Care sunt analizele ce pot depista inflamația cronică. Dr. Roxana Voica: „Profilul de risc: sedentar, lucrează la birou și iubește gustările”

Inflamația este un mecanism de apărare al organismului. Devine însă o problemă atunci când rămâne activă luni sau ani, chiar dacă nu doare și nu dă simptome evidente. Ce înseamnă, concret, inflamația cronică, cum o putem depista prin analize, care este profilul de risc, dar și greșelile frecvente pe care le facem după un rezultat crescut, explică pe larg dr. Roxana Voica, medic specialist gastroenterologie în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria.

Inflamația acută este o reacție utilă, creată pentru a ne apăra atunci când suntem supuși unui stres sau unui pericol, cum ar fi o tăietură la un deget sau o viroză. Celulele sistemului imunitar se mobilizează și rezolvă problema. Semnele ei clasice sunt roșeață, umflătură, senzație de cald și disfuncționalitate locală. Inflamația acută este de scurtă durată (7-14 zile), iar în această fază, markerii inflamatori – VSH, proteina C-reactivă, fibrinogenul, feritina – sunt crescuți. Odată ce problema este rezolvată, totul revine la normal. 

Oboseala, durerile difuze, o digestie proastă sau probleme cu somnul, semne de urmărit

În inflamația cronică, în schimb – o stare în care sistemul imunitar rămâne „activ” permanent –, markerii inflamatori sunt normali sau foarte discret modificați. „Este o inflamație invizibilă, de intensitate mică, iar aceasta nu prea modifică hemograma”, explică medicul. Asta înseamnă că analizele pot fi aproape normale, deși în organism există un proces inflamator de fond. Pacientul poate avea simptome vagi, precum oboseală, dureri difuze, o digestie proastă sau probleme cu somnul. De multe ori, prezența ei este sugerată de alte aspecte, cum ar fi obezitatea abdominală (grăsimea viscerală) sau steatoza hepatică (ficatul gras).

Inflamația cronică începe în intestin

Potrivit dr. Dr. Roxana Voica (foto), medic specialist în gastroenterologie și medic primar boli infecțioase la Regina Maria, cu supraspecializare în nutriție clinică la Stanford, inflamația cronică are, de multe ori, un punct de plecare clar: intestinul. „De cele mai multe ori, la bază este o inflamație intestinală sau o disbioză (un dezechilibru al bacteriilor din microbiom – n.red.) care ajunge să «biciuiască» permanent sistemul imunitar”, explică medicul.

De ce tocmai intestinul? Pentru că aici este concentrată cea mai mare parte a sistemului imunitar. „75-80% din sistemul imunitar stă dispus de-a lungul tractului intestinal”, spune dr. Voica. Tubul digestiv este, din punct de vedere biologic, un mediu „exterior” organismului, iar între interiorul intestinului și restul corpului există o barieră protectoare. „Peretele care desparte sistemul imunitar de interiorul tubului digestiv este ca o fortăreață, care nu lasă să treacă lucruri”. Când această „fortăreață” este afectată, sistemul imunitar rămâne activ. „E ca o fabrică de pantofi – face clone întregi de celule și descarcă frecvent celule inflamatorii, citochine pro-inflamatorii (molecule de semnalizare care întrețin și amplifică inflamația n.red.)”, explică medicul. Aceste substanțe nu rămân doar în intestin, ci pot produce efecte la distanță. „Pot da, la distanță de intestin, tot felul de boli, inclusiv boli autoimune, sindrom metabolic, steatoză hepatică sau rezistență la insulină”.

Inflamația cronică este „combustibilul” marilor boli

Inflamația cronică nu este doar o stare biologică discretă, ci un mecanism de fond care întreține bolile majore ale adultului. „Inflamația cronică este baza sau combustibilul pe care se dezvoltă principalele boli, cele 5 categorii de boli care scad din longevitate”, mai spune dr. Roxana Voica. Care sunt acestea? „Biciuirea continuă a sistemului imunitar poate să ducă la boli cardiovasculare, boli metabolice, boli neurodegenerative, cancere sau boli autoimune”, mai explică medicul.

