Candidatul Merz și prezumtivele „afaceri imorale“ ale BlackRock

Douăzeci de anchetatori ai procuraturii din Köln au percheziționat marți sediul fondului de investiții BlackRock din München, potrivit publicațiilor Bild și Süddeutsche Zeitung. Motivul percheziției îl reprezintă suspiciunea de implicare a concernului în dubioase afaceri cu dividende, care au păgubit fiscul german cu cinci miliarde euro. Actualul președinte al Consiliului de administrație al BlackRock Germania este Friedrich Merz, candidat la președinția CDU la alegerile de partid din decembrie, după ce Angela Merkel a anunțat că nu va mai candida.

Procuratura nu a confirmat, dar nici nu a infirmat până acum cercetările. Un purtător de cuvânt al concernului a declarat însă pentru Bild ;că „BlackRock cooperează necondiționat cu anchetatorii, într-o anchetă în curs referitoare la tranzacțiile Cum-Ex din perioada 2007-2011“.

Jaf cu mănuși

Perioada avuta în vizor, potrivit informațiilor de până acum, e anterioară momentului în care Friedrich Merz (CDU, 62 ani) a ajuns în fruntea Consiliului de administrație al BlackRock din Germania, și anume în 2016. Purtătorul de cuvânt al lui Merz a refuzat să facă declarații privitoare la percheziția de la BlackRock, indicând faptul că șeful său și-ar fi exprimat poziția public, săptămâna trecută. ;

Într-adevăr, Merz declarase pentru Süddeutsche Zeitung ;că tranzacțiile de tip Cum-Ex, cu acțiuni de bursă, „duc în final la prădarea plătitorilor de impozite“. Acestea ar fi „complet imorale“, indiferent de încadrarea lor juridică. „Am fost întotdeauna de această părere, pe care mi-am și exprimat-o“, a adăugat Merz.

Și totuși, politicianul CDU este nu doar președinte al Consiliului de Administrație (CA) al BlackRock, ci face parte și din CA al băncii HSBC, care și ea ar opera tranzacții de acest tip.

„Aceasta este cea mai mare fraudă fiscală din istoria Europei”, a declarat profesorul dr. Christoph Spengel, citat de săptămanalul german Die Zeit, unul dintre inițiatorii consorțiului Correctiv, care include și alte publicații europene de renume. Acestea au demarat o anchetă comună, în urmă căreia au descoperit uriașe manipulări financiare cu dividende.

Ele sunt legate de o practică de optimizare fiscală botezată „Cum-Cum”, care se bazează pe fiscalitatea diferită aplicată investitorilor naționali și celor străini. Investitorii străini își vând pentru scurt timp acțiunile către o serie de bănci locale, pentru a evita plata impozitului pe dividende, iar ulterior își recuperează acțiunile.

La tranzacțiile „Cum-Ex“, acționarii au reușit, cu ajutorul băncii lor, să li se restituie de două ori impozitul pe venituri provenite din tranzacții cu capital (Kapitalertragsteuer).

Pe langă Germania, aceste practici s-au înregistrat în Franța, Spania, Italia, Olanda, Danemarca, Belgia, Austria, Finlanda, Norvegia și Elveția, evaziunea fiscală fiind evaluată în total la peste 46 miliarde de euro. În acest context, să fie „imoralitatea“ un cuvânt potrivit? Să aibă legislația financiară din țările europene „o lacună“ de necorectat?

Stânca Neagră

BlackRock Inc. este un fond de investiții creat la New-York, în anul 1988. Este considerat cel mai mare administrator privat de fonduri de investiții, cu o capacitate operațională de 5,48 miliarde euro. Fondator și șef al CA este Laurence Douglas Fink (66 de ani), considerat „cel mai puternic om de pe Wall Street”.

Californianul este fiul unui proprietar al unui magazin de pantofi, iar în prima sa slujbă de trader, la banca de investiții First Boston, a previzionat false dobânzi, provocându-i băncii o pierdere de 100 milioane dolari, potrivit wikipedia.de.

Datorită enormei sale influențe financiare, economice și politice, BlackRock este considerată „o putere mondială secretă” și nu este prima dată când intră în colimatorul presei critice și a experților în domeniu. În vara acestui an, concernul a ajuns la o valoare de piață de cca 87 miliarde dolari. Și în Germania, BlackRock are o mare putere, având participații la 67 de societăți pe acțiuni, 30 dintre acestea fiind listate la bursă, iar dintre acestea 20 având BlackRock ca principalul acționar individual.

Însărcinări speciale

Însă BlackRock nu este singură sursă de venituri a lui Friedrich Merz, care se pare că are un sănătos apetit pentru bani și funcții de conducere, acum țintind-o pe cea mai de sus în stat. Însă nu întotdeauna el s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, cum a fost cazul unei slujbe plătite cu 5000 de euro pe zi.

A fost vorba de vânzarea băncii de stat a landului Nordrhein-Westfalen (NRW Landesbank), care în urmă crizei financiare din 2008 căuta un investitor care să o salveze de la faliment. În 2010, fondul de salvare a băncilor german SoFFin l-a însărcinat pe Merz cu licitația băncii, care a eșuat, ca întreg. Banca a fost „ciopârțită” și vândută pe bucăți, Merz și-a pierdut job-ul după un an. Însă că jurist și lobby-ist nu rămâi niciodată fără job.

Din luna ianuarie 2018, el este însărcinat al guvernului NRW, condus de CDU, în problema Brexit și a întăririi relațiilor cu SUA lui Trump. Relațiile sale transatlantice sunt notorii, din 2009 fiind și președinte al „Atlantik-Brücke“ (Podului Atlantic), un ONG cu o rețea și un institut de consiliere politică fondate în 1952, cu scopul întăririi relațiilor financiare, economice, educaționale și militare dintre Germania și SUA.

Critici și sperietori

La ideea lansării lui Merz în cursa pentru candidatura la șefia CDU, opoziția din NRW a criticat faptul că, astfel, „un Top-Lobbyist din sectorul financiar privat primește acces direct la cancelaria de stat“. Și șefa Transparency International Deutschland afirmă că e nevoie de explicații din partea acestuia, cum se împacă interesele angajatorilor săi cu interesul public, dacă va câștiga alegerile de partid.

Iar șeful ONG-ului LobbyControl, Timo Lange, este de părere că „din perspectiva CV-ului lui Friedrich Merz, a diverselor sale joburi și activități de lobby în economie, conflictele de interese sunt ca și programate“.

Merz însuși nu are nicio problema în acest sens, chiar și scandalul BlackRock îl vede ca pe o „sperietoare de ciori“. „Eu supraveghez această firmă în Germania, nu o conduc“, este halucinanta sa declarație de miercuri, în fața criticilor care i se aduc.