Când se impune operația la copilul cu hernie abdominală sau inghinală. Chirurg: „Intervenția chirurgicală este relativ ușoară. Pentru părinți însă, percepția s-ar putea să fie diferită”

Toți copiii care se nasc cu hernie ombilicală prezintă un defect (un orificiu în musculatura abdomenului, proiectat sub ombilic) mai mare sau mai mic. Cu o îngrijire atentă, hernia ombilicală se poate remite de la sine în primii doi ani de viață, astfel că în puține cazuri este nevoie de intervenție chirurgicală. În cazul herniei inghinale însă – afecțiune diagnosticată și ea în primii ani de viață – singura modalitate de tratament este intervenția chirurgicală. Aflați în cele de mai jos diferențele dintre cele două tipuri de hernii și când este necesară operația.

Herniile ombilicale sunt frecvente. Un copil din zece se naște cu o astfel de  patologie în regiunea ombilicală, apreciază dr. Iulia-Andreea Stoicescu, medic specialist în Chirurgie pediatrică.

„Hernia ombilicală sau supraombilicală (de linie albă) apare atunci când mușchii abdominali nu se închid bine pe linie mediană. Rezultă astfel un orificiu prin care, din abdomen pătrund organe abdominale interne sau părți ale acestora, imediat sub tegument”, explică medicul chirurg.

În funcție de cât de mare este defectul, prin acest orificiu pot pătrunde doar structuri superficiale sau structuri mai profunde, adaugă specialistul.

Ca aspect, hernia este o umflătură moale, de obicei nedureroasă, în apropierea buricului. Ea este mai frecventă la sugari, dar poate fi prezentă și la copii mai mari, și se evidențiază mai ales atunci când copilul plânge, strănută, tușește, face orice fel de efort ce determină creșterea presiunii intraabdominale.

Tratamentul chirurgical, exclus în primii doi ani de viață în hernia ombilicală

Este un mit acela că o hernie ombilicală apare pentru că un cadru medical nu a știut cum „să taie bine” cordonul ombilical al copilului la naștere. „Herniile ombilicale nu au nicio legătură cu asta. Iar felul în care colegii noștri neonatologi și asistentele îngrijesc copilul în prima lună de viață nu are niciun fel de influență asupra acestui defect parietal – hernia ombilicală, respectiv, nu influențează ce se întâmplă cu defectul acesta pe termen lung”, subliniază medicul chirurg.

Dacă starea pacientului este bună, mai spune dr. Stoicescu, în primii doi ani de viață nu este nevoie de intervenție chirurgicală pentru a corecta acest defect, întrucât acesta se poate închide spontan până la această vârstă. „Singura situație în care intervenția chirurgicală se impune, indiferent de vârstă, este cea în care organele din abdomen se strangulează la nivelul orificiului herniar. Dar acest lucru se întâmplă foarte rar”, punctează medicul chirurg.

Cel mai bine este ca, atunci când părintele observă existența herniei ombilicale să meargă cu copilul la o evaluare de specialitate la medicul clinician, într-un serviciu de chirurgie pediatrică. „Hernia ombilicală este o boală care poate necesita intervenție chirurgicală pentru a fi corectată”, justifică dr. Stoicescu.

Chirurgul pediatru evaluează cât de important (mare) este defectul și, în primele luni de viață, poate recomanda părintelui soluții de contenție abdominală care să permită închiderea treptată și spontană a acestui defect. „Concret, aceasta înseamnă că aplicăm un dispozitiv special, autoadeziv, rezistent și lat, prin care apropiem mușchii abdominali pe linie mediană , astfel încât defectul să se închidă la mijloc”, precizează chirurgul pediatru.

Medicul recomandă ca inițial dispozitivul să fie schimbat o dată la câteva zile, apoi, mai rar. „Este important să evităm contactul contenției (dispozitivul autoadeziv) cu apa și să avem grijă ca acesta să nu se dezintegreze. Dacă se întâmplă asta, recomandarea este de a veni mai repede la control, pentru ca acesta să fie reaplicat în condiții de siguranță de către medicul chirurg”, subliniază dr. Stoicescu.

Periodic, copiii ce poartă contenție abdominală trebuie reevaluați până când medicii decid că nu mai este nevoie de aplicarea acesteia.

