apucat sa faca decit citiva pasi in satul Pustinis si a si fost luat la intrebari. Mai intii, in fata i-a aparut o batrina care l-a intrebat pe Tariceanu despre asigurari. „Ati spus, domnule prim-ministru, ca trebuie sa ne facem asigurari. Eu n-am nici un venit, cu ce sa-mi platesc asigurarea?”, i s-a adresat femeia.

Premierul a incercat sa lamureasca situatia si a spus ca ar fi normal ca toata lumea sa fie asigurata. „Sint oameni care n-au posibilitati sa-si plateasca polita de asigurare. Dar cei care pot, chiar daca sint putini, trebuie sa o faca”, a spus premierul.

Desi initial se anuntase ca Tariceanu ii va vizita mai intii pe sinistratii transportati in comuna Uivar, premierul s-a oprit la scoala din Pustinis, unde, cu putin timp inainte, fusese adus un camion cu ajutoare. Intregul alai a intrat in curtea scolii, apoi intr-una dintre salile de clasa transformate in dormitor pentru sinistrati. „Va rog sa faceti tot ce puteti, domnule prim-ministru.

Noi avem incredere in dumneavoastra, dar nu vrem sa murim. Va rugam sa faceti ceva”, l-a rugat, cu lacrimi in ochi, o femeie. Tariceanu a dat asigurari ca nu va muri nimeni si ca se vor lua masuri de ajutorare a sinistratilor. „Nu avem nici o victima pina acum si nici nu va muri nimeni. Veti vedea ca asa va fi.

Noi nu putem sa trimitem materiale de constructii acum, pentru ca nu s-au retras apele si nu s-au facut evaluarile. Guvernul, prefectura si primariile vor oferi ajutoare. Va asigur”, a promis seful guvernului.

Vorbe spuse la nervi

Neincrezatori in spusele premierului, oamenii s-au enervat si au inceput sa vocifereze, fiind cu greu calmati de primarul comunei Uivar, Pavel Vajda. „Sintem femei, nu avem unde sa ne spalam. Ce facem? Nu putem sta o vesnicie pe la prieteni, la rude sau la scoala. Trebuie sa ne ajutati”, a spus o sinistrata.

Vizibil deranjat de imbulzeala creata, primul-ministru a rabufnit: „Ce vreti? Nu putem sa va ridicam un hotel acum. Noi nu va putem oferi confortul de acasa. Acum trebuie sa va multumiti cu ceea ce avem, iar mai apoi vor veni materialele si va veti reconstrui casele”.

Pentru ca s-a spus ca autoritatile locale si judetene nu au intervenit mai devreme si ca nu si-au facut treaba, Tariceanu a tinut sa lamureasca si aceasta problema. El a declarat ca, pina acum, nu se poate spune ca autoritatile nu si-au facut datoria fata de sinistrati si ca nu au intervenit cu tot ce au putut.

Pentru ca atmosfera devenise destul de incinsa, Tariceanu nu a mai plecat la Uivar, asa cum fusese planificat. Alaturi de insotitorii sai, a plecat spre stadionul unde au aterizat elicopterele delegatiei, pornind spre satul Sinmartinu Maghiar, ultima localitate afectata de inundatii.