Cand un copil greseste, 54% dintre parintii din Romania au ca prima reactie tipatul, iar 11% dintre parinti isi palmuiesc imediat copilul sau il trag de par – Studiu UNICEF

In Romania se inregistreaza anual, oficial, peste 12.000 de cazuri de abuz, neglijare si exploatare a copiilor. In acelasi timp, 54% dintre parintii romani declara ca atunci cand un copil face un lucru gresit, prima lor reactie este sa ridice vocea sau sa tipe, iar 11% dintre parinti palmuiesc imediat copilul sau il trag de par. Rezultatele apartin unui studiu realizat in Romania de UNICEF si prezentat cu ocazia lansarii campaniei „Violenta verbala raneste!”. Violenta verbala este cea mai raspandita forma de violenta.

UNICEF a lansat marti, 30 septembrie, campania „Violenta verbala raneste!”, in parteneriat cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie (ANPDCA) si Departamentul pentru Egalitate de Sanse intre Femei si Barbati (DESFB) din cadrul Ministerului Muncii. Campania are rolul sa creasca nivelul de informare si constientizare a publicului cu privire la formele de violenta impotriva copiilor, in special cu privire la abuzul verbal.

Violenta verbala este cea mai raspandita forma de violenta, dar cu efecte puternice asupra dezvoltarii copiilor, inclusiv asupra dezvoltarii creierului, au explicat reprezentantii organizatiei. Datele UNICEF arata ca, atunci cand un copil face ceva gresit, prima reactie a 54% dintre parinti, in Romania, este de a ridica vocea, iar 11% dintre parinti palmuiesc imediat copilul sau il trag de par.

Anual, in Romania, sunt inregistrate peste 12.000 de cazuri de abuz, neglijare si exploatare a copiilor, din care mai mult de jumatate in mediul rural. Cazurile inregistrate sunt forme de violenta care au loc in medii diferite: acasa, la scoala, pe strada etc. Majoritatea sunt cazuri de neglijenta, urmate de cazuri de abuz emotional, fizic si sexual. Cu toate acestea, se considera ca numarul de cazuri raportate reflecta doar o mica parte din cazurile de violenta, potrivit datelor prezentate UNICEF.

Potrivit organizatiei, una dintre principalele probleme este aceea ca violenta impotriva copiilor, mai ales abuzul verbal si psihologic (cum ar fi tipatul, injosirea, amenintarea etc.) si formele de pedeapsa corporala (cum ar fi palmuirea, tragerea de par) sunt tolerate si chiar acceptate.

Sursa: UNICEF

Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF in Romania, a declarat ca „cele mai recente cercetari in domeniul dezvoltarii creierului arata ca toate formele de violenta au un impact negativ asupra copiilor. Ii afecteaza atat in copilarie, cat si la maturitate. Copiii victime ale violentei vor avea mai putina incredere in ei insisi si au sanse mai mari sa fie tematori sau sa aiba un comportament violent, sa nu se poata concentra la scoala sau sa aiba dificultati in a-si face prieteni. Exista o legatura clara intre violenta suferita in copilarie si multe din problemele care apar la maturitate. Obezitatea, depresia, abuzul de tutun, alcoolul, drogurile, infarctul, diabetul si cancerul sunt doar cateva dintre ele„.

„Astazi, abuzul verbal impotriva copiilor – cu forme ca tipatul sau umilirea constante – sunt identificate in mod clar ca forme de violenta. Abuzul verbal creeaza o reactie de stres in organismul si creierul copilului. Aduce modificari in chimia creierului, ceea ce afecteaza dezvoltarea si sanatatea copilului pentru tot restul vietii sale„, a explicat aceasta.

Sandie Blanchet

Foto: Agerpres

Sandie Blanchet a declarat ca UNICEF a realizat un studiu care arata ca, atunci cand un copil greseste, prima reactie a 54% dintre parinti este sa tipe la el. 11% dintre parinti ii dau imediat o palma sau il trag de par. „Majoritatea adultilor repeta involuntar modelul de disciplina aplicat de parintii lor, bazat pe credinte ca ‘bataia e rupta din rai’ sau ‘unde da mama creste’„, a precizat aceasta. Reprezentantul UNICEF in Romania a spus ca violenta impotriva copiilor este de multe ori un act al parintilor sau al celor care au copiii in grija si are loc chiar acasa.

