În mărturiile culese de istoricul Andrei Ursu din Dosarul Revoluției și consultate de HotNews, apare în mod repetat acelaşi cuvânt: „scutieri”. Termenul nu identifică însă vreo unitate anume din care făceau parte oamenii descrişi de martori. Două structuri prezente pe 21 decembrie 1989 în Piaţa Universităţii aveau în dotare scuturi: Forţele de Ordine şi Intervenţie, aflate în subordinea Miliţiei, şi militarii din cadrul Trupelor de Securitate. Din această a doua structură, Trupele de Securitate, făceau parte UM 0305 şi plutonul comandat de Lucian Pahonţu.
Șeful SPP Lucian Pahonțu a declarat când a fost audiat în Dosarul Revoluției că a fost prezent în zona Pieței Universității, dar nu a participat în niciun fel la represiune.
De altfel, Recorder a consemnat declaraţia dată de Pahonțu în faţa procurorilor militari. Ofițerul a afirmat că subunitatea sa „nu a avut contact cu manifestanţii”, în cele patru ore petrecute acolo, între 22 și 2 noaptea.
Ce spun oamenii că s-a întâmplat în acea zonă, în seara și noaptea zilei de 21 decembrie?
HotNews prezintă o serie de declaraţii din Dosarul Revoluţiei date de oameni care au fost în stradă şi de ofiţeri ai structurilor care au participat la intervenţie. Au murit 48 de demonstranți.
Secvențele descrise recompun ceea ce vedeau şi trăiau manifestanţii în zona Universităţii înainte şi în timpul celor patru ore în care Pahonţu spune că plutonul său a fost în dispozitiv.
Străzile sunt blocate
Pe 21 decembrie 1989 au apărut primele proteste în București, în solidaritate cu Timișoara și contra regimului. Forţele de ordine au primit, pe 21 decembrie la prânz, sarcina de a bloca străzile care duceau spre Piaţa Palatului şi spre Comitetul Central al PCR, unde se afla Nicolae Ceauşescu.
Locotenent-colonelul Izidor Horgoş, de la UM 0305, unitatea din care făcea parte şi Lucian Pahonţu, scria într-o declaraţie din ianuarie 1990 că „am primit ordin să închidem străzile adiacente spre aceasta (Piaţa Palatului, n.r.), eu conducând efectivele din blocarea străzii Oneşti (azi, str. Dem I. Dobrescu, n.r.)”.
Locotenent-colonelul Ion Alecu: „Am comunicat că rezist cu greu demonstranților”
Armata intrase deja în centrul Bucureştiului. Potrivit rechizitoriului întocmit în 2022 în Dosarul Revoluţiei, forţele Miliţiei Capitalei au început să acţioneze în jurul orei 13:30, iar la 14:30 primele subunităţi şi TAB-uri ale UM 01305 Bucureşti au ajuns la Universitate, unde au intrat într-un dispozitiv de blocare. Şi Trupele de Securitate ale UM 0305 aveau efective în centrul Capitalei.
Unul dintre dispozitive se afla pe strada 13 Decembrie, actuala Ion Câmpineanu, spre intersecţia cu bulevardul 1848, actualul Nicolae Bălcescu. Locotenent-colonelul Ion Alecu îl comanda, iar mai târziu avea să intre aici şi plutonul lui Pahonţu.
Declaraţia lui Alecu, citată şi de Recorder, descrie însă presiunea manifestanţilor asupra dispozitivului: „în mai multe rânduri am comunicat că rezist cu greu demonstranților”.
Istoricul Andrei Ursu explică pentru HotNews de ce strada 13 Decembrie este importantă pentru reconstituirea acelei nopţi: „În acea seară, strada 13 Decembrie pe care o avea în pază domnul Pahonțu nu era un loc oarecare. A reprezentat spațiul unde sutele de victime arestate din Piață și la metrou au fost aduse și maltratate cu sălbăticie de forțele de ordine. Acolo manifestanți erau încărcați în final în dube și duși la secții de Miliție și la Jilava”, spune Andrei Ursu.
