Ce au văzut și ce au trăit voluntarii care îi ajută pe refugiații din Ucraina. 34 de interviuri

Românii au reacționat extrem de prompt în a sprijinii oamenii din Ucraina care au trecut granițele țării noastre, fugind din calea războiului chiar din prima zi a invaziei Rusiei în Ucraina, pe 24 februarie 2022. Oameni simpli și voluntari ai organizațiilor neguvernamentale au fost primii care au ajuns în punctele de trecere a frontierei de la Sighetul Marmației, Siret sau Isaccea, întâmpinându-i pe ucraineni cu ceai cald, alimente, pături, produse de igienă și asigurându-i că sunt alături de ei în clipele grele prin care sunt nevoiți să treacă. Guvernul României a salutat implicarea ONG-urilor, prin purtătorul de cuvânt, Dan Cărbunaru care spunea la finalul unei ședințe de Guvern din 9 martie 2022 că „(…) au fost mai multe măsuri pe care Guvernul României le-a luat, sigur, și împreună cu societatea civilă, cu voluntarii, cu românii care s-au mobilizat și astfel de gesturi sunt necesare și vor continua pe măsură ce, după cum vedem, situația din Ucraina se menține extrem de complicată, ca urmare a agresiunii militare ruse”[1].

Mi-am propus să scriu despre cum se vede situația ucrainenilor nevoiți să se strămute, prin ochii voluntarilor din organizațiile neguvernamentale care au ajuns în punctele de trecere a frontierelor sau care i-au găzduit în centrele lor. Una este să ascultăm relatări ale presei și să vedem imagini pe internet sau la TV și alta este să citim mărturii ale celor care au văzut și simțit trăirile acestor persoane. Sunt și eu voluntar și tocmai fiindcă am văzut cu ochii mei o parte din traseul ucrainenilor în fuga lor din calea războiului, am hotărât să scriu despre cum i-au perceput voluntarii ONG-urilor pe refugiații ucraineni care au trecut granițele țării lor, în primele 3 săptămâni de la începerea agresiunii militare ruse asupra Ucrainei. Am colectat 34 de opinii ale voluntarilor care au oferit o mână de ajutor refugiaților. Unii dintre ei activează chiar în punctele de trecere a frontierelor de la Sighetul Marmației, Siret, Isaccea, în taberele pentru refugiați special amenajate, în sălile de sport și incintele unor unități școlare, în locațiile unde își desfășoară activitatea ONG-urile și chiar în hotelurile unor persoane care au decis să-i cazeze cât este nevoie.

Opiniile exprimate mai jos sunt de la oameni care conduc ONG-uri în domeniul social, asistenți sociali, psihologi, asistenți medicali, medici, preoți, pastori, animatori socio-educativi, interpreți mimico-gestuali, studenți care învață asistență socială, resurse umane, sociologie, relații internaționale, dar și voluntari în asociații de protejare a animalelor. Dincolo de pregătirea și pozițiile ocupate, toți acești voluntari sunt în primul rând oameni simpli care au decis să stea zi și noapte în prima linie intrând în contact direct cu refugiații.

Scopul acestui studiu bazat pe metoda anchetei sociologice pe bază de interviu a fost acela de afla de la voluntarii diferitelor ONG-uri și instituții: (1) ce i-a motivat să se implice, (2) ce nevoi au persoanele cu care au interacționat, (3) ce situații de viață au văzut, (4) ce au învățat din experiența prin care au trecut și (5) ce apreciază că s-ar putea face mai bine în gestionarea situației migraților fugiți din calea războiului. Ghidul de interviu conține 5 întrebări ce au fost transmise respondenților pe rețeaua de socializare Whatsapp, iar răspunsurile au fost colectate în perioada 04-14 martie 2022. Întrebările sunt: 1. Ce te-a motivat să te implici în a sprijinii persoanele care fug din calea războiului?, 2. Care crezi că este principala problemă/nevoie a persoanelor cu care ai interacționat?, 3. Descrie, pe scurt, o experiență care te-a marcat?, 4. Ce ai învățat profesional din această experiență? și 5. Ce apreciezi că ar putea fi făcut mai bine, de ce ar mai fi nevoie pentru a veni în sprijinul acestor persoane? (resurse, transport, cazare, orientare, cooperare cu autorități, ș.a.). De asemenea, pe baza analizei secundare a datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne, am realizat o radiografiere a situației cetățenilor ucraineni care au intrat și ieșit din România, precum și al celor care au cerut azil de la începerea conflictului militar în Ucraina. Datele arată că numărul cetățenilor ucraineni care intră pe teritoriul României este în scădere, dar numărul persoanelor care cer azil zilnic, deși e și acesta în scădere, evoluția numărului cetățenilor ucraineni cu azil în România este în creștere.

