Cateva impresii dintr-o vizita ciudata. Traian Basescu in Slovacia

Cand presedintele Traian Basescu decola din Bucuresti spre Bratislava cu mica aeronava inchiriata de la Tarom, unul din suporterii sai din PDL scria pe blog ca “traieste a doua tinerete politica” comentand astfel ultima sa iesire publica in care a desfiintat guvernul. Asta o fi imaginea la intern, dar cand pleaca afara atmosfera se cam schimba. Saracia din visteria prezidentiala pare sa mai taie din acest elan tineresc. Cu o zi inainte anuntase ca nu mai pleaca in septembrie peste ocean la o adunare ONU din lipsa banilor. Cei din Administratia Prezidentiala se jura ca asta-i adevarul gol- golut. Guvernul a sarit Presedintia la ultima rectificare. Criza financiara de la Cotroceni ar fi fost ridicata inclusiv intr-un CSAT.

Degeaba traiesti a doua tinerete catre finalul celui de-al doilea mandat daca adversarii te lasa lefter. Calculezi meschin cat te costa fiecare deplasare in afara tarii si te bucuri nespus ca drumurile la Bruxelles, de pilda, le deconteaza Comisia Europeana. E sub demnitatea unui stat sa-si trateze presedintele asa si nici un conflict politic intern nu justifica masuri care pun Romania in situatii stanjenitoare.

Din saracie, poate, vin si ideile mai putin inspirate. N-ai cum sa refuzi, desigur, invitatia de a vizita Slovacia pentru a marca un moment important din istoria acestei tari – eliberarea de sub fascism – mai ales cand acolo si-au lasat oasele peste 11.000 de romani. Insa risti cand, pe fondul tensionarii relatiilor cu Budapesta, mergi la Bratislava pentru a-i certa, voalat, pe unguri. A te insoti cu Slovacia pe tema drepturilor minoritatilor nationale este iarasi o idee cel putin nefericita.

Bratislava si-a croit o proasta reputatie, de contraexemplu in materia respectarii drepturilor minoritatilor, dupa ce acum cativa ani a interzis pur si simplu prin lege utilizarea limbii materne in administratie sub sanctiunea unor amenzi. E tara care vantura idei morbide, cum ar fi sterilizarea fortata a tiganilor, Slovacia incasand de altfel o condamnare la CEDO fix pe tema asta.

Cam ambiguu, in conditiile astea, sa spui, sub nasul presedintelui si premierului slovac, ca “rasismul si xenofobia incep sa reapara in Europa”. Te gandesti, poate, la extremistii maghiari, dar locul e incredibil de prost ales pentru a-i combate.

Apoi, au trecut abia doua saptamani de cand presedintele Traian Basescu a spus ca “in regiune, politica Budapestei a inceput sa creeze dificultati statelor care au minoritate maghiara pe teritoriul lor, iar Romania isi va asuma leadershipul punerii la punct a Budapestei”. Imposibil sa nu te intrebi: Asa arata punerea la punct, facand schimb de experienta pe tema minoritatilor cu slovacii? Conferinte de presa n-au fost, prin urmare nici raspunsuri.

Adevarul e ca nici slovacii n-au avut mai multa inspiratie. Intr-un mic orasel din Slovacia au fost comemorati soldatii rusi si soldatii romani care au eliberat tara de fascism acum 69 de ani. Momentul a inclus si ceva cantece. Un cor militar rusesc a intonat ceva eroic si trist urmat de un vesel Kakalim kamaya. Pentru Romania a cantat un artist slovac muzica lautareasca romaneasca, Gabi Lunca, stacind bine versurile dar tot s-a inteles pana la urma cate ceva (vezi filmul pe site-ul caleaeuropeana.ro)

Omule, ai rezistat

La lovituri si taiat,

Tot asa rezist si eu,

Ca m-ajuta Dumnezeu.

Doamne, cum s-apleaca pomu’,

Tot asa este si omu’,

Daca n-are nimic bun,

Il bate vantu’ pe drum.

La fel cum slovacii adunati la eveniment n-au inteles, poate, daca atacarea xenofobiei si extremismului se refera la ei sau la maghiari, nici Traian Basescu n-a priceput, probabil, cum pot fi comemorati ostasi romani cu muzica lautareasca si ce-i cu acest cantecel ales in mod cu totul bizar de organizatori. Presedintele n-a mai ramas la dineul oferit de primarul din Bistrica si s-a intors la Bucuresti cu avionul sau de inchiriat. Ciudata vizita, stranii mesaje.