În Dosarul Revoluției nu există declarații nominale contra lui Pahonțu. Nici din partea colegilor săi, nici din partea manifestanților. De altfel, manifestanții nici nu au declarații nominale, ei necunoscându-i pe cei din forțele de ordine.
Gheorge Stanca: „Le-am spus să nu tragă în noi”
Gheorghe Stanca este unul dintre revoluţionarii care s-a aflat în stradă pe 21 decembrie 1989. El a povestit în faţa procurorilor militari că, în jurul orei 19:00, înainte ca plutonul comandat de Lucian Pahonţu să ajungă în piaţă, a interacţionat cu militari pe care i-a identificat drept „soldaţi de la securitate”.
„M-am apropiat de nişte soldaţi de la securitate, care aveau arme în mâini, şi i-am întrebat ce au de gând să facă. Le-am spus să nu tragă în noi, deoarece ei pot fi copiii noştri, ai celor care manifestau”, povesteşte el în faţa procurorilor militari.
„N-am apucat să mă întorc, deoarece am simţit o lovitură în cap, trasă pe la spate. Cred că am fost lovit cu ţeava armei de către unul dintre soldaţii de la securitate”.
„S-a apropiat de mine un civil, care m-a luat în braţe şi care m-a dus pe strada 13 Decembrie. Pe parcurs, am fost lovit în mod repetat de către mai mulţi indivizi în civil. Am fost dus şi aşezat sub zidul hotelului «Negoiul», acolo unde se aflau mulţi alţi asemenea mie. Am fost ameninţaţi să nu ridicăm capul deoarece vom fi împuşcaţi”
„Pe întreg trotuarul străzii se aflau culcaţi zeci de persoane, iar cei de la ordine, civili şi miliţieni, îi loveau mereu cu bastoanele şi cu picioarele”, îşi aminteşte revoluţionarul Gheorghe Stanca. Apoi, el spune că a fost dus la Miliţia Capitalei, alături de alţi oameni din stradă.
Mărturia revoluționarului Gheorghe Stanca din dosarul Revoluției. Foto: arhiva istoricului Andrei Ursu
Istoricul Andrei Ursu a explicat, într-un interviu acordat HotNews, că a găsit în Dosarul Revoluţiei şi alte declaraţii despre oamenii ridicaţi din zona Baricadei şi duşi spre strada 13 Decembrie.
„Acolo erau aduşi cei arestați și bătuți sălbatic, cu bocancii, cu bastoane, cu patul armelor în cap, inclusiv de către scutieri. Am găsit declaraţii ale oamenilor care povesteau asta”, spune istoricul.
Vasile Bâlă: „Am simţit ceva cald fără să-mi dau seama că sunt împuşcat”
Unii dintre revoluţionari descriu, în mărturiile aflate acum în Dosarul Revoluţiei, că „scutierii” s-au aflat printre cei care au folosit arme de foc.
Revoluţionarul Vasile Bâlă descrie astfel ce i s-a întâmplat: „În jurul orei 20:30-21:00 s-a deschis foc de către securitate și scutieri, care se aflau în primul cordon, în acele momente am văzut oameni împușcați, fiecare încerca să fugă, dar erau și alții care stăteau pe loc și strigau «Tâlharilor, să ne omorâți», «Nu împușcați poporul»”.
„Începând să se tragă puternic cu toate armele eu am încercat să plec, dar nu știam pe unde. În momentul în care am vrut să fug, în fața mea am văzut împușcat un tânăr, pe care nu-l cunosc și eu am simțit la piciorul drept ceva cald fără să-mi dau seama că sunt împușcat”.
La acel moment, plutonul condus de Lucian Pahonțu nu era în zonă.
Declarația revoluționarului Vasile Bala în dosarul Revoluției. Foto: arhiva istoricului Andrei Ursu
Ora 22:00. Plutonul lui Lucian Pahonţu intră în dispozitiv
În jurul orei 22:00, plutonul comandat de locotenentul Lucian Pahonţu a intrat în dispozitiv pe strada 13 Decembrie, unde a rămas până în jurul orei 02:00, potrivit propriei declaraţii din Dosarul Revoluţiei, publicată de Recorder.
