Cateva observatii despre evolutia protestului anti-Rosia Montana 

Duminica seara au iesit din nou 15 mii de oameni pe strazile Capitalei si in alte cateva orase din tara, in ce-a de-a 22-a zi de proteste impotriva proiectului Rosia Montana, dupa ce cu cu o zi inainte adversarii proiectului au format un lant uman in jurul Palatului Parlamentului. Cele doua manifestatii s-au inscris in tipicul deja obisnuit: mesaje anti-Rosia Montana, impotriva clasei politice si defilari prin oras pana tarziu. In paralel, a continuat spectacolul televizat cu mineri blocati la Rosia, dar cu ceva mai multe imagini transmise de televiziunile de stiri de la fata locului. Publicul a putut vedea interiorul unor galerii umede, cu scari abrupte si cativa stropi de noroi. Cum ar veni, e groasa cu protestul in mina-muzeu. Un mesaj cam lipsit de credibilitate dar capabil sa produca un vag efect artistic.

A venit randul presedintelui Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea sa mearga la Rosia Montana pentru a sustine proiectul si pentru a-si manifesta, intrand prin galerii cu televiziunile dupa el, solidaritatea cu minerii inchisi acolo, la fel cum a procedat Victor Ponta saptamana trecuta. In paralel, Crin Antonescu declara la Bucuresti ca nu va merge la Rosia Montana deoarece, in opinia sa, nu cu poze si cu o „cascuta alba” de miner pe cap se va dezamorsa conflictul. Acum doua zile, sotia liderului PNL, europarlamentarul Adina Valean, a facut o pirueta spectaculoasa declarand ca n-a fost niciodata o sustinatoare a proiectului si s-a pronuntat ferm impotriva lui.

„Cred ca pozitia PNL este cea corecta si ma raliez intru totul ei, aceea de a lupta impotriva sa”, a spus Valean. Cu aceste luari de pozitie de ultima ora, lucrurile s-au clarificat atat cat se poate intr-o tara ca Romania in care totul se schimba de la o zi la alta. PSD a devenit din adversar neimpacat sustinatorul total al proiectului iar PNL invers. Antonescu si liberalii spera, evident, sa capteze cat mai mult din energia strazii si s-o transforme, cu ocazia alegerilor din 2014, in simpatie politica. Victor Ponta conteaza pe acelasi lucru dar avand la baza alte calcule, altfel nu s-ar explica de ce un partid aflat la guvernare ignora vocea strazii, ba o sfideaza chiar inotand impotriva curentului.

Cine calculeaza corect? PNL sau PSD? Antonescu sta cu ochii pe cei care striga „USL/ PDL aceeasi mizerie” in timp ce Ponta priveste la sondaje. Nu-i foarte sigur ca protestatarii de azi vor merge anul viitor la vot, in schimb cifrele arata ca un numarul celor care se declara, la nivelul tarii, favorabili proiectului Rosia Montana depaseste in continuare 50%. Cata vreme lucrurile arata asa, lui Victor Ponta ii va fi usor sa treaca proiectul in Parlament. E simplu: are de ales intre protestatari vocali si sustinatori tacuti, intre unii care nu prea merg la vot si altii infinit mai usor de scos.

Crin Antonescu nu va castiga, probabil, mare lucru, in schimb desolidarizarea sa de Guvern intr-un moment cheie va spori ostilitatea si asa crescand a pesedistilor fata de liberali. Sa nu uitam de ce s-a rasucit premierul Victor Ponta. Reorientarea sa catre marile proiecte de investitii s-a produs imediat dupa preluarea guvernarii, cand a constatat ca veniturile la buget se prabusesc dramatic si ca fara noi proiecte de anvergura nu are nici o sansa pe termen lung. Intentia sa, declarata public la un moment dat, era sa proiecteze public imaginea unui cu premier care reporneste economia, anuntand in valuri mari proiecte de investitii straine: Daimler, Chevron, Rosia Montana etc. Puse impreuna, dau bine.

