Care sunt diferențele dintre armele biologice și armele chimice
Atât armele chimice, cât și cele biologice pot provoca, atunci când sunt folosite, un număr mare de victime, însă între ele există o mulțime de diferențe legate de proveniența lor, de costurile de dezvoltare, de apariția efectelor și de mirosul subtanțelor.
Armele biologice au fost parte a uriașului „război informațional” prilejuit de războiul din teren. Rusia a acuzat în mod fals SUA că au finanțat laboratoare care să dezvolte arme biologice în Ucraina.
Armele biologice (biological weapons, în engleză), agent biologique (în franceză) pot fi micro-organisme (bacterii, sporii unor ciuperci, viruși), paraziți, culturi celulare sau toxine, toate susceptibile de a provoca infecții, alergii sau intoxicații populațiilor țintă.
Armele chimice sunt în special sub formă de gaze menite să sufoce oamenii sau să le ardă pielea, în timp ce armele biologice acționează mai lent și răspândesc o boală în rândul populației, scopul fiind ca un număr cât mai mare de indivizi să fie infectați până când oamenii își dau seama ce se întâmplă.
La armele chimice, efectele diseminării se pot vedea în zile, sau chiar în ore, în timp ce la cele biologice efectele NU sunt imediate, ci se pot măsura în săptămâni sau chiar luni.
Citește și: Bomba atomică vs bomba nucleară – Există vreo diferență?
Diferențele sunt numeroase între armele chimice și cele biologice, una esențială fiind proveniența lor, fiindcă armele biologice sunt de origine naturală, în timp ce armele chimice sunt în totalitate realizate în laborator.
Alte diferențe între armele biologice și cele chimice
- Armele biologice sunt foarte greu de produs în cantități mari, iar costurile sunt mari față de armele chimice (chiar dacă nici acestea din urmă nu sunt simplu de produs). Armele nucleare sunt însă mult mai scumpe decât categoriile la care ne referim aici.
- Armele biologice, când sunt diseminate, NU au nici gust și nici miros, în timp ce armele chimice au, de multe ori, miros puternic. O excepție este gazul sarin care este fără gust și fără miros, dar este super-letal.
- Armele biologice în general nu penetrează pielea, cele chimice o fac.
- La armele chimice efectele fizice apar imediat asupra celor infectați, la cele biologice poate dura.
Utilizarea directă a agenților infecțioși și a otrăvurilor asupra celor considerați inamici este o practică străveche în război. În multe conflicte, bolile au fost responsabile pentru mai multe decese decât toate armele de luptă folosite la un loc, chiar și atunci când nu au fost folosite în mod conștient ca arme.
La fel ca armele nucleare, și cele biologice sunt încadrate la categoria „arme de distrugere în masă”, dar diferența este că cele nucleare pot distruge și clădiri și alte tipuri de infrastructură, în timp ce armele biologice sunt gândite să facă rău doar ființelor vii.
Armele biologice au fost interzise pentru că sunt extrem de periculoase dacă sunt diseminate pe scară largă: pot porni pandemii, efectele bolii sunt dificil de controlat și pot provoca un număr mare de victime.
În 1972 a fost stabilită „Biological Weapons Convention (BWC)”care a fost semnată de 180 de țări.
Convenția din 1972 privind armele biologice interzice utilizarea, producerea, stocarea sau achiziționarea de arme biologice. Permite însă cercetarea unor agenți pentru dezvoltarea de vaccinuri sau în scopuri defensive. Tratatul nu include verificarea formală, deci eficacitatea acestuia este limitată.
Câteva exemple din istorie de folosire a unor arme biologice
200 î.Hr.: Hannibal din Cartagina aruncă șerpi veninoși pe navele inamice.
1155: Împăratul Barbarossa otrăvește fântânile în Italia, aruncând cadavre în ele.
1346: Mongolii au catapultat cadavrele victimelor ciumei peste zidurile cetății Caffa din Crimeea.
1495: Spaniolii pun în vinul pe care îl vând francezilor la Napoli sânge de la bolnavii de lepră.
1650: Polonezii trag către inamici cu salivă de la câini turbați
1675: Forțele germane și franceze convin să nu folosească gloanțe otrăvite.
1763: Englezii dau amerindienilor din Ft. Pitt pături ce fuseseră folosite de bolnavi cu variolă
1797: Napoleon inundă câmpiile de lângă Mantua, Italia, pentru a determina răspândirea malariei.