Pahonţu susţine că nici cadrele, nici militarii din subordine nu aveau muniţia asupra lor, aceasta aflându-se „în lăzi sigilate”, şi că, la întoarcerea în unitate, nu lipsea niciun cartuş.
Maiorul Gheorghe Rădulescu spune însă că militarii UM 0305, inclusiv cei din plutonul lui Pahonţu, aveau „armamentul și muniția de luptă”, potrivit declaraţiei sale aflate în Dosarul Revoluţiei şi citată de Recorder.
Un alt ofiţer al unităţii, Izidor Horgoş, care conducea dispozitivul de pe strada Oneşti (astăzi, Dem Dobrescu), a afirmat că militarii săi aveau muniţie în genţile port-încărcătoare, dar încărcătorul de la armă era gol.
În dispozitiv, militarii Trupelor de Securitate puteau fi identificaţi după echipament. Andrei Ursu spune, în interviul acordat HotNews, că erau îmbrăcaţi fie în kaki, cu petliţe albastre, fie în echipamentul de forţe de intervenţie, albastru-gri, cu bastoane, scuturi şi căşti albe.
Artemiza Ionescu: „Cei 15-20 tineri care ne ascunsesem acolo am fost bătuţi de scutieri”
La ora 22:00, Artemiza Ionescu se afla printre manifestanţii din Piaţa Universităţii. „Pe lângă noi erau oameni răniţi şi trăgeau militarii cu scuturi şi căşti albe”, susţine femeia în faţa procurorilor militari.
Femeia îşi aminteşte că a fugit spre gurile de metrou alături de mai mulţi oameni, însă „trupele de scutieri” au venit după ei. „Aici s-a tras şi am văzut răniţi pe lângă noi. Au fost loviţi cu bastoanele de cauciuc şi patul armelor”. Femeia spune că a vrut să ajute pe unul dintre răniţi, aşa că l-a dus la toaleta femeilor, ca să-i spele rana cu o eșarfă.
„Au intrat peste noi scutierii printr-o trecere de la WC-ul bărbaţilor, întrucât la femei cineva a închis uşile. Cei 15-20 tineri care ne ascunseserăm acolo am fost bătuţi de scutieri care ne-au obligat să trecem printr-un culoar de mascaţi, care ne loveau cu bestialitate până am ajuns în faţa Muzeului de Istorie. De acolo, ne-au înghesuit într-o dubă, păziţi de miliţieni”, mai declară femeia.
Declarația Artemizei Ionescu de la dosarul Revoluției. Foto: arhiva istoricului Andrei Ursu
Petru Pop: „Am fost lovit de scutieri. Mi-am pierdut cunoştinţa”
Mărturia revoluţionarului Petru Pop, aflată în Dosarul Revoluţiei, plasează tot în jurul orei 22:00 momentul în care a coborât la metrou pentru a se ascunde într-o nişă din tunelul prin care circulă trenul. Atunci a văzut că, din acelaşi tunel, dinspre Piaţa Romană, veneau mai multe „forţe de ordine”.
„Am fost lovit de scutieri cu un baston în cap, iar eu mi-am pierdut cunoştinţa. M-am trezit într-o senzaţie cu dureri la genunchi şi mi-am dat seama că eram târât de scutieri spre ieşire. Am fost dus de scutieri pe peron la Piaţa Universităţii, aceştia turnând peste mine o găleată de apă să-mi revin”, mai povesteşte omul.
Mircea Stelian Văduva: „Au început să lovească cu bastoanele şi cu scuturile”
Baricada ridicată de manifestanţi în zona Intercontinentalului rezistase încercărilor transportoarelor blindate de a o înlătura. Ministrul Apărării, Vasile Milea, a ordonat, în jurul orei 23:00, folosirea tancurilor, potrivit rechizitoriului Dosarului Revoluţiei.
Baricada a fost spartă, iar în zona ocupată până atunci de manifestanţi au avansat forţele Ministerului de Interne şi efective ale Armatei.