Victor Ponta spera sa arata, astfel, ca nu se ocupa doar de „guvernarea televizata”, ci este capabil sa bifeze, ca premier, si succese notabile. Prea a avut parte de esecuri rasunatoare de tip Oltchim sau CFR Marfa. Ar fi fost si un semnal pentru alti investitori ca evenimentele din vara lui 2012 intra la capitolul accidente nefericite in lupta pentru putere si ca Romaia isi mentine, cu toate ororile anti-democratice comise, orientarea pro-occidentala prin fapte concrete, nu doar declarativ.

Pana azi, Victor Ponta nu a convins. Nu si-a trecut ca premier nici o mare realizare in palmares. Nu se poate nici macar lauda ca a asigurat coerenta unei guvernari cu 70% sustinere in Parlament. Dimpotriva, a reusit contraperformanta de a se certa cu partenerul de guvernare in mai putin de un an, dupa ce ani de zile USL i-a reprosat marelui sau, Traian Basescu, tocmai caracterul conflictual. Or, ironia sortii face azi ca Traian Basescu sa se autoproclame mediator pe tema Rosia Montana, care a generat un conflict de proportii intre PSD si PNL. Nici atmosfera generala din tara nu ajuta Guvernul Ponta sa-si faca o imagine mai buna afara: se striga „nu ne vindem tara” si altele impotriva strainilor.

Ajunsi in acest punct, PSD si Victor Ponta conteaza insa pe ceva implacabil: pe oboseala si meteorologie. Energia prostestelor se va conuma incet pana la disparitie. Apoi, restul il va face vremea rea. Trasul de timp n-a fost o strategie chiar atat de proasta. Imaginati-va cum arata azi Piata Victoriei daca decizia era adoptata frontal de guvern? Politic vorbind, era o catastrofa pentru liderul PSD.

Foarte probabil ca, in final, decizia sa se intoarca la Guvern. Greu de spus daca, in urma cu trei saptamani, cand a aruncat totul in Parlament a facut-o din lasitate, prostie sau premeditare. Dar ce constatam noi azi? PSD si Victor Ponta vor avea, peste alte cateva saptamani, terenul pregatit ca Guvernul sa-si asume proiectul fara sa mai riste tensiuni de amploarea celor de azi. Comisia speciala din Parlament va mai absorbi din temeri, frustrari si tensiuni.

Vor mai fi nemultumiri, desigur, dar nu de forta celor de azi. Restul societatii a ajuns deja la saturatie pe subiect. Iarasi: greu se spus daca guvernul Ponta a facut damage control sau a actionat haotic, dar o privire retrospectiva ne arata ca n-a gresit chiar atat de rau evitand sa-si detoneze o bomba in fata.

Cum stau lucrurile in interiorul masei de protestatari? Si aici lucrurile au evoluat, fracturile si disputele s-au adancit. Stanga radicala vrea actiune si protest mai viguros, cu mesaje ferme anti-capitaliste si anti-occidentale. In schimb, activistii ecologisti nu vor sa auda de lupte ideologice si acuza confiscarea miscarii. La mijloc sunt destui care nu se regasesc nici in utopiile revolutionare ale stangii, nici in ecologismul habotnic. Vedem destui oameni revoltati pur si simplu pe sistem. Acestia din urma cred ca totul este o mare hotie iar politicienii, de la Basescu, la Ponta si Antonescu, niste nemernici.

Neavand o cauza personala ca primele categorii ideologice (stangisti, ecologisti), bruiate de mesaje parazitare, masele de protestatari neafiliate ideologic vor abandona cel mai repede. Nu poti repeta monoton, la nesfarsit adevaruri general valabile. Nu te poti revolta impotriva „sistemului politic” fara obiective clare, alternative si lideri capabili sa le sustina. E ca si cum te-ai ridica saptamanal impotriva poluarii, impotriva saraciei sau impotriva nedreptatii si violentei in lume. Cam plictisitor.

Sunt probleme adevarate, teme numai bune de tocat ore in sir la seminarul de filozofie, dar cam vagi si imposibil de rezolvat de pe azi pe maine. Poti protesta o vreme, mai ales cand ai tacut ani de zile si ai acumulat frustrari, dar totul are o limita chiar si pentru cel mai perseverent sustinator al cauzelor vagi din sistemul nostru solar. Stiu, veti spune, Rosia Montana nu are nimic vag. Asa e, dar acum discutam exclusiv despre cei care ies sa mature clasa politica, cer solutii radicale si se declara impotriva mersului la vot.

Intr-o tara mai pragmatica, te-ai fi asteptat sa vezi solidarizari sau proteste alaturi de cei mai prost platiti medici din Europa cam ignorati pe nedrept in aceste zile (toata viata noastra si a copiiilor nostri depinde de ei), impotriva CAS-ului pe chirii si arenda anuntat de Guvern de la 1 ianuarie 2014 (greu de imaginat ceva mai absurd) sau impotriva faptului ca nici Guvernul Ponta nu va finanta elevii care merg la scoli private, o alternativa decenta pentru cei care-si permit la un sistem de stat tot mai neperformant.

Toate acestea sunt teme la zi, importante, cu efecte pe termen lung. Ele lovesc in plin tocmai generatia ajunsa la 30-40 de ani, cu ceva spirit anteprenorial, satula de politicieni corupti dar silita sa traiasca si sa-si creasca copiii dupa reguli scrise sub nasul lor de un guvern inept. De ce toate aceste teme nu se regasesc pe agenda lor? Cum de nu simt nevoia sa se revolte, sa conteste decizii concrete, sa incerce sa le opreasca, eventual consumand la fel de multa energie ca pe marile cauze vagi?

Explicatia este relativ simpla: multi habar nu au ce se intampla pe lumea asta, nu-i intereseaza, sunt apolitici, transpolitici, urasc politica si politicienii, prin urmare nu stiu ce patesc din cauza lor. Li se pare, poate, prea meschin sa se lupte pentru fiecare decizie proasta luata de guvern. Noua putere refuza sa plateasca decent medici, sa acorde o sansa invatamantului privat dar pune taxe aberante pentru a-si masca neputinta? Nu veti gasi pe Facebook mai nimic despre toate astea. Nu suna nimeni mobilizarea. In schimb, vom asista la noi probe de autism.

Dupa ce moda anti-Rosia se va stinge urmeaza gazele de sist. N-ar mira pe nimeni sa iasa oamenii pe strazi fix in lunile de iarna cand vin facturile mari la energie pentru a tipa impotriva Chevron. Gazele de sist ar putea eventual sa reduca din aceste facturi, dar noi ne vom lupta mai departe cu „strainii”, cu „americanii” si cu cei care ne distrug tara lasand in urma cratere cat canionul Colorado.

Inainte sa ne ucida in masa cianura de la Rosia Montana, ne vom sufoca incet intr-un sistem medical infernal, ne vom mutila copiii in scoli tot mai proaste si vom plati curand taxa pe aerul respirat. Dar nu, toate acestea nu se gasesc pe agenda protestelor de azi. Acesta a fost si va ramane reprosul fundamental pe care-l aduc celor iesiti in aceste zile pe strazi: nu s-au manifestat la fel de galagios si cu alte ocazii pentru a pune o presiune constanta pe decidenti.

Continua sa trateze cu pasivitate si indiferenta lumea reala, politica pe care o urasc atat de mult, desi viata noastra a tuturor depinde in fiecare zi de politica, inseamna si altceva decat Rosia Montana sau gaze de sist. Pentru ca totul sa fie perfect inutil, cei mai multi nu voteaza sau indeamna la boicotarea votului.

Inca odata: n-am criticat nici o secunda protestul impotriva proiectului minier, manifestarea ca atare. Foarte bine ca o protesteeaza, unii vin cu motive si argumente nu doar cu lozinci. Dar e mult, mult prea putin si, cu tot respectul, foarte discutabil.