Cum decurge intervenția chirurgicală în hernia ombilicală

Intervenția chirurgicală pentru corectarea unei hernii ombilicale nu este una complicată, nu dureză mult, iar recuperarea copilului este rapidă. „Pentru părinți însă, percepția s-ar putea să fie diferită, întrucât orice intervenție asupra copilului lor este un eveniment extrem de important. Însă, din punctul de vedere al chirurgului, intervenția este una relativ ușoară”, subliniază dr. Stoicescu.

În mod normal, operația se face în aceeași zi sau în ziua următoare celei în care copilul se internează. Intervenția se face sub anestezie generală și durează aproximativ 20-25 de minute, ca timpi operatori.

Chirurgul realizează o mică incizie sub/supra sau prin ombilic, conținutul herniei este împins înapoi în abdomen, iar orificiul herniar este închis prin sutură. Pielea în exces de la nivelul ombilicului este cosmetizată astfel încât să rezulte o cicatrice foarte asemănătoare cu o cicatrice ombilicală cu aspect normal (cel mai des, intervențiile pentru hernie ombilicală se vindecă „fără urmă”).

Dacă totul se derulează bine, a doua zi după intervenție copilul poate fi externat.

Ca orice intervenție chirurgicală și cea de hernie ombilicală comportă niște riscuri, dar, punctează dr. Stoicescu, de când realizează acestă intervenție, nu s-a confruntat cu situații care să nu poată fi depășite: „Despre riscurile anestezice cred că ar fi corect să vorbească un medic anestezist. Dacă vorbim despre potențialele complicații ale actului chirurgical în sine, vă asigur că luăm toate măsurile pentru ca incidentele nedorite să nu se întâmple.”

Iar aceste incidente nedorite pot fi de tipul sângerărilor mai importante postoperator, suprainfectării plăgii sau de tipul recidivării herniei – mai ales dacă defectul este important (mare) și în ciuda eforturilor medicilor chirurgi de a aproxima mușchii abdominali pe linie mediană (axul longitudinal al corpului), defectul se închide în tensiune. „Dar, dacă resursa pacientului este una optimă sau aproape de optim, dacă nu riscăm să aproximăm și închidem niște structuri slăbite, laxe, hipotrofice, care să nu permită lejeritate suturii, atunci rezultatul este unul foarte bun”, mai explică medicul chirurg.

Riscul de recidivă a herniei după operație este mai mare la acei copii care au patologii asociate, au diverse sindroame particulare care afectează musculatura abdomenului, ceea ce ar putea complica puțin lucrurile. Însă majoritatea pacienților pediatrici nu au patologii importante asociate, astfel încât hernia ombilicală se rezolvă într-o singură intervenție chirurgicală, iar rezultatul estetic este unul foarte bun.

În primii doi ani de viață ai copilului intervenția chirurgicală este total contraindicată. „În funcție de situație, se poate interveni între vârstele de 2 și 4 ani. Dar, dacă totul este în regulă, adică hernia este perfect reductibilă (organele și hernia se pot introduce facil în abdomen), defectul nu este foarte mare și nu pune probleme de natură estetică sau funcțională, atunci, în mod clar, intervenția poate fi amânată până la vârsta de 4 sau 5 ani”, precizează medicul chirurg.

La fetițe, mai spune specialistul, medicii sunt mai atenți în privința herniilor ombilicale, pentru că acestea vor trece, potențial, printr-o sarcină, la un moment dat în viață, astfel încât un defect necorectat, restant se poate agrava. Hernia se poate lărgi, lucru care complică lucrurile. Iar o problemă care se agravează este întotdeauna mai greu de rezolvat.

Cum trebuie îngrijit copilul după intervenție

Postoperator, copilul este pansat și poate pleca acasă chiar și în ziua operației, cel mult a doua zi după operație. După două zile, pansamentul se înlătură și se permit dușuri rapide. „Firele pe care noi le folosim intraoperator sunt resorbabile, deci se elimină singure; primul control postoperator este la o săptămână de la intervenție. Dacă evoluția este favorabilă, următorul control este la o lună, după care copilul revine integral la activitățile obișnuite”, mai spune medicul chirurg.

