Cazul Călin Georgescu și democrația autoritară

Biroul Electoral Central a decis, prin hotărârea de duminică seară, să se înscrie în șirul autorităților și instituțiilor de stat care intervin brusc în exercitarea dreptului de vot – atât în componenta dreptului de a vota, cât și a dreptului de a fi votat, spune Horațius Dumbravă, fost judecător și fost președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, într-un articol de opinie oferit cititorilor HotNews.

• Horațius Dumbravă a fost judecător și a ieșit din magistratură în urmă cu un an, prin pensionare. A fost preşedinte al Curţii de Apel Tg Mureş (2009 – 2010) şi preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii (2011), iar în prezent lucrează ca expert pentru Consiliul European.

În sine, nu reprezintă un atentat la democrație și la statul de drept că BEC a decis să excludă o candidatură. Analiza condițiilor de fond și de formă (accentuez aici analiza condițiilor de fond) este un atribut legal conferit de legiuitor (art. 29, alin. 1 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea președintelui), așa încât Biroului Electoral nu i se poate reproșa, din acest punct de vedere, că a luat o astfel de decizie.

„BEC nu a învățat o lecție de bază a democrației”

Problemele, însă, apar în legătură cu contextul și maniera în care BEC a luat această decizie, chiar „istorică”, am putea spune.

În primul rând, reprezentanții BEC nu au învățat o lecție de bază a democrației: comunicarea publică a procedurilor ce vor urma să aibă loc sau imediat după ce procedurile punctuale au fost finalizate. Iar „mijloacele de informare în masă, în special media publică”, după cum le califică recomandările Comisiei de la Veneția, sunt cel mai bun și important vehicul democratic pentru „reflectarea alegerilor”.

Or, momentele ce au precedat și succedat luarea deciziei din 9 martie 2025 nu au fost însoțite de o comunicare eficientă, oportună și necesară pe care să o facă BEC. Nu a existat o persoană, purtător de cuvânt spre exemplu, chiar dacă ad-hoc desemnat, care să comunice ritmic cu mass-media. De aici și informațiile contradictorii, „pe surse”, care au dus fără îndoială la escaladarea emoției publice după anunțarea deciziei.

Ce împiedica BEC să fi comunicat imediat public ce decizie a luat și să anunțe un termen pentru publicarea motivării hotărârii? Ce împiedica BEC să desemneze un membru, poate chiar judecător, să puncteze pe scurt în fața presei motivele pentru care a fost respinsă candidatura? Cetățenii au nevoie de explicații simple, la obiect, despre parcursul procedural al unei candidaturi care oricum a suscitat atâtea discuții și emoții ale cetățenilor, cât și instituționale, nu doar în țară, dar și la nivel european și transatlantic.

„Autoritarism liberal-constituțional”

În al doilea rând, BEC a ales calea a ceea ce reputatul profesor de constituționalism Bogdan Iancu a numit „autoritarism liberal-constituțional” (sau iliberal, depinde de preferințele instituționale). Autoritarism care nu este altceva, ne spune profesorul, decât un epifenomen în care o democrație șubredă exprimă, de fapt, un stat caricatural ce învinge epic o caricatură de democrație.

Putem descifra decizia BEC ca fiind un instrument specific ideologiei „democrației militante” – adică acel tip de instrumentar care permite autorităților unui stat, asumate ca atare de acestea în această cheie, de a combate forțele anti-democratice cu mijloace la limita democrației, dacă nu chiar anti-democratice.

Este benefic sau dăunător democrației românești ca o autoritate a statului, cum este BEC, să aplice mijloace instituționale aparent aflate în zona „autoritarismului liberal-constituțional” (sau ca să mă exprim mai elegant: aflate la limita democrației constituționale)? Și ca să fie clar despre ce anume vorbesc ca fiind la limita democrației: restrângerea dreptului de vot – dreptul de a vota (o anumită persoană) și dreptul de a fi votat (pe care-l are un anume candidat) – reprezintă o interdicție severă a exercitării drepturilor fundamentale, cum este cel de a participa la viața cetății. Că este așa se vede din reacțiile amestecate ale românilor: unii sunt furioși că le este interzis un drept fundamental, alții aplaudă măsura drastică luată de BEC.

Ce se va întâmpla în continuare vom vedea odată cu hotărârea pe care o va lua Curtea Constituțională ca urmare a contestațiilor depuse împotriva deciziei BEC din 9 martie – dacă va continua CCR să pună în practică ideologia „democrației militante”. Pentru că nu am nicio îndoială că aceasta a fost ideologia urmată de CCR în octombrie 2024, când i-a interzis candidatura Dianei Șoșoacă, și în decembrie 2024, când a anulat alegerile prezidențiale.

