Ce au în comun Trump și Lukașenko. Trei experți explică cum a prins puteri „internaționala iliberală” care vrea să răstoarne ordinea globală

De la politicieni iliberali din state istoric democratice până la dictatori consacrați, lideri autoritari din întreaga lume au ideologii posibil opuse, dar împărtășesc o dorință de a personaliza puterea, de a slăbi mecanismele de control și echilibru esențiale în democrație, restrângând drepturile politice și libertățile civile, observă o analiză din revista Foreign Affairs.

După sfârșitul Războiului Rece, ordinea internațională condusă de SUA a promovat liberalismul și democrația.

Azi, cooperarea politică transfrontalieră promovează în general autocrația, observă o analiză publicată de trei specialiști în științe politice, Nic Cheeseman, Matias Bianchi și Jennifer Cyr.

Impulsul, spun ei în articolul publicat de revista Foreign Affairs, provine de la un amestec de guverne autoritare și iliberale, partide antisistem – de obicei, dar nu numai, de extremă dreapta – și actori privați, care își coordonează mesajele și își acordă reciproc sprijin material.

Ceea ce îi leagă pe acești actori nu este poziția lor pe spectrul politic, ci modul în care se raportează la instituțiile democratice și valorile liberale, inclusiv la restricțiile asupra puterii executive, garanțiile libertăților civile și statul de drept.

De la lideri iliberali din state istoric democratice, precum președintele american Donald Trump, până la autocrați consacrați, precum președintele Alexander Lukașenko din Belarus, aceștia împărtășesc dorința de a personaliza puterea, de a slăbi mecanismele de control și echilibru esențiale în democrație și de a utiliza dezinformarea pentru a scăpa de urmări, spune analiza.

Prin erodarea pluralismului și delegitimarea oponenților, acești lideri, în diferite grade, restrâng drepturile politice și libertățile civile. Ei participă de asemenea la rețele iliberale transfrontaliere care înclină balanța globală în favoarea autocrației, explică experții.

„Internaționala iliberală”

Această „internațională iliberală” a fost vizibilă la Beijing în septembrie 2025, când trei dintre cei mai proeminenți autocrați – liderul chinez Xi Jinping, cel nord-coreean Kim Jong Un și președintele rus Vladimir Putin, ale căror țări cooperează strâns în materie de economie și securitate – au stat împreună, proiectând sfidarea normelor liberale.

Dar nu a fost doar acel summit. Numai în 2024, Indicele de colaborare autoritară publicat de organizația non-profit Action for Democracy din SUA a înregistrat peste 45.000 de întâlniri la nivel înalt, parteneriate media și alte momente similare de coordonare între „regimuri autoritare, guverne cu tendințe autoritare și partide de opoziție cu tendințe autoritare” din întreaga lume.

Între timp, cooperarea dintre democrații dă semne de oboseală, spune analiza Foreign Affairs.

Finanțarea, energia și capacitățile alianței democratice au scăzut pe măsură ce instituțiile ordinii liberale și-au pierdut puterea, iar convingerea membrilor rămași a început să scadă.

Foști campioni ai democrației – în special Statele Unite sub Trump – facilitează sau legitimează în mod activ rețelele iliberale.

Pe măsură ce decalajul de capacitate dintre rețelele autoritare și cele democratice se adâncește, guvernarea autoritară a devenit mai ușor de menținut, iar regresul democratic mai greu de combătut, observă cei trei experți.

Ce efecte ar putea avea acest fenomen?

Țările autoritare sunt mai predispuse la conflicte, instabilitate și represiune decât cele democratice, iar majoritatea au rezultate slabe în ceea ce privește dezvoltarea incluzivă, creând o lume mai puțin sigură, mai puțin liberă și mai puțin prosperă, spun autorii.

O recesiune democratică

Analiza observă că lumea se află de un sfert de secol într-o recesiune democratică.

Potrivit indicelui Varieties of Democracy (V-Dem), 45 de țări s-au îndepărtat de democrație și s-au îndreptat spre autocrație în 2025. Doar 29 de țări pot fi considerate acum democrații depline.

Perspectivele sunt și mai sumbre, spun autorii articolului. În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, democrațiile au reușit de obicei să se redreseze după regrese – exemple fiind Uruguay, India.

În ultimele decenii, însă, redresările au devenit rare. Din 1994, dintre cele 19 țări care au trecut printr-o perioadă de autocratizare și apoi și-au recuperat cu succes nivelul anterior de democrație, 17 au început să regreseze din nou în termen de cinci ani.