Cu toate acestea, părinții trebuie să supravegheze copilul astfel încât acesta să nu sufere traumatisme abdominale importante. Aceasta presupune că un copil operat de hernie se poate juca, inclusiv cu prientenii/frații, însă întotdeauna supravegheat, pentru a evita accidente.  Totodată, părinții trebuie să fie atenți ca plaga să nu se înroșească, să nu aibă secreții, să nu doară și să se cicatrizeze normal.

Herniile inghinale se pot corecta doar prin operație

Spre deosebire de herniile ombilicale care se pot rezolva și de la sine, cele inghinale au ca tratament exclusiv intervenția chirurgicală. „Herniile inghinale la copii sunt niște anomalii congenitale. În mod normal, în perioada uterină, atât testiculele la băieți, cât și ovarele, la fetițe, coboară progresiv către scrot, respectiv pelvis, unde se fixează. Odată ce aceste organe ajung la locul lor, canalul abdomino-pelvin (numit în termeni medicali “proces peritonevaginal” sau “peritoneolabial”) prin care au coborât ar trebui să se închidă. Se întâmplă însă foarte des ca acesta să nu se închidă și, în momentul în care este mai larg, să prezinte o componentă herniară”, explică dr. Stoicescu.

Prin acest canal inghinal rămas deschis după naștere, se întâmplă să alunece organe sau segmente de organe din abdomen – de tipul intestinului, apendicelui, ovarului, pe care clinicianul le percepe fizic prin palpare în regiunea inghinală, stabilindu-se astfel diagnosticul de hernie inghinală.

Hernia inghinală poate deveni evidentă clinic și prin tumefacție (umflatura) la nivelul labiilor – în cazul fetelor – sau la nivelul scrotului – în cazul băieților. Ca frecvență, băieții sunt de cca 6 ori mai afectați de această patologie decât fetele, respectiv până la 3 din 10 copii ce se prezintă în cabinetul medicului chirurg pediatru prezintă o patologie ce sugerează o anomalie de canal inghinal.

Pentru herniile inghinale certificate, mai spune medicul chirurg, există o fereastră de timp destul de îngustă în care se poate interveni în condiții optime. Dacă nu se intervine relativ repede, lucrurile se pot complica: organele ce pătrund în canalul încă permeabil, deschis, se pot strangula și își pot pierde, în consecință, vascularizația. „Complicațiile pot impune intervenție chirurgicală în urgență, dacă organele herniate nu pot fi împinse înapoi spre abdomen, făcând întregul act chirurgical mai dificil atât pentru pacient cât, uneori, și pentru echipa chirurgicală. După identificarea unui pacient cu hernie inghinală, recomandarea este ca intervenția să se realizeze în nu mai mult de două-trei săptămâni, pentru a evita fenomene de strangulare și de ischemie (privare de sânge) a organelor afectate – dacă acestea se necrozează, singura opțiune rămâne excluderea lor chirurgicală (rezecție). De aceea, mai ales pentru fetițe, hernia inghinală comportă un caracter și mai urgent de rezolvare chirurgicală, ele fiind în pericol de a avea un ovar prezent în sacul de hernie strangulat”, avertizează medicul chirurg.

Fără imersie în primele 4 săptămâni după operație

Cât privește riscurile asociate intervenției chirurgicale pentru hernie inghinală acestea sunt aceleași ca și în cazul herniei ombilicale: infecție a plăgii, sângerare, mai ales prin traumatism important produs în zona cicatricii postoperatorii, dar și recidivă, prin prezența de defecte mari, voluminoase, ce impun disecții ample. De menționat ar fi și bilateralitatea defectului (pe ambele părți) ce nu se identifică întotdeauna preoperator.

În prima lună după operație, trebuie evitată și imersia în apă, atât în cazul herniilor ombilicale, cât și al celor inghinale. Se contraindică mersul la mare sau piscină, baie în cadă.

După operația de hernie inghinală, pacienții se pot confrunta cu dureri care se controlează prin medicație. În cazul copiilor, timpul estimat recuperării este de două-trei zile. Copilului i se poate recomanda să rămână sub supraveghere acasă timp de o săptămână, înainte de a se întoarce în colectivitate. La adolescenți, timpul de recuperare estimat este de cinci-șapte zile. Se recomandă abținerea de la activități fizice intense, timp de o lună după operație.