Motivația implicării voluntarilor în sprijinirea refugiaților

Voluntarii spun că au ales să se implice din dorința de a face bine, de a ajuta, din empatie, compasiune, înțelegere, conștientizarea nevoii de a oferi sprijin. Unii consideră că e o șansă să-și pună în practică valorile personale în care cred, că s-au implicat din plăcerea de a ajuta și dorința de a-i încuraja pe cei nevoiți să-și părăsească țara. Că stările și trăirile prin care trec refugiații, îi determină și pe ei să se schimbe. Ajutându-și semenii, sunt împliniți sufletește și simt asta prin recunoștința pe care le-o arată cei pe care-i sprijină. Pentru alții este și o motivație religioasă, ajutând din iubire, dragostea de aproapele tău și Dumnezeu, conform misiunii și rolului organizației din care fac parte. Cu toții simt un sentiment de apartenență la comunitatea celor care suferă, al utilității pe care îl au când ajută și al moralei creștine care ne unește.

„Am înțeles suferința lor, panica lor. Am simțit că nu pot să fiu altundeva decât la graniță. Dacă aș putea aș merge mai departe în Ucraina să le fiu alături. Sunt mame și copii care au lăsat totul în urmă cu credința că la un moment dat se vor putea întoarce, că își vor putea revedea soții, tații. Nu au vrut să plece. Au fost forțați să plece pentru a se salva și pentru a-și salva copiii”. A., S., feminin, 42 ani, locțiitor secretar general Asociația Serviciul de Ajutor Maltez în România

„Cred că necesitatea morală presantă de a dărui, a face bine, e motorul care ne alimentează, ne susține energetic pe toate fetele din echipa Patrocle. Voința, de a face bine, ne determină să acționăm în vederea depășirii obstacolelor exterioare, condițiile meteo extreme, hainele prea subțiri în raport cu indicatorii climatici, oboseala ș.a.m.d.. Oriunde ne cade privirea și sufletul, e loc de făcut bine. Iar în ochii lor, ai animalelor pe care reușim să le ajutăm, cu o hârtie sau cu un pumn de boabe, citim toată recunoștința lumii. Și ea e cea care reușește să ne mobilizeze întreg efortul voluntar”.T. S., feminin, 20 ani, Asociația de protecție a animalelor „Casa Lui Patrocle”, Suceava

„Dorința de a ajuta persoane aflate în nevoie”.T., A., masculin, 35 ani, ofițer Armata Salvării din România

„Mă gândesc imediat la familia mea și ce făceam dacă eram în situația de refugiat”. P., L., masculin, 38 ani, ofițer (elvețian) Armata Salvării din România

„Mai mult decât motivația profesiei pe care am ales să o practic, cred cu tărie că indiferent de culoare, naționalitate, echipă de fotbal preferată atunci când un om este într-o situație de risc, dacă pot să ofer suportul, o fac. Pe de altă parte, sincer până să îmi adresezi întrebarea, nu m-am gândit la motivație…. e modul în care gândesc, simt și acționez, e ceea ce mă definește – compasiunea”. R. S., feminin, 30 ani, asistent social, Organizația Salvați Copiii, filiala Suceava

„Ce m-a motivat să mă implic? Așa mi-am început ziua de 24 Februarie 2022 – Mă trezesc dimineața și este război… Unde? Lângă noi, în Ucraina. Imediat ne gândim la prietenii noștri surzi ucraineni dacă sunt bine… caut pe lista mea de prieteni… Abia o găsesc pe prietena mea. Ne-am împrietenit la concursul internațional MISS-MISTER DEAF WORLD – EUROPE – ASIA. Și îi scriu pe Facebook, îmi răspunde și îmi zice că este bine… Speră să se termine războiul și să fie pace! Și în al doilea rând ceea ce m-a motivat să mă implic este empatia…. Sunt o persoană cu o sensibilitate foarte mare și empatizez cu oamenii din jurul meu. Înțeleg nevoile lor și încerc să-i ajut”.C., V., feminin, 35 ani, interpret în limbaj mimico-gestual, Asociatia Naționala a Interpreților Autorizați în Limbaj Mimico – Gestual

„Mereu am fost un om care s-a implicat în ceea ce privește oamenii și acum că am avut ocazia să ajut am zis să o fac pentru că știu cât de mult contează”.V., R., masculin, 20 ani, student, voluntar la Hotel Mandachi, Suceava

„Tre să recunosc că principalul motiv pentru care a făcut-o a fost acela că m-am pus în locul acestor oameni. Și de când a început acest război îmi tot imaginez ce-aș face și ce-aș simți dacă aș fi în pielea lor și ar trebui să-mi părăsesc casa, familia și toată viața mea cu-n ghiozdan în spate fără să am vreo țintă clară, sprijin și prea multe posibilități financiare. Așa că mi-am dorit să ofer oamenilor o primire așa cum mi-aș dori eu să am dacă vