Skip to content

CCR a amânat verdictul în cazul sesizării lui Grindeanu privind programul SAFE de miliarde de euro

Curtea Constituțională a României era așteptată astăzi să pronunțe o decizie în cazul sesizării președintelui Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu, pe ordonanța de urgență adoptată de cabinetul Bolojan privind programul SAFE, dar a amânat cauza pentru data de 7 octombrie.

Sorin Grindeanu a cerut CCR să constate existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament și Guvern, declanșat prin emiterea Ordonanței de urgență nr. 38/2026 referitoare la Programul SAFE.

Concret, sesizarea depusă de șeful PSD la Curtea Constituțională spune că Guvernul Bolojan a depășit limitele constituționale după ce a fost demis prin moțiune de cenzură.

Mai exact, susține el, proiectul ordonanței de urgență, adoptate pe 4 mai, a fost modificat în ziua moțiunii, 5 mai, și forma finală a fost trimisă spre publicare în Monitorul Oficial, pe 8 mai, la trei zile de la demiterea executivului. Liderul PSD a argumentat că Executivul interimar nu avea dreptul să exercite atribuții de legiferare, ci doar să asigure administrarea problemelor curente.

Surse politice au declarat pentru HotNews că judecătorii CCR se pregătesc să admită sesizarea de neconstituționalitate depusă de președintele PSD.

România are o alocare de 16,7 miliarde de euro în cadrul instrumentului de apărare SAFE. Au fost deja semnate contracte în valoare de peste 9 miliarde de euro, care ar putea fi puse în pericol de decizia CCR de miercuri. 

Fondurile SAFE reprezintă împrumuturi, nu fonduri nerambursabile, cu o dobândă maximă 3%, dar cu perioadă de grație de 10 ani. Cu alte cuvinte, rambursarea începe abia din 2035, eșalonat pe circa 30 de ani.

Ce se întâmplă dacă CCR declară neconstituțională OUG 38/2026

Neconstituționalitatea OUG 38/2026 nu ar însemna dispariția programului european SAFE și nici anularea automată a contractelor de achiziții militare deja semnate – însă, multe dintre aceste contracte ar fi puse în pericol. 

Efectul principal ar fi eliminarea, pentru viitor, a unui set de mecanisme introduse de ordonanță, prin care statul poate să exproprieze anumite active industriale, să preia participații sau active ale unor companii strategice. Consecința practică ar putea fi apariția unor blocaje ale proiectelor care depind de aceste mecanisme.