Când el e aerian și ea îl iubește ca o nebună, cărțile spun că e ceva încâlcit acolo. Ce-o fi, aflăm imediat

Cati m-a cucerit din prima clipă. Cu aerul ei cosmopolit, cu vorba directă, veselia neforțată, tunsoarea punk și ochii albaștri ce-mi răscoleau străfundurile sufletului în căutare de răspunsuri. Venea, parcă, de pe alte tărâmuri unde totul era permis.

— Cum te numești? m-a întrebat, afișând o mină serioasă. 

— Dana. 

— Și el? 

— Dan.

— Păi, nu ți-a zis nimeni că Dan cu Dana dă o dandana? Ia să vedem ce zic ELE, a spus în timp ce amesteca nepăsătoare, dar cu dexteritate, cărțile.

Mintea mea o luase razna, pe diferite căi neumblate încă, în timp ce Cati șușotea într-un limbaj al cărui înțeles doar ea îl cunoștea: 

– Douăzeci și patru de cărți, douăzeci și patru de frați, minunea minunilor…

Descântecul suflat ca un abur călduț asupra cărților părea să mă învăluie și pe mine. Ochii ei mă puteau convinge de orice, însă eu mă știam iubită și nu aș fi crezut nicicum contrariul.

— Valetul de cupă e cam preocupat, pare aerian sau cumva nehotărât, dar se va întâmpla ceva ce-l va face să revină cu picioarele pe pământ. Tu, dama de pică, îl iubești ca o nebună, însă e ceva încâlcit între voi. Ce-o fi, aflăm imediat. 

A așezat cărțile în trei coloane egale: „ce știi, ce nu știi, în viitor” și mi-a spus să aleg una.

Aveam doar 18 ani și eram îndrăgostită până peste cap. Adormeam cu gândul la el și mă trezeam zâmbind cu numele lui pe buze. Cine a trăit iubirea aceea simplă, curată și adevărată, prima – mai presus de toate și de neegalat – știe despre ce vorbesc. 

Îmi aminteam cum dansam la petreceri și cât de sigură eram că-i sunt dragă, cum scrisorile lui erau mereu inscripționate pe toate marginile libere cu „Te iubesc” scris de zeci de ori în toate direcțiile posibile și cum eu îl credeam. Totul contrazicea ideea de neiubire. Totuși, ceva nu a fost tocmai cum trebuia să fie. 

— Am o surpriză pentru tine, îmi spune într-una dintre zile Carmen, prietena mea cea mai bună din acea perioadă. M-am săturat să te văd așa plouată mereu. Mergem la ghicit în cărți și cafea!

— Undeee? 

Imediat mi-a apărut înaintea ochilor imaginea unei femei cu forme rubensiene, cu o basma înflorată ce-i ascundea părul de cărbune care încadra un chip cu pielea smeadă. În jurul gâtului îi strălucea o salbă de cocoșei, iar mai jos de talia ei rotunjită se revărsa o fustă amplă în volane bogate și culori tari. 

Parcă citindu-mi gândurile ea îmi răspunde: 

— Nu, nu e ceea ce crezi, e vară-mea, te dă pe spate, nu alta. Numai culoarea desuurilor nu ți-o spune exact, în rest, știe tot. 

Locomotiva pufăia în așteptarea plecării. Geanta mea de voiaj, plină aproape numai cu mâncare, se odihnea pe bancheta de lângă mine. Vagonul era aproape gol. Doar vizavi de mine stătea o colegă. Eu îmi pironisem privirile pe fereastră în așteptarea lui, căci ne-am propus să ne vedem măcar puțin înainte să plec spre școală. Mai erau doar câteva momente până când șuierul prelung avea să anunțe plecarea, când l-am zărit apărând de după clădirea albă. Mi-am rugat colega să-mi ducă bagajul la internat, iar eu am rămas cu el să ne plimbăm prin parcuri, să ne jucăm în zăpadă, să ne îmbrățișăm și să ne bucurăm de tinerețea și iubirea noastră. Ne eram suficienți unul altuia și nimic altceva nu mai conta. Parcă eram singurii locuitori ai planetei albastre. Nici oamenii din jur, nici mașinile, zgomotele sau frigul nu mai contau. Lumea îmi zâmbea în nuanțe rogvaiv și inima mea își găsise ritmul perfect alături de a lui. 

Acelea au fost unele dintre orele noastre de aur și el a fost mai frumos ca oricând. Atunci mi-a fost cel mai drag, iar imaginea aceea a rămas gravată în sufletul meu. Amintirea-curcubeu. Alergase, de teamă că va întârzia, și obrajii lui roșii, ochii luminoși, zâmbetul ce îi înflorise în colțul gurii m-au topit. Am coborât în grabă, iar jumătatea aceea de zi petrecută cu el a fost una dintre cele mai fericite. 

Am zâmbit în reverie. Emoțiile mele au fost absorbite probabil de Cati, căci mi-a întrerupt visarea: 

— Ce știi? Știi că vă leagă fire văzute și nevăzute, scrisori, vorbe, că e lume multă între voi, că… 

Citește continuarea pe platforma editorială UNFINISHED LOVE STORIES.

Acest text face parte din proiectul UNFINISHED LOVE STORIES – o platformă editorială ce publică povești reale despre iubire în sens larg. În fiecare duminică dimineață, vei putea citi pe Hotnews.ro și pe unfinishedlove.ro o nouă poveste ce dă iubirii o nouă valență. Dacă ai și tu o întâmplare adevărată, unică și imperfectă, care explorează universul relațiilor contemporane, trimite-o către echipa editorială.

Articol scris de Daniela Alistar

Parteneriat media