„Spre deosebire de abuzul fizic, ce lasa urme pe corpul unui copil, violenta emotionala este mai subtila si este mai greu de identificat, atat de victima, cat si de alte persoane. Cu toate acestea, consecintele sale sunt la fel de devastatoare. Mai mult, 60% dintre romani cred ca violenta domestica este ceva obisnuit. Faptul ca violenta domestica este adesea invizibila, iar violenta impotriva copiilor este acceptata inseamna, de fapt, ca acestea sunt foarte greu de identificat si abordat„, a afirmat aceasta.

Sandie Blanchet a anuntat ca, in cadrul campaniei „Violenta verbala raneste!”, asistentii sociali sau asistentii medicali comunitari „vor avea la indemana instrumente de lucru care ii vor ajuta sa mobilizeze comunitatea si sa colaboreze mai bine cu familiile, precum si sa sprijine parintii sa adopte metode de disciplinare pozitiva a copiilor”. „Profesionistii locali nu numai ca vor transmite mesajul cu privire la necesitatea recunoasterii si adresarii violentei, dar vor lucra si cu familiile, vor oferi consiliere si vor sprijini parintii si ingrijitorii copiilor sa adopte metode de disciplinare pozitiva. Pentru aceasta, UNICEF si partenerii sai dezvolta pentru profesionistii locali un ghid de lucru cu comunitatea si familia, ca material de referinta pentru activitatea lor viitoare”, anunta organizatia intr-un comunicat remis HotNews.ro.

Rezultatele studiului realizat de UNICEF in Romania

UNICEF anunta ca a realizat in 2013, in Romania, Studiul privind cunostintele, atitudinile si practicile parentale pentru familiile si persoanele care ingrijesc copii cu varsta intre 0-6 ani. Scopul studiului a fost de a investiga competentele parentale referitoare la ingrijirea, cresterea si educarea copiilor, pentru a le imbunatati si a asigura o dezvoltare echilibrata in stadiul copilariei timpurii.

Studiul se concentreaza asupra grupurilor vulnerabile (persoane sarace, incluzand comunitati rome, familii monoparentale si parinti ai copiilor cu dizabilitati) care, de cele mai multe ori, reprezinta un procent scazut din cercetarile pe esantioane nationale, precizeaza organizatia.

Sursa: UNICEF

Rezultate referitoare la nevoile psihologice ale copilului si la climatul familial:

• Desi majoritatea parintilor declara ca inteleg importanta relatiilor de afectiune, a comunicarii dintre parinti si copii, familiile din grupul tinta sunt mai predispuse sa neglijeze aspectele referitoare la comunicare si oferirea de dovezi de afectiune. Copiii cresc astfel intr-un mediu care nu reuseste sa le asigure stabilitatea emotionala.
• De asemenea, desi parintii au o atitudine deschisa cu privire la autonomia si independenta copilului, in practica prefera sa aiba un „copil ascultator”.
• Lipsa de intelegere a nevoilor psihologice a copiilor are ca explicatie replicarea modelelor traditionale de educatie, care valorizeaza obedienta si conformismul.
• Climatul familial este in foarte multe dintre cazuri nefavorabil dezvoltarii copiilor. In 26,1% dintre familii certurile au loc lunar, de cateva ori pe saptamana sau chiar zilnic.
• In familiile in care certurile apar cu o frecventa ridicata exista o tendinta mai mare ca acestea sa se petreaca in preajma copiilor. Certurile dintre parinti se ivesc de obicei din cauza problemelor financiare cu care familia se confrunta.
• Situatia este agravata de lipsa de implicare a persoanelor care asista sau iau la cunostinta despre astfel de situatii, de toleranta si „discretia” actorilor locali cu privire la aceste aspecte.
• Majoritatea parintilor declara ca pedeapsa nu este necesara sau ca nu este cea mai buna solutie. Cu toate acestea, 30,1% dintre parinti considera pedeapsa drept un rau necesar si apeleaza la ea pentru a disciplina copilul.
• Mai mult decat atat, 27.2% dintre parinti (mame si tati) sunt de acord cu expresia „unde da mama creste”, iar 16% dintre ei cred ca „bataia e rupta din rai”. Aceasta implica faptul ca parintii admit ca bataia este permisa sau chiar recomandata ca o forma de disciplina, repetand modelul traditional.
• 54% dintre parintii intervievati declara ca prima lor reactie atunci cand un copil face o „boacana” este sa ridice vocea sau chiar sa tipe la el. 11% declara ca prima lor reactie este sa ii traga de par sau de urechi. Aceasta realitate atrage atentia asupra faptului ca parintii nu au la indemana strategiile care sa ii ajute sa gestioneze educarea copiilor prin metode constructive, potrivit UNICEF.
• Cercetarea calitativa arata ca parintii sau autoritatile locale nu mentioneaza aproape deloc rolul sau posibilitatea ca serviciile de protectie sociala sa intervina in cazurile de violenta domestica sau violenta impotriva copiilor. Desi se cunoaste situatia din familii, autoritatile nu intervin daca nu exista o plangere oficiala impotriva abuzatorului sau atunci cand cazurile nu sunt cu adevarat grave. Acest fapt, coroborat cu lipsa unor programe constante de prevenire a violentei domestice, permit reproducerea situatiilor de violenta.