Autocrați fără granițe

Una dintre cele mai mari schimbări din ultimele trei decenii este consolidarea unei rețele de sprijin de care se bucură acum autocrații.

Există precedente istorice pentru coordonarea transfrontalieră între autocrați, de la axa fascistă din anii 1930 până la rețelele susținute de Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece.

Dar alianța autoritară care a apărut de la începutul anilor 1990, când autocrația era în declin la nivel mondial, este diferită ca formă și conținut de cele care au existat înainte, spune analiza din Foreign Affairs.

Aceasta dispune de resurse din ce în ce mai mari. Astăzi, guvernele din spectrul autoritar (inclusiv multe care organizează alegeri, cum ar fi India) reprezintă împreună peste 70% din populația mondială.

Dorința statelor autoritare de a manipula politica peste granițe a crescut odată cu puterea lor economică și militară, iar capacitatea lor de a face acest lucru s-a extins odată cu progresele tehnologiei digitale.

O serie de puteri medii influente la nivel regional, care include țări precum Turcia și Emiratele Arabe Unite, a oferit o forță suplimentară influenței globale a autoritarilor.

În ultimele decenii majoritatea noilor organizații regionale, precum Organizația de Cooperare de la Shanghai în 2001 și Alianța Statelor din Sahel în 2023, s-au format în rândul autoritarilor.

Cum funcționează internaționalismul iliberal

Internaționalismul iliberal de astăzi nu este condus de Beijing sau Moscova. În schimb, acesta funcționează ca o colecție de rețele suprapuse care oferă un teren fertil pentru construirea unei lumi mai autoritare, spun autorii analizei.

Elementele disparate ale acestui sistem – mercenarii ruși, banii proveniți de la dinastiile conducătoare ale statelor arabe din Golf, tehnologiile de supraveghere chinezești și americane și partidele politice de extremă dreapta din Europa și America de Nord – nu sunt organizate dintr-un singur centru de comandă și nici nu lucrează întotdeauna în același scop.

Dar activitățile lor se întăresc adesea reciproc.

Colaborarea ia mai multe forme. Una dintre ele implică cooperarea directă între puteri nedemocratice, în special China, Iran, Coreea de Nord, Rusia și Venezuela. Aceste țări împărtășesc adesea informații militare și își acordă reciproc protecție diplomatică.

Aceste cinci țări intervin, de asemenea, în diferite grade, dincolo de granițele lor.

Puteri medii autoritare utilizează, de asemenea, instrumente militare și financiare pentru a consolida guvernanța iliberală și pentru a suprima deschiderile democratice în străinătate.

Faptul că Turcia a furnizat drone Bayraktar TB2 liderilor autoritari din țări aflate în război, precum Azerbaidjan și Libia, le-a oferit acestor lideri avantaje decisive pe câmpul de luptă și a consolidat regimurile militare rezistente la responsabilitatea internațională.

Emiratele Arabe Unite au sprijinit, de asemenea, actorii represivi din Africa și Orientul Mijlociu, inclusiv Forțele de sprijin rapid din Sudan.

Arabia Saudită, între timp, a susținut liderii autocrați și mișcările contrarevoluționare din Primăvara Arabă, acordând în special ajutor financiar și diplomatic regimului președintelui Abdel Fattah el-Sisi din Egipt.

Rețelele ilicite sau criminale sunt adesea parte integrantă a acestor colaborări internaționale.

Rețeaua de corupție „Laundromat” din Azerbaidjan, de exemplu, a cheltuit aproape 3 miliarde de dolari în mită pentru persoane, inclusiv parlamentari europeni, care să reducă la tăcere criticile privind încălcările drepturilor omului din țară și să ascundă situația acesteia în fața Consiliului Europei, o organizație regională pentru drepturile omului.

În Spania, partidul de extremă dreapta Vox, care pledează pentru restricționarea drepturilor minorităților și se opune legislației privind egalitatea de gen, a confirmat că a primit un împrumut de aproximativ 10 milioane de dolari de la MBH Bank (pe atunci MKB Bank) din Ungaria pentru campania electorală din 2023.

Potrivit Reuters și Politico, MBH Bank este deținută parțial de un aliat apropiat și fost partener de afaceri al prim-ministrului ungar Viktor Orban.

Distrugerea încrederii în democrație

O altă componentă cheie a proiectului iliberal este propagarea ideolologiilor favorabile autoritarismului. Liderii iliberali și autocrați pot avea ideologii diametral opuse, dar mesajele lor tind să aibă caracteristici comune.

Adesea, acestea includ apeluri la restrângerea drepturilor femeilor și limitarea protecției comunităților LGBTQ, de exemplu.

Mai important este obiectivul comun al mesajelor: să semene îndoieli cu privire la instituțiile democratice, universalitatea drepturilor omului și legitimitatea moralității și guvernării occidentale, spun cei trei autori.

Serviciul European de Acțiune Externă, agenția diplomatică a UE, compilează din 2023 un raport anual privind manipularea informațiilor străine și amenințările de interferență, care documentează eforturile unor actori precum China și Rusia de a răspândi dezinformare dăunătoare și care creează diviziuni.

Al treilea raport, publicat în martie 2025, a analizat un eșantion de peste 500 de incidente de manipulare a informațiilor care au fost promovate prin peste 38.000 de canale.

Multe dintre aceste campanii de informare au promovat mesaje asociate cu politica de dreapta și populismul, dar efectul lor mai larg este acela de a eroda încrederea în guvernarea democratică și de a normaliza discursul iliberal sau antidemocratic, spune articolul din Foreign Affairs.

Într-o operațiune rusă cunoscută sub numele de Doppelgänger, dezvăluită pentru prima dată la sfârșitul anului 2022, actorii legați de Moscova au creat versiuni clonate ale principalelor mass-media europene.

Aceste site-uri web au difuzat dezinformare pro-Kremlin despre Ucraina, Jocurile Olimpice de la Paris și alte subiecte din politica europeană. Articolele pe care le-au produs au fost apoi preluate de conturile diplomatice rusești din țări precum Bangladesh, Malaezia și Slovacia, precum și de presa de extremă dreapta și influenceri din Europa și Statele Unite.

Uneori, promovarea viziunilor iliberale asupra guvernării și dezvoltării este și mai evidentă.

Partidul Comunist Chinez, de exemplu, a intensificat programele de formare pe care le oferă în mod regulat liderilor de partid și oficialilor guvernamentali din țări africane, inclusiv Namibia, Africa de Sud și Tanzania.

Cel puțin unul dintre participanți a spus că sesiunile erau menite să-i învețe pe oficialii guvernamentali ce se poate realiza „fără haosul democrației”.

Implicarea oamenilor de afaceri

Oamenii de afaceri au profitat, de asemenea, de noi oportunități pentru a amplifica discursurile iliberale destinate publicului global.

De când a preluat Twitter (acum X) în 2022, Elon Musk a folosit platforma pentru a răspândi dezinformări despre politicieni și candidați cu care nu este de acord.

Aceste intervenții foarte vizibile în politica din interiorul și din afara Statelor Unite amplifică discursul instigator la ură, pun în pericol libertatea presei, le conferă putere politicienilor și cetățenilor care atacă minoritățile și grupurile marginalizate și împiedică cetățenii să ia decizii informate la urne, spun autorii.

Dacă scopul mesajelor iliberale este de a reduce încrederea populației în instituțiile democratice, se pare că acesta funcționează, cred ei.

Potrivit politologului Will Jennings, încrederea în parlamentele naționale din țările democratice a scăzut cu aproximativ opt procente din 1990, reflectând o „nemulțumire publică față de politică” care „s-a extins în ceea ce privește amploarea și intensitatea”.

La rândul său, erodarea încrederii a slăbit contractul social care susține guvernarea reprezentativă, lăsând democrațiile mai vulnerabile la demagogii populiști, paralizia instituțională și normalizarea treptată a alternativelor autoritare.

Cooperarea democrațiilor este slăbită

În acest moment, spun autorii analizei, pare că discursul pro-democrație, care a inspirat cetățenii și mișcările pe tot parcursul secolului al XX-lea, a devenit învechit și lipsit de inspirație.

Unele democrații importante au început să evite cu totul termenul „democrație”.

În Regatul Unit, de exemplu, guvernele succesive și-au descris politica externă în termeni de promovare a „societăților deschise”, punând în mod deliberat mai puțin accentul pe apărarea democrației, pentru a nu-i stânjeni pe partenerii autoritari.

Iar încercările de a revigora imaginea democrației – cum ar fi Summitul pentru Democrație, convocat de președintele american Joe Biden în 2021, 2023 și 2024 – nu fac decât să-i scoată în evidență deficiențele, generând puțin entuziasm din partea societății civile și atrăgând și mai puțin atenția publicului.

Actualul guvern al Statelor Unite a renunțat, de asemenea, la rolul de lider al alianței democratice.

În iulie 2025, secretarul de stat Marco Rubio a dat instrucțiuni diplomaților americani să „evite să se pronunțe asupra corectitudinii sau integrității” alegerilor din străinătate și asupra „valorilor democratice” ale țărilor străine.

Iar desființarea Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională de către administrație a eliminat finanțarea esențială pentru jurnaliștii de investigație, apărătorii drepturilor omului, observatorii electorali și alte grupuri pro-democrație din întreaga lume.

Este puțin probabil ca Europa, unde măsurile de austeritate și constrângerile fiscale crescânde au redus bugetele pentru ajutorul extern, să preia acest rol, cred experții.

Ce propun experții

Democrații, observă autorii analizei, joacă după regulile unui joc care nu mai există.

Ei se bazează pe comunicate sterile, conferințe previzibile și diplomație prudentă, în timp ce adversarii lor au devenit mai nemiloși, mai imaginativi și mai bine conectați. Pentru a opri expansiunea voinței internaționale iliberale, apărătorii democrației vor trebui să-și regândească abordarea.

Primul pas, spun analiștii, este să ca actorii democratici să recâștige controlul narațiunii.

Actorii pro-democrație trebuie să facă valorile democratice relevante din punct de vedere cultural, să se întâlnească cu cetățenii și să le arate cum democrația îmbunătățește viața de zi cu zi.

Un exemplu recent din Franța ilustrează potențialul unei astfel de strategii: înaintea alegerilor legislative din 2024, o rețea WhatsApp formată din 130 de activiști, influenceri și organizatori de la nivel local – persoane de încredere în comunitățile lor – a produs videoclipuri scurte, meme și șabloane de mesaje care explicau miza alegerilor, contracarau informațiile înșelătoare și încurajau oamenii să voteze, într-un ton personal, optimist și creativ.

Participanții la rețea au creat, de asemenea, un grup deschis pe Telegram pentru a împărtăși sfaturi despre implicarea în campanie, inclusiv modalități de voluntariat în ziua alegerilor, cu peste 30.000 de utilizatori.

Democrațiile trebuie, de asemenea, să combată mai eficient dezinformarea autoritară, spun autortii articolului.

UE a înregistrat unele progrese: Legea privind serviciile digitale din 2022 impune platformelor mari, precum Meta și X, să elimine rapid conținutul ilegal, să dezvăluie algoritmii de moderare a conținutului și să limiteze amplificarea dezinformării prin funcții de recomandare, iar diplomații europeni denunță în mod regulat mass-media și rețelele de troli chineze și ruse legate de stat pentru răspândirea de știri fabricate.

Însă un efort regional nu este suficient.

Finanțarea este esențială. Guvernele democratice trebuie să extindă și să protejeze canalele de finanțare pentru a se asigura că activiștii, jurnaliștii independenți și organizațiile civice pot investiga corupția, expune dezinformarea și mobiliza cetățenii fără teama de represalii financiare, spun experții.

Democrațiile trebuie, de asemenea, să oprească fluxurile financiare ilicite care umplu visteriile actorilor autoritari, mai subliniază cei trei autori.

Acest lucru necesită schimbul de informații, urmărirea transfrontalieră a activelor și o mai bună aplicare a instrumentelor juridice, cum ar fi directivele UE privind combaterea spălării banilor, sancțiuni precum cele prevăzute în Legea Magnițki din Statele Unite, care vizează persoanele care încalcă drepturile omului.

În cele din urmă, mai spun experții, alianța democratică de astăzi are nevoie de o conducere diversificată.

Țările europene și nord-americane nu ar trebui să fie singurele care stabilesc agenda. Promovarea democrației necesită o coaliție largă, cu idei noi și energie nouă, iar acest impuls va veni probabil din alte părți ale lumii., spun cei trei.

În iulie, de exemplu, participanții la summitul Democracia Siempre (Democrație întotdeauna), găzduit de Chile și la care au participat lideri din Brazilia, Columbia, Spania și Uruguay, au convenit să creeze o rețea internațională de membri ai guvernului și ai societății civile pentru a lucra în vederea construirii unor democrații incluzive.

Până când membrii rămași ai alianței democratice își vor actualiza propriile strategii, tot ce îi așteaptă, avertizează analiza din Foreign Affairs, este un declin și mai accentuat.