Când mama ta te judecă pentru felul în care îți crești copilul: un tip de „mom shaming” despre care se vorbește prea puțin
Dacă ești mamă, ai trecut probabil prin etapa „nu cred că faci bine așa!/ e prea rece apa pentru băiță/ de ce nu îi pui căciuliță?”. Iar de multe ori, primele critici nu apar în vreun comentariu răutăcios pe rețelele sociale și nici într-o discuție aprinsă pe vreun grup de părinți. Vin de foarte aproape, de la propria mamă. Iar vorbele ei parcă taie în carne vie!
Termenul de „mom shaming” descrie criticile sau judecățile de valoare pe care le primesc mamele cu privire la modul în care aleg să își crească copiii – de la alăptare la nutriție sau educație. Când propria mamă face mom shaming, nu sunt doar povețe, nu e doar despre „cum se face”. Simți că „nu prea știi să fii părinte”, „că nu te pricepi deloc” sau că stilul de parenting pe care l-ai ales o să îți „distrugă” – în mod sigur – copilul.
Replicile astea par vechi de când lumea. Și, tocmai de aceea, sunt greu de combătut: „nu-l mai lua în brațe”, „îl obișnuiești prost”, „pe vremea mea copiii dormeau singuri”, „cât mai ai de gând să îl alăptezi, i-au dat deja dinții!”.
Toate acestea nu sunt spuse musai cu răutate, ci cu un dram de grijă și multă certitudine – aceea că experiența ei cântărește mai mult decât orice carte pe care ai citit-o, mai mult decât orice studiu recent. Și, de multe ori, exact această siguranță face critica propriei mame foarte greu de dus. Pentru că nu e o confruntare directă. E o acumulare. Micile obiecții, spuse constant, care te fac să te întrebi dacă trebuie să explici, să te aperi sau să taci. Și care, în timp, nasc mii de întrebări în capul proaspetei mame – de la „oare e bine pentru copil” la „oare sunt o mamă suficient de bună?”.
INTERVIURILE HotNews.ro