Cati bani trebuie sa returneze presedintele Iohannis din chiriile incasate

Presedintele Iohannis anunta ca va returna o mica parte din chiria incasata de pe urma casei pierdute, mai exact acele sume virate „incepand cu data comunicarii deciziei”. Seful statului a precizat ca face acest gest dupa radierea dreptului de proprietate din Cartea Funciara survenita ca urmare a hotararii definitive pronuntate de Curtea de Apel Brasov in noiembrie 2015. Totusi, mai multi jurisiti consultati de HotNews.ro spun ca statul trebuie sa recupereze toti banii incasati de fostul primar al Sibiului timp de zece ani.

Pentru asta, este nevoie ca administratia fiscala din Sibiu sa deschida un proces impotriva presedintelui Iohannis. Atentie, seful statului a anuntat ca returneaza doar o mica suma, nu toti banii.

• „Dl Iohannis respecta pe deplin hotararea justitiei si fara nici o indoiala va returna imediat sumele care i-au fost virate in baza contractului de inchieriere incepand cu data comunicarii deciziei civile a Curtii de Apel Brasov”, a informat marti Administratia Prezidentiala.

Potrivit Rise Project, presedintele incasa din 2006 de la Raiffeisn Bank o chirie de 60 de mii de euro pe an, adica vreo 5000 de euro pe luna. De aici rezulta ca Iohannis este dispus sa restituie doar chiria pe vreo patru-cinci luni, maxim 20.000 de euro, deci cat a incasat din noiembrie cand a fost pronuntata decizia (motiva in decembrie si cam tot atunci trebuie sa-i fi fost comunicata) pana in aprilie, cand dreptul de prooprietate asupra imobilului din centrul Sibiului a fost radiat din Cartea Funciara. Prin urmare, ar mai fi de returnat proprietarului – care in acest caz este din nou statul – restul sumei, adica peste 600 de mii de euro.

Am vazut ca unii comentatori se intreaba de ce presedintele Iohannis n-ar putea pastra banii din moment ce a fost cumparator de buna credinta? Ce vina ar avea presedintele ca un fals proprietar a pus mana pe casa prin ceva falsuri? Din nefericire pentru el, presedintele nu poate invoca principiul bunei credinte cand a cumparat casa.

Curtea de Apel Brasov a mai stabilit, in motivarea deciziei pronuntate in noiembrie 2015, ca Iohannis, in calitatea sa de simplu cumparator al imobilului, “nu este aparat de prezumtia de buna credinta, fata de amploarea operatiunii ilicite, rezultata din hotararile judecatoresti definitiv pronuntate”.

• Despre intreaga istorie a cazului plus semnificatiile acestuia am scris pe larg in textul „Presedinti cu probleme locative” publicat in 9 martie.  

Presedintele Iohannis procedeaza cumva firesc in acest moment. Respecta o decizie judecatoreasca restituind doar acei bani incasati in mod evident fara baza legala. Pentru restul, cineva trebuie sa-i mai si ceara. Iar acest cineva este statul, prin administratia fiscala locala. Daca nu-i cere si nu se simte pagubit, de ce i-ar plati cineva benevol o caruta de bani?

Intrebat de HotNews.ro in urma cu o saptamana daca a deschis un proces, ANAF evitat un raspuns clar: „Atunci cand vom avea alte informati de interes public privind acest subiect vom asigura informarea publica in acest sens.” Interesant de urmarit acest caz si comportamentul institutional.

Aici e o intreaga discutie: daca fiscul trebuie sa-i ceara presedintelui Iohannis intreaga suma, deci toti cei peste 600 de mii de euro, sau statul va trebui sa probeze ca exploata proprietatea in toti acesti ani la fel de eficient? Unii juristi consultati de HotNews.ro sunt de parere ca toti banii trebuie recuperati, altii cred ca doar o parte din suma si ca mai trebuie vazut cum opereaza prescriptia in acest caz, cat din aceasta suma mai este exigibila.

Actiunea la care este obligat statul se numeste „repunere in situatia anterioara”, adica proprietarul isi recupereaza nu doar imobilul (ceea ce s-a intamplat), dar si banii de care a fost lipsit in tot acest interval (ceea ce nu s-a intamplat).

Pentru a achita intreaga suma in caz ca i se va cere, Klaus Iohannis va trebui sa-si vanda din cele cinci case ramase vreo cateva. Ar saraci dramatic, s-ar intoarce la Sibiu falit din aventura de presedinte. Desigur, ne putem imagina cam cat de penibil arata o tara al carei presedinte in functie ajunge in situatia de a fi executat de fisc pentru 600 de mii de euro. Am fi, iarasi, caz unic in UE. Dar la fel de ridicol arata deja un presedinte care face o contestatie in anulare impotriva unei decizii definitive pronuntate de trei instante din tara pe care o conduce si mai stramuta procesul pentru ca nu mai are incredere in justitia brasoveana. Cine a mai vazut, totusi, un presedinte atat de inversunat impotriva justitiei din propria tara?

Acest caz va atarna ca un bolovan de gatul presedintelui Iohannis pana la sfarsitul mandatului, daca nu intelege sa-l inchida cat mai repede. Nu o poate face decat legal, adica platind, sau cu riscul de a apela la gradjani. Ma indoiesc insa ca se mai gasesc atat de usor functionari ai statului care sa-si puna pielea in bat fie si pentru un presedinte. A nu initia actiunea de recuperare a banilor echivaleaza cu un abuz in serviciu.

Aproape toti politicienii mai de soi s-au impotmolit la un moment dat in problemele lor locative. Macar de-ar invata ceva din experienta lor.