Ficțiunea juridică

În al treilea rând, aș puncta pe scurt doar câteva chestiuni factuale aici. Să nu uităm că în joc a fost vorba de aproximativ 1.300 de contestații privind candidatura domnului Georgescu. Aceasta înseamnă (cel puțin) două lucruri: (1) că există un număr consistent de cetățeni cu drept de vot care nu văd cu ochi buni candidatura unui pro-rus la președinția României și (2) că democrația militantă are un suport/sprijin din partea unei importante părți a populației. Tocmai de aceea, odată în plus, fiecare decizie a autorităților și instituțiilor publice, inclusiv și mai ales cele implicate în procedurile electorale, trebuie explicate public cât se poate de atent și deferend.

În altă ordine de idei, una dintre atribuțiile legale ale BEC, așa cum am precizat, este cea de a verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale candidaturilor depuse. Ceea ce BEC a și făcut: a analizat candidatura lui Călin Georgescu pe fondul acesteia, considerând ca fiind irelevantă analiza celorlalte condiții (de formă) din moment ce candidatura a fost respinsă ca neîndeplinind condițiile de fond.

Repet, în sine nu asta e problema, adică faptul că BEC a aplicat legea. O problemă este, însă, legată de argumentele avute în vedere în decizie.

BEC apelează la o ficțiune juridică pentru a justifica respingerea pe fond a candidaturii. Spune că hotărârile CCR sunt definitive și obligatorii, adică BEC nu poate să facă altceva, conform motivelor indicate în propria decizie, decât să aplice fără crâcnire hotărârea CCR din decembrie de anulare a alegerilor prezidențiale și pe cea de scoatere a Dianei Șoșoacă din cursa prezidențială.

Astfel, se susține în decizia BEC din 9 martie 2025, că în hotărârea Ivanovici/Șoșoacă CCR analizează și statuează cu privire la maniera în care candidatul a ales să se raporteze la condițiile care rezultă din formula sacrosantă a jurământului pe care virtualul președinte al României urmează să-l depună (a se vedea paragraful 48 din Hotărârea CCR).

Aici, ficțiunea la care a apelat BEC constă în faptul că avem de-a face cu două persoane distincte: pe de-o parte, fostul candidat Ivanovici-Șoșoacă și, pe de altă parte, actualul candidat Georgescu. Dincolo de faptul că CCR spune cu subiect și predicat în hotărârea mai sus menționată că ea este singura să analizeze aceste condiții, în aceeași hotărâre CCR explică (în afara cadrului constituțional și a sistemului respectării drepturilor fundamentale ale omului este o altă discuție) punctual care au fost acele acțiuni care nu o făceau calificabilă pe doamna Ivanovici-Șoșoacă de a participa la alegeri ca și candidat. Or, BEC, dincolo de afirmațiile categorice ale CCR că ei și doar ei îi revine sarcina de a analiza astfel de condiții, nu ne explică care sunt acele acțiuni/inacțiuni ale domnului Georgescu care conduc la ideea că acest domn nu întrunește condițiile de legalitate.

Biroul Electoral a făcut exact ceea ce trebuia să evite

BEC pornește, în motivarea deciziei, de la premisa că odată ce CCR a anulat procesul electoral din 2024 pentru că domnul Georgescu, candidat în acea procedură, a avut o conduită de „nerespectare a reglementărilor electorale, esențiale pentru democrație și statul de drept”, el nu mai poate candida în noua procedură, concluzionând că, din această perspectivă, hotărârea 32/2024 are caracter definitiv și obligatoriu pentru noua procedură.

Or, logica elementară și de bun simț spune că fiecare procedură trebuie tratată separat. Din câte rezultă din Hotărârea CCR 32/2024, fostului candidat Georgescu i s-a reproșat: (1) deturnarea caracterului liber exprimat al votului printr-o dezinformare dusă prin intermediul unei campanii electorale, beneficiind de o promovare agresivă, derulată cu eludarea legislației naționale în domeniul electoral (punctul 14 din Hot. 32/2024) și (2) că același fost candidat a încălcat legislația electorală referitoare la finanțarea campaniei pentru alegerile prezidențiale, bugetul de campanie fiind raport ca fiind „0”.

În condițiile în care suntem în prezența unei noi proceduri, declanșate nu doar ca urmare a anulării alegerilor de către CCR, ci și printr-un set legislativ adoptat în consecință (OUG 1/2025, hotărâri de Guvern emise în ianuarie 2025 pentru organizarea noilor alegeri), evident că actuala candidatură a domnului Georgescu trebuia analizată în raport de actuala procedură.

A prelua constările făcute de CCR în decembrie 2024, în raport de o procedură electorală defunctă, nu numai că este contraproductiv în economia întregii actualei proceduri (nimeni nu mai înțelege nimic – este vinovat de ceva anume actualul candidat Georgescu? Care sunt acele fapte care-l fac incalificabil pentru a fi candidat în actuala procedură?), dar conduce exact la ideea unui autoritarism liberal-constituțional, care pavează calea spre iliberalism și populism. Or tocmai asta trebuia să evite BEC prin decizia dată.