Cateva observatii despre spaga ca mod de viata

Noul mare dosar de coruptie in justitie, soldat cu arestarea judecatoarelor Viorica Dinu si Antonela Costache de la Tribunalul Bucuresti, marcheaza cateva diferente fata de reteaua Voicu de la Inalta Curte. O prima observatie: in ciuda faptului ca judecatorii sunt perfect constienti de riscuri, nu se abtin sa incaseze mita. Aceasta pare sa fi devenit un mod de viata, un fenomen raspandit in instante. Mita ca mod de viata are, totusi, un cod al onoarei (banii se returneaza daca traficul de influenta esueaza) si reguli precise (doua pile care intervin in acelasi timp sunt garantia esecului). Judecatorii nu iau mita pentru ca-i preseaza vreo nevoie personala, dovada ca unul din magistratii arestati se lauda cu o haina de blana de 3500 de euro despre care spune ca nu a purtat-o niciodata deoarece „era prea grea”.

Ce aflam, totusi, nou din acest dosar instrumentat de procurorii DNA, care ne arata cum se adapteaza si cum functioneaza retelele de coruptie din justitie in plina lupta anti-coruptie?

• Interceptarile din dosar nu mai sunt doar telefonice, ci mai ales ambientale. Este semn ca si coruptia s-a adaptat. Nimeni nu mai e atat de prost incat sa vorbeasca despre spaga la telefon. O negociaza acasa sau la serviciu. Unele discutii se poarta in soapta, altele au loc in liftul institutiei, programat sa se blocheze intre etaje. Viata procurorilor si a ofiterilor de informatii s-a complicat.
• Manipularea sistemelor informatice este perfect posibila astfel incat dosarele sunt dirijate catre completele de judecata corupte, ocolind astfel procedura repartizarii aleatorii.
• Coruptia a devenit mod de viata pentru unii magistrati, care traiesc de ani de zile intr-un sistem de valori rasturnat. Traficul de influenta e la ordinea zilei. Cine ia spaga „mananca o paine”, tot dispretul pentru judecatorii corecti. Cei care nu iau sunt „prea tampiti sa faca bani”. Cele doua judecatoare nu par sa incaseze mita pentru a acoperi nevoi personale presante, ci pentru ca asa s-au obisnuit. Una din ele se lauda cu o haina de 1400 de euro, cealalta se mandreste cu o blana de 3500 de euro, dar  nu o poarta pentru ca „e prea grea”. 
• Coruptia pare generalizata. In retele sunt antrenate numeroase persoane, alti judecatori de la Tribunal sau Curtea de Apel, grefieri, avocati, alti intermediari. Intr-o lume in care mita pare regula, iar onestitatea exceptia, judecatoarea Viorica Dinu se justifica unui intermediar: „tu să fii în meseria asta, ştii cum ai fi de fricoasă? Şi eu eram la fel. Până să cunosc…care sunt adevăratele.. realităţi. Şi până să citesc foarte multe dosare„. Care o fi adevarata realitate? Ca toti iau? Ca odata urcat in caruselul spagii nu mai poti cobora? Ca merita sa risti totul pentru ca doar prostii sunt prinsi?
• In aceasta lume putreda, exista totusi un cod al onoarei: nu rezolvi, dai banii inapoi omului. Intermediarii stiu, la randul lor, ca „e urat sa ceri bani inapoi de la judecator”. Apoi, exista reguli care ordoneaza acest haos. Judecatoarea spune despre un grefier cam lacom ca „el nu le are cu elementele de cod. El e, saracu, redus rau de tot”. Avem de-a face cu o ierarhie intoarsa a valorilor care trebuie respectata, altfel se strica piata, se intoarce lumea coruptilor cu susul in jos: „Doamne! Păi, pentru ce vrea, fraţilor, cinci mii? (…) Mamă, Trebuie înlăturat! Înseamnă că eu am o poziţie…”. Fiecare corupt isi pretuieste valoarea raului prestat.
• In lumina acestui dosar, se intelege mai bine de unde atata aversiune din partea judecatorilor fata de procurori si servicii secrete. Ei au ramas ultimele piedici, ultimii care se incapataneaza sa bulverseze un univers inchis, in care lucrurile „se rezolva” iar aplicarea legii are, totusi, un pret. Relevanta este si retinerea judecatoarei Dinu in a interveni in dosarul Ioardache pe motiv ca e „monitorizat de afara”. Groaza de procurori, de servicii secrete si de Europa sunt fricile marilor corupti, judecatori, politicieni sau oameni de afaceri. Se intelege mai bine, poate, si de ce tinea Dan Voiculescu sa se judece neaparat la Tribunalul Bucuresti. 
• Socanta iresponsabilitatea judecatoarelor, care-si tarasc in mocirla coruptiei, o expun fara teama ca pot distruge. Una risca sa-si lase copilul pe drumuri, fiind singura, alta isi coopteaza sotul si fiul in filiera spagii. Din relatarile unor clienti ai retelei de la Tribunalul Bucuresti, rezulta ca fiul a jucat o spaga la cazinou si a pierdut banii. Sau, vorbim cumva aici de familii intregi iresponsabile? 
• Reteaua Voicu, retelele de la Tribunalul Bucuresti ne-au aratat amploarea fenomenului coruptiei din Capitala. Cum o fi in instantele din restul tarii?
• Privind in ansamblu sistemul coruptiei din justitie, avem imaginea unui motor turat in gol, care consuma mult combustibil pentru a risipi intreaga energie in atmosfera. Statul iroseste resurse uriase cu filajele SRI, cu politisti judiciari, cu anchetele procurorilor, cu judecatori pusi sa judece si care, in final, blocheaza tot acest costisitor motor institutional incasand o mita. Noi, toti ceilalti, pierdem pe linie. Statul pierde multi bani, societatea ramane expusa unor pericole reale. Gestul judecatorului de a incasa o mita de cateva zeci de mii de euro inseamna libertate pentru un traficant de droguri sau un spargator de case care va contina sa faca acelasi lucru: sa vanda cocaina sau sa sparga case. Au, la randul lor, de recuperat un prejudiciu de cateva zeci de mii de euro, costul spagii la judecator.