1940: Japonezii aruncă purici și orez peste inamicii chinezi la Chuhsien. Încărcăturile aruncate erau infectate cu ciumă bubonică.
2001: Scrisori care conțin spori de antrax trimise prin poștă către doi senatori americani și jurnaliști.
Armele biologice – De ce unele state le dezvoltă, deși este interzis
O serie de state au continuat să dezvolte arme biologice pentru că sunt mult mai ieftine și mai ușor de dezvoltat decât cele nucleare și există arme strategice care, în caz că sunt utilizate, pot provoca multe decese.
Programele de dezvoltare a unor arme biologice pot fi ușor ascunse sub forma unor laboratoare care produc vaccinuri sau diverse medicamente.
Dacă arme nucleare au în general statele mari și bogate, armele biologice pot fi la îndemâna statelor mai mici dacă aceste țări reușesc să angajeze echipe de biologi despre care să nu se afle nimic în afara țării.
Este o teamă tot mai mare că ar putea dezvolta și disemina arme biologice chiar și organizațiile teroriste, dar și unii indivizi cu probleme psihice.
Tipuri de agenți biologici
Agenții ce pot fi folosiți într-un război biologic diferă foarte mult în funcție de multe criterii: tipul de organism sau toxină utilizat într-un sistem ofensiv, cât de letale sunt, durata incubației, infecțiozitatea, stabilitatea și capacitatea de a fi combătute cu vaccinurile și medicamentele actuale. Există cinci categorii diferite de agenți biologici care ar putea fi utilizați în război sau în scop de terorism.
- Bacterii – organisme unicelulare care provoacă boli precum antraxul, bruceloza, tularemia și ciuma. Unele bacterii devin spori care au o rezistență mai mare la temperatură și umiditate decât bacteriile originale și pot fi răspândite pe distanțe mai mari și durate mai lungi.
- Rickettsiae – microorganisme care seamănă cu bacteriile, dar diferă prin faptul că sunt paraziți intracelulari care se reproduc în interiorul celulelor. Tifosul și febra Q sunt exemple de boli cauzate de organismele din categoria rickettsia. Antibioticele pot fi eficiente împotriva lor.
- Agenții virali – includ virusul variolei. Virușii sunt organisme subcelulare care depind de celulele gazdă pentru supraviețuire.
- Ciuperci – agenți patogeni care pot fi transformați în arme pentru a fi folosiți împotriva culturilor pentru a provoca boli care distrug recoltele.
- Toxinele – cum ar fi ricina și toxina botulinică pot fi produse/extrase pornind de la bacterii, ciuperci, alge și plante. Toxinele nu sunt vii, nu se reproduc, nu se răspândesc singure și sunt mai puțin periculoase decât agenții patogeni vii. Cu toate acestea, multe dintre aceste toxine sunt mult mai periculoase decât agenții neurotoxici.
Agenții cel mai adesea folosiți sunt ricina, toxina botulinică și agenții infecțioși responsabili pentru antrax, holeră, febră hemoragică sau ciumă.
Majoritatea agenților biologici letali folosiți pe post de arme sunt destinați să fie eliberați sub formă de aerosoli care ar provoca infecții atunci când sunt respirați de cei considerați inamici. Din acest motiv, cea mai eficientă apărare împotriva armelor biologice este o mască de protecție de calitate echipată cu filtre capabile să blocheze eficient bacteriile, virușii și sporii.
În unele cazuri, atacurile pot fi mult mai puțin letale dacă persoanele țintite de acel atac au fost vaccinate în prealabil contra acelei toxine.
Rusia și armele biologice, o istorie de mușamalizări
În 1951 și 1952 URSS a acuzat SUA că ar fi folosit arme chimice în războiul din Coreea, deși știa că acest lucru nu era adevărat, așa cum aveau să arate documente sovietice făcute public după 1991.
În 1971, un experiment făcut sub cerul liber pe o insulă a Mării Aral a dus la infectarea întregului echipaj al unui vas, iar în 1979, un accident la o unitate care produce antrax în zona Sverdlovsk (Ekaterinburg) a dus la moartea a 60 de oameni. Autoritățile au dat oficial vina pe consumul de carne contaminată.
Cert este că fosta URSS a dezvoltat un program consistent și ofensiv de arme nucleare.
Surse: Britannica, National Center for Biotechnology Information, Washington Post, webmd.com
Sursa foto: Dreamstime.com
INTERVIURILE HotNews.ro