In acest context, recomandarile studiului se refera in principal la dezvoltarea si institutionalizarea unor cursuri de parenting pentru parinti, familii si ingrijitori, care sa cuprinda toate aspectele cresterii copilului, de la nutritie, sanatate si educatie la acoperirea nevoilor psihologice si oferirea unui mediu sigur din punct de vedere emotional, in care copilul sa poata sa creasca armonios.

UNICEF anunta ca o evaluare pe care a realizat-o in Romania a aratat ca doar 54% din cazurile de violenta au fost evaluate corect de catre asistentii sociali, chiar daca ei au fost pregatiti in acest sens. „Acest lucru reflecta toleranta culturala profunda in ceea ce priveste violenta impotriva copiilor care domina intreaga tara„, sustine organizatia.

Aceeasi evaluare arata ca proportia cazurilor confirmate este semnificativ mai mare in cazul baietilor decat al fetelor (57% fata de 50%), al copiilor sub trei ani si al adolescentilor peste 15 ani, pentru copii romani decat pentru copii de etnie roma (56% fata de 43%) si in cazul copiilor provenind din familii mono-parentale (61%). In Romania, violenta domestica este cauzata de factori precum abuzul de alcool, saracie si un mediu social marcat de diverse forme de violenta si de un model patriarhal al familiei.

Ascuns la vedere – Statistica la nivel international in ce priveste violenta impotriva copiilor

UNICEF prezinta intr-un comunicat remis HotNews.ro si principalele concluzii ale raportului „Ascuns la Vedere”, care se bazeaza pe date din 190 de tari, documentand violenta in locurile in care copiii ar trebui sa fie in siguranta: in comunitatile, scolile si casele lor. Raportul se bazeaza doar pe informatiile primite de la persoanele care au putut si au fost dispuse sa raspunda, reprezentand astfel estimari minime, precizeaza organizatia.

Violenta emotionala include: sperierea, terorizarea, amenintarea, exploatarea, respingerea, izolarea, ignorarea, insultarea, umilirea sau ridiculizarea copilului. A nu-i oferi unui copil raspunsul afectiv de care are nevoie, a-i neglija nevoile de sanatate sau de educatie, a-l expune violentei domestice, precum si a-l supune intimidarii, terorizarii psihologice, umilirii si hartuirii sunt, de asemenea, clasificate ca fiind acte de violenta emotionala.

Desi suferinta sau daunele de ordin emotional rezulta cel mai adesea in urma actelor de violenta fizica sau sexuala, copiii sunt, de multe ori, victime ale violentei verbale sau psihologice. Violenta emotionala impotriva copiilor este cel mai adesea un act al adultilor cu care copiii au o relatie personala stransa sau de care copiii sunt atasati emotional. Parintii si cei care au copiii in grija sunt, de fapt, cei care comit cel mai des abuzuri emotionale asupra copiilor.

Consecinte pe termen scurt si lung

Adesea, copiii care sunt supusi in mod repetat la acte de violenta emotionala cresc cu credinta ca e ceva in neregula cu ei. Internalizeaza cuvintele negative si actiunile de agresiune impotriva lor si ajung sa dea vina pe ei insisi pentru abuzul la care sunt supusi, potrivit raportului.

Cercetarile au aratat ca expunerea in copilarie la abuz emotional are o serie de efecte pe termen lung, care ii afecteaza si la maturitate. Acestea includ printre altele: depresie, anxietate, stres post-traumatic, stima de sine redusa, izolare si instrainare de alte persoane, dificultati de atasament si de relationare.

UNICEF precizeaza ca un studiu a aratat ca efectele violentei emotionale sunt diferite in functie de forma de violenta: copiii care sunt terorizati in mod repetat de cei care ii au in grija dezvolta la maturitate probleme somatice si de anxietate, iar cei care sunt ignorati sau umiliti pot dezvolta tulburari de personalitate de tip „borderline”.