Mircea Stelian Văduva, un mecanic auto în vârstă de 48 de ani, era în stradă încă de la amiază. Îşi aminteşte, într-o declaraţie dată la Procuratura Militară, de lozincile din stradă, printre care „Ceauşescu v-a trădat” sau „Timişoara sânge, Bucureştiul plânge”.
El vorbeşte şi despre un grup de „scutieri” aflaţi la intersecţia dintre Strada Batiştei şi Bulevardul 1848: „La început, scutierii nu au executat niciun atac asupra manifestanţilor, însă mai târziu, în jurul orelor 23:00, aceştia au început să lovească cu bastoanele şi cu scuturile. Până la acea oră am văzut însă că dintre manifestanţi cădeau răniţi şi chiar morţi”.
Mărturia lui Mircea Stelian Văduva, în dosarul Revoluției. Foto: arhiva istoricului Andrei Ursu
Constantin Ciupitu: „Am fost despărţit de soţie, care fusese bătută în acelaşi mod”
Constantin Ciupitu, electronist, s-a aflat şi el în piaţă după ora 23:30, „când am văzut că baricada fusese deja «spartă», iar forţele de ordine operau arestări în rândul manifestanţilor”, potrivit declaraţiei sale din Dosarul Revoluţiei.
Ciupitu spune că „sub ploaia de lovituri aplicate în special peste cap”, a căzut la pământ, unde a continuat să fie lovit. „Am fost despărţit de soţie, care fusese bătută în acelaşi mod de către alt grup de scutieri şi urcat într-un ARO de miliţie, împreună cu alţi manifestanţi, apucând însă să văd că, din spatele scutierilor, un militar de aproximativ 25 de ani, îmbrăcat cu o manta albastră, fără însemne militare, trăgea spre zidul Restaurantului Dunărea cu un pistol mitralieră cu pat rabatabil”.
Emanuel Soroceanu: „Atunci am fost împuşcat”
Adrian Emanuel Soroceanu avea 20 de ani în decembrie 1989. El plasează momentul în care a fost împuşcat tot în jurul orei 23:30.
„Mă aflat în dreptul Restaurantului Dunărea vis-a-vis de Ciclop când am văzut că, din cei care erau în cordonul de luptători cu scuturi îmbrăcați în albastru, un cetățean îmbrăcat cu un palton sau cu haină de piele lungă, pe care efectiv nu l-am văzut la față. Acesta a profitat de faptul că s-a tras cu trasoare și atunci a tras și el cu pistolul automat în direcția manifestanților și la o înălțime de până la un metru de asfalt la nivelul abdomenului”.
„Eu atunci m-am întors spre restaurantul Dunărea pentru a căuta ceva, un copac să mă adăpostesc de gloanțe. Atunci am fost împușcat în coapsa dreaptă deci glonțul a venit de undeva din direcția Restaurantului Dunărea. Bănuiesc că am fost împușcat de un lucrător de miliție sau de securitate întrucât glonțul a fost de calibru mic, iar în acea zonă nu erau nici soldați.”
48 de morţi, 150 de răniţi, 1.245 de arestări
Represiunea a continuat până în jurul orei 02:00 din 22 decembrie, arată rechizitoriul din Dosarul Revoluţiei, care descrie intervenţia din acea noapte ca fiind una în care s-a acţionat „cu violenţă extremă”. Potrivit documentului, represiunea din Bucureşti din noaptea de 21 spre 22 decembrie s-a soldat cu 48 de morţi şi 150 de răniţi, iar 1.245 de persoane au fost reţinute.
Lucian Pahonţu spune că până în jurul aceleiaşi ore a rămas cu plutonul său în dispozitivul de pe strada 13 Decembrie, iar apoi s-a retras la camion.
De dimineață, oamenii au venit din nou în centrul Bucureştiului. De data aceasta au fost sute de mii. La 12:06, pe 22 decembrie, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit cu elicopterul din sediul Comitetului Central. Regimul comunist se prăbuşise.
