Rusia e aici

Ideea că „noi să ne vedem de ale noastre și Putin ne va lăsa în pace” are un mare dezavantaj: e complet nepractică. 

Situația din Republica Moldova, care găzduiește alegeri parlamentare pe 28 septembrie, e importantă nu doar pentru că aici sunt frații noștri, ci și pentru că ei pot fi precursorii noștri.

În general, considerăm ca de la sine înțeles că România tractează Republica Moldova în viitor, fără ca măcar să discutăm alternativa: dacă va fi invers? Dacă Rusiei, Chinei și celorlalți autoritariști le iese planul de a schimba o ordine a lumii pe care, de fapt, n-au acceptat-o niciodată? Putin și Xi au declarat-o public înainte de începutul războiului din Ucraina: vor să modifice lumea.

În cazul în care își vor împlini promisiunea, fie și parțial, presiunea pe care o suportăm la Chișinău și la București se va redimensiona. Nimic nu ne garantează că noi românii vom fi, automat, viitorul pe care-l vor trăi moldovenii. Poate că nesiguranța Moldovei poate fi un indicator pentru perspectiva dificilă din viitor a României.

Hotarul între o societate dezvoltată și una mai puțin dezvoltată, după cum a observat de multă vreme istoricul britanic Arnold J. Toynbee, nu va merge către un echilibru, ci va înclina în favoarea societății mai puțin dezvoltate. Asta nu înțelegem atunci când spunem că „ne obosesc” Zelenski și Ucraina. Ei nu puteau rămâne între lumi: dacă nu avansezi ca societate, te duci în partea cealaltă. Hotărăsc alții pentru locuitorii Kievului în ce timp vor ucrainenii să trăiască? 

Gravitația lumii vechi

Dacă Ucraina merge înspre Est, efectul gravitațional va atinge și alte țări de graniță, România nefiind dintre cele mai solide state UE, în ecuații economice, emoționale și instituționale. 

„De ce nu ne vedem noi de ale noastre și ne pasă de Moldova sau de Ucraina”, acesta e un sofism. Tocmai că avem nevoie să ”ne vedem de ale noastre”: de job-ul ingrat și plictisitor, de respectarea regulilor unei societăți capitaliste, democratice și libere. Poate că munca măruntă ”e adevăratul omagiu pentru o generație care a plătit prețul tranziției noastre incomplete: să o terminăm în sfârșit cum trebuie”, după cum observa Elena Calistru. 

Toynbee: ”Absolut impracticabilă”

Cât despre „Politica de nerelaționare” cu cei de dincolo, conform expresiei aceluiași reputat istoric, ea are un defect insurmontabil: sună bine, însă este „absolut impracticabilă”. Cum să nu relaționezi cu ceva atât de legat de tine, încât e parte din tine?

Rusia e aici, în România și în Moldova, pentru că nu a plecat niciodată. Când Kremlinul își pierduse temporar puterea, după căderea Zidului Berlinului, lumea veche era prezentă în prejudecățile și-n sistemele noastre sociale, în temerile de evadați incomplet din comunism. 

Și ori de câte ori ne gândim care e varianta, amintirea Zidului Berlinului e esențială: ce societate e aceea care face un zid nu ca să oprească pe cei din afară să intre, ci ca să nu-i lase pe cei dinăuntru să iasă?

Să ne opunem lui Putin și avocaților lui de aici nu e o opțiune morală, ci practică. Ne dezvoltăm sau recădem în forme diferite de nelibertate. Era să scriu „progresăm sau recădem”, dar nu mai e voie cu „progresăm”, pentru că, e adevărat, am și abuzat de termen.