Când vacanța devine prea mult: cum recunoaștem și gestionăm suprastimularea la copii. Psiholog: „Prevenția – prin pauze planificate – este mult mai ușoară decât gestionarea unei crize”

Vacanțele par apogeul fericirii – noi locuri de explorat, activități zilnice diferite, ritm alert. Însă tocmai aceste elemente pot suprasolicita sistemul senzorial al copiilor, determinând o stare numită „suprastimulare”.  Ana Caterina Bedivan, psiholog clinician și psihoterapeut, explică cum apare suprastimularea când simțurile – auz, vedere, tact, chiar miros – sunt bombardate mai mult decât poate gestiona creierul copilului.

Imaginați-vă o familie plecată la munte. În primele zile, copiii sunt entuziasmați: drumeții pe poteci, miros urât de pește la tarabele din piață, oameni vorbind într-o limbă necunoscută. Peste câteva zile, ritmul intens al traseelor, câte două plimbări pe zi și zgomotul turiștilor încep să le afecteze somnul.

Observând acest lucru, părinții aleg să includă după fiecare zi agitată o dimineață de leneveală în cameră, cu povești și pătură pe podea – reprize care îi readuc la echilibru.

Le oferă copiilor căști antifonice pentru perturbările de pe poteci, iar seara preferă lumină caldă, fără ecrane. Copiii învață astfel nu doar să se oprească, ci chiar să-și exprime: „Am nevoie de liniște”. 

Cum vă dați seama că ați întins coarda în vacanță și ați suprastimulat copiii? Iată câteva semnale clare că cei mici intră într-o zonă periculoasă:

Manifestări pe vârste

La bebeluși (0–2 ani) cele mai frecvente semne includ plâns brusc, dificultăți în hrănire și somn sau manifestări motorii precum întoarcerea capului pentru a evita lumina și zgomotul: „Bebelușii pot reacționa chiar în momentul privirii excesive sau zgomotului” – menționează psihologul Ana Caterina Bedivan.

Preșcolarii (3–6 ani) își pot pierde echilibrul emoțional: devin iritabili, pot avea tantrumuri, refuză să coopereze sau se închid în sine, alternând stări de agitație și excitare. „Poate părea alt copil – brusc agitat, la un declick emoțional minor”, spune specialistul.

Școlarii (7–12 ani) resimt confuzie și neliniște. Sunt distrași, au dificultăți de concentrare și pot dezvolta comportamente repetitive (legănat, mers înainte-înapoi). Ei se pot retrage emoțional sau se pot agita excesiv.

Vacanțele exacerbează aceste reacții. Somnul și mesele devin haotice, programul devine flexibil, iar expunerea la stimuli – fie o stradă aglomerată, fie o plajă zgomotoasă – intensă. Situații în care copiii au repetate crize emoționale în plină joacă sau devin greu de liniștit trebuie privite ca semnale de suprastimulare.

Cum putem preveni suprastimularea copiilor în vacanță 

Conform specialistei, este important să fim atenți la pragul de toleranță al copilului, care variază în funcție de context. De exemplu, într-o zi în care copilul este odihnit și bine hrănit, poate face față fără probleme unui grup de 2–3 copii care se joacă gălăgios sau unor zgomote de fundal, cum ar fi trecerea unor ambulanțe ori agitația dintr-un loc de joacă.

Însă, în zilele în care a dormit puțin, a mâncat pe fugă, a fost expus mult la soare ori a avut parte de prea multe activități, chiar aceiași stimuli – aceleași voci, lumini sau mișcare – pot deveni greu de suportat. Practic, ceea ce ieri părea „normal” poate declanșa astăzi o criză de suprastimulare.

Este vital să rezervăm pauze de recuperare: după o vizită la plajă plină de zgomot și lumină, copilul are nevoie de un interval calm. Spații liniștite, cu lumină difuză și sunete reduse, menite să calmeze. Psihologul Ana Bedivan recomandă respectarea rutinelor – orarul meselor, somnului, momentelor pasive – chiar și în vacanțe.

Un alt instrument esențial îl reprezintă autoreglarea. Copilul trebuie învățat să adopte strategii simple, potrivite vârstei: respirații adânci, mișcarea liberă (alergare, dans, salt), jucării liniștitoare sau desen. Ana Caterina Bedivan subliniază că acestea sunt utile nu doar înainte de criză, ci și ca „antrenament” al echilibrului emoțional, dezvoltând reziliența.

Pentru bebeluși, contactul fizic liniștitor (punere în wrap, purtare, masaj ușor) are rol de ancoră emoțională. La preșcolari și școlari, dialogul calm, identificarea emoțiilor cu ajutorul adultului („văd că e prea mult acum, vrei să ne retragem?”) îi ajută să-și verbalizeze senzațiile și să le înțeleagă.

6 recomandări practice pentru părinți

• Observare și anticipare. Când copilul începe să devină agitat fără motiv aparent, este semn că pragul a fost atins. Psihologul subliniază că prevenția – prin pauze planificate – este mult mai ușoară decât gestionarea unei crize de suprastimulare.
• Spațiu de retragere senzorială. Amenajați un loc liniștit chiar și în tabără sau la bunici – cu perne moi, jucării anti-stres, lumină slabă și ritm lent. Această „zonă de refugiu” va ajuta copilul să revină în echilibru.
• Rutina de bază. Minimum de constanță – somn, mâncare, timp de calm – este esențial chiar și când vacanța este plină de spontaneitate. Această structură reduce anxietatea și reglează nivelul emoțional.
• Antrenament pentru autoreglare. Încurajați exerciții simple: respirație, mișcare, joc creativ. Copilul mic va învăța să-și gestioneze singur stările.
• Comunicare constantă. Transmiterea planului către bunici, profesori este esențială pentru coerență în abordare. Pauzele nu sunt răsfăț, ci necesitate pentru starea de bine.
• Căutare de suport profesionist. Dacă suprastimularea se manifestă frecvent, cu efecte pe termen lung (insomnie, anxietate, comportament disfuncțional), psihologul Ana Caterina Bedivan recomandă consult psihologic. Acest pas poate descoperi cauze asociate – ADHD, tulburări de anxietate – și permite intervenții specializate.

Vacanța nu este doar aventură, ci și bunăstare, iar „echilibrul nu este impus de reguli, ci construit prin conectare empatică” – pentru că adevărata lecție este autodeterminarea și grijă emoțională.

Prin această abordare, vacanțele devin experiențe de creștere, nu doar colecții de amintiri. Copilul explorator învață să cunoască lumea, dar și propriile limite – și aceasta, cu siguranță, este cea mai valoroasă lecție.