Profilul de risc: pacient obez, sedentar, care lucrează la birou și iubește gustările

Legătura nu este întotdeauna evidentă pentru pacient, pentru că inflamația cronică poate fi discretă, fără simptome zgomotoase. Dr. Roxana Voica spune că inflamația cronică trebuie căutată chiar și atunci când simptomele nu sunt spectaculoase. „Recomand foarte clar atunci când pacientul se simte obosit sau are dureri difuze, nu are o digestie bună ori nu poate dormi”, explică medicul. Chiar dacă aceste manifestări par vagi sau apar „în valuri”, ele pot semnala un dezechilibru de fond.

Evaluarea nu se oprește la simptome. „Evaluăm pacientul structura de masă corporală, compoziția corporală. Dacă are grăsime abdominală, circumferința taliei dacă e bărbat este peste 104, ne uităm la obezitate abdominală, la masa musculară. Dacă masa musculară nu e bine dezvoltată, atunci încercăm să căutăm inflamația prin analize”, mai spune dr. Voica. 

Profilul de risc este, în opinia sa, ușor de recunoscut. „Un pacient care are markeri de inflamație crescuți este un pacient care are obezitate, obiceiuri alimentare proaste, este sedentar, lucrează 8-10 ore la birou, mănâncă foarte multe gustări, de obicei carbohidrați, are un somn prost și fumează”. Acest profil metabolic îl plasează într-un risc real pentru bolile menționate mai sus.

Ce analize pot depista inflamația „din timp”

Inflamația cronică de intensitate mică poate exista chiar și atunci când analizele par aproape normale. „Low grade inflammation (inflamație de intensitate mică) nu prea modifică hemograma”, spune dr. Roxana Voica. Spre deosebire de inflamația acută, unde poate să apară o creștere a globulelor albe din sânge, în special a neutrofilelor –, inflamația cronică nu produce întotdeauna modificări evidente în hemogramă.

De aceea, hemograma nu este suficientă. „Căutăm markerii de inflamație: VSH, proteină C-reactivă, fibrinogen. Low grade inflammation s-ar putea vedea printr-o proteină C-reactivă”, explică medicul. Dacă valoarea este la limită sau suspiciunea clinică persistă, se poate face „proteina C-reactivă înalt-sensibilă”, care detectează variații fine.

Medicul atrage atenția însă că markerii inflamatori pot crește tranzitoriu. „Markerii inflamatori pot crește în infecții acute, virale, bacteriene, fungice”. De aceea, un rezultat crescut trebuie interpretat în context și, la nevoie, repetat după câteva săptămâni.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale inflamației cronice de intensitate mică este sindromul metabolic (un dezechilibru metabolic caracterizat prin grăsime abdominală și rezistență la insulină, care întreține inflamația cronică). În acest context, pe lângă markerii inflamatori clasici, medicii caută și modificări metabolice. „Căutăm transaminazele, feritina și albumina”, spune dr. Voica. Se evaluează și rezistența la insulină: „nu doar glicemia; de cele mai multe ori indicele HOMA ne poate spune că avem o rezistență la insulină; căutăm chiar și hemoglobina glicozilată”. Acidul uric poate fi crescut în steatoză hepatică sau în context de consum mare de fructoză.

La evaluarea inflamației de fond se pot adăuga și investigațiile imagistice. „Ecografia ne poate arăta suficient de multe date cât să ne dăm seama dacă pacientul are sau nu nevoie de următorul nivel de investigații imagistice”, spune dr. Voica. Ecografia abdominală poate evidenția steatoza hepatică, iar măsurarea circumferinței abdominale sau analiza compoziției corporale pot semnala excesul de grăsime viscerală.

Greșelile frecvente după un rezultat crescut

Întrebată ce greșeli fac pacienții după ce analizele ies modificate, dr. Roxana Voica răspunde direct: „Pe toate! Autodiagnostic, antiinflamatoare, antibiotice după ureche, suplimente luate la întâmplare”.

„Sunt pacienți care vin în cabinet și spun: mă simt inflamat și își pun singuri cumva diagnosticul. Rolul nostru este să căutăm această inflamație, să găsim locul. Uneori nu găsim nimic și spunem pacientului doar că trebuie să schimbe stilul de viață”, explică medicul. O altă problemă este utilizarea antibioticelor fără indicație. „Avem pacienți care iau antibiotice din când în când, la nevoie, doar pentru că au senzația că li s-a umflat o măsea sau pentru că au răcit și de fapt e o viroză respiratorie. Antibioticul nefuncționând în caz de viroză respiratorie”.

La fel de frecventă este și automedicația cu suplimente. „Cele mai multe dintre ele trebuie recomandate de medic. Când luăm foarte multe suplimente avem senzația că urmează să ne facă bine, însă noi avem un intestin pe care nu trebuie să-l supra-solicităm”. Dr. Voica recomandă ca suplimentele, inclusiv „vitamina D și omega-3, care sunt cele mai frecvente suplimente luate în caz de inflamație”, să fie administrate doar la recomandarea medicului.

Ce înseamnă prevenția în cazul inflamației cronice

Pentru dr. Roxana Voica, prevenția începe cu stilul de viață. „Inflamația cronică este întreținută fără doar și poate de stilul de viață. Și când vorbim despre stil de viață, vorbim despre un somn prost, vorbim despre un stres pentru că stresul scade sistemul imunitar, vorbim de obiceiuri alimentare, mâncat prost, cu ultraprocesate, cu multe dulciuri care cresc frecvent spike-urile de glucoză, vorbim de fumat, de infecții persistente care biciuie destul de mult inflamația, dar și excesul ponderal, care nu înseamnă neapărat numai grăsimea pe care o vedem noi în oglindă, ci ne referim aici la un exces de țesut adipos la nivelul organelor”, explică medicul.

O alimentație săracă în fibre întreține inflamația, spune dr. Voica. „Fibrele sunt niște înșiruiri de zaharuri care se găsesc în plante, iar plantele sunt legume, leguminoase, fructe, nuci, semințe, plante aromatice, condimente. Aceste înșiruiri de zaharuri, care se numesc fibre și care se găsesc în plante, nu se comportă ca un zahăr obișnuit. Ele, practic, sunt hrană pentru bacteriile noastre de la nivelul microbiomului. Prin metabolizarea lor, prin fermentarea lor, ne dau niște substanțe, precum acizii grași cu lanț scurt, butiratul, în speță, care este extrem de valoros pentru scăderea inflamației”. 

În schimb, dieta de tip vestic crește riscul. „O persoană care începe dimineața cu dietă vestică, precum un croasant și un suc de portocale, și nu mănâncă suficient de multe fibre, nu mănâncă antioxidanți, adică fructe și legume colorate, nu mănâncă grăsimi de calitate, precum grăsimile nesaturate, polinesaturate – ulei de măsline, avocado, nuci și semințe, este la risc. Cei care consumă frecvent sucuri îndulcite, mănâncă foarte mulți carbohidrați seara sunt la risc pentru că întreține acești marcări de inflamație”.

Mesajul final al medicului este clar: „Veniți la medic, faceți controalele uzuale, faceți ecografie anuală, faceți analize care să ne arate colesterolul, lipidele, inflamațiile.” Dacă stilul de viață este echilibrat, un control anual poate fi suficient. „Dacă știm că suntem sedentari, că avem obezitate abdominală sau un indice de masă corporală crescut cu grăsime abdominală, bine ar fi să venim la o evaluare medicală, pentru că medicul știe exact ce analize să recomande”, este sfatul medicului Roxana Voica.

Articol susținut de Regina Maria