Cat de simplu se fenteaza justitia. O vulnerabilitate de sistem si cateva solutii

In marea de stiri si comentarii despre demiterea lui Fenechiu, despre tensiunile generate de numirea lui Silaghi la Transporturi si despre aducerea lui Hayssam in tara, o stire importanta s-a pierdut pe drum. Presei nu i-a ramas timp sa mestece o intamplare bizara, un fapt fara precedent: numirea lui Gabriel Plaiasu in fruntea Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI), urmata la scurt timp de revocarea sa dupa ce HotNews.ro a dezvaluit ca ministrul economiei, Varujan Vosganian a numit intr-o functie importanta un personaj declarat incompatibil prin sentinta definitiva.

Instalarea lui Plaiasu la OPSPI a avut loc vineri, 12 iulie, si s-a facut discret. HotNews.ro a dezvaluit joi, 18 iulie, ca proaspat numitul sef s-a aflat in stare de incompatibilitate in perioada in care era deputat. Fostul deputat PNL in perioada 2007-2008 si 2008-2012 detinuse simultan calitatea de parlamentar si cea de administrator la la mai multe societati. Plaiasu a atacat in instanta decizia ANI, insa a pierdut toate procesele. In aprilie 2013, Inalta Curte a pronuntat sentinta definitiva care a mentinut decizia Agentiei Nationale de Integritate. Din acel moment, timp de 3 ani Plaiasu nu mai avea dreptul, potrivit legii, sa ocupe o functie publica.

Numai ca nu s-a intamplat asa. Plaiasu era, la data pronuntarii sentintei, director adjunct in cadrul aceleiasi institutii. In mod normal, dupa sentinta trebuia sa demisioneze. Nu doar ca n-a facut-o, dar cateva luni mai tarziu il gasim sef. Cum a fost posibil? Ministrul Vosganian, cel care l-a numit, sustine ca nu stia, ca nu l-a informat nimeni. Astfel, la cel mai inalt nivel, a fost incalcata o hotarare judecatoreasca definitiva de doua ori: odata din momentul pronuntarii sentintei, cand Plaiasu nu mai putea ocupa functia de adjunct, apoi in momentul numirii in functia de sef al OPSPI. Este un caz grav de nerespectare a statului de drept: puterea executiva sfideaza o decizie definitiva pronuntata de puterea judecatoreasca.

Inclusiv colegi de partid ai ministrul Vosganian au taxat „balbaiala guvernamentala”, o numire urmata de o demitere la sesizarea premierului Victor Ponta. Deputatul PNL, Alina Gorghiu, scrie pe blogul personal: „Ma intreb, totusi, daca cei de la departamentul juridic al ministerului s-au deranjat sa faca o mica documentare inainte sa intocmeasca ordinul de numire si, mai ales, dupa ce au cules informatiile din presa daca au pus vreo intrebare ANI pe subiect? Nu are legatura cu persona numita, este o gafa pe care, daca se confirma, trebuie sa si-o asume cineva.”

Cum pot fi evitate, pe viitor noi cazuri Plaiasu? In tara sunt deja zeci de consilieri, primari, fosti parlamentari care au pierdut definitiv procesele cu Agentia Nationala de Integritate. Teoretic, din momentul pronuntarii sentintei definitive nu mai pot fi angajati la stat timp de trei ani, dar realitatea arata ca se pot strecura usor neobservati chiar daca ajung in functii importante. Adevarul este ca, daca persoana condamnata ascunde ca a pierdut un proces cu ANI si ca are interdictie, sansele de a fi descoperit sunt mici. Daca presa sau cineva din institutie nu se sesizeaza, nu exista in acest moement un mecanism sau proceduri clare prin care hotararea definitiva sa fie pusa automat in aplicare.

Agentia Nationala de Integritate anunta, de regula, pe site-ul institutiei cand castiga un proces defintiv, insa nu are un mecanism de alerta, o procedura de instiintare automata a institutiilor care sa blocheze posibilitatea angajarii unui incompatibil, cu interdictie de a ocupa timp de trei ani functii publice numite.

A cere unui minister sa verifice la ANI sutele de numiri si de angajari operate intr-un an ar putea fi o solutie, cum sugereaza Alina Gorghiu, dar ingreuneaza o procedura care ar trebui simplificata, nu birocratizata excesiv. A obliga fiecare angajat in functie publica sa semneze o declaratie pe propria raspundere ca nu este sub interdictie iarasi ar putea fi o solutie, dar tot nu elimina riscul angajarii unor incompatibili.

Ar fi absurd ca intr-o lume super-tehnologizata cum e cea de azi sa te intorci la comunicari pe hartie, adrese, declaratii, adica sa pierzi timp si sa risipesti energie, cand informatiile de baza despre un viitor angajat la stat ar trebui sa poata fi accesate printr-un singur clik.

Cea mai rationala solutie ar fi dezvoltarea unui soft capabil sa grupeze informatii cu relevanta juridica despre un viitor angajat la stat: are condamnari anterioare, civile sau penale, procese in curs, amenzi de circulatie, se afla sub interdictii legale etc. Toate aceste informatii sunt disponibile, cele mai multe au caracter public, deci n-ar trebui sa fie o mare problema centralizarea lor.

Dezvoltarea acestor mecanimse si proceduri automate la angajarea cuiva in functii publice va responsabiliza putin mai mult si angajatorul, seful de institutie, care nu se va mai putea fugi atat de simplu de raspundere, cu argumente puerile de tipul „nu am stiut”, „nimeni nu mi-a spus”. Va trebui obligat sa stie. (Nota: Text publicat si pe site-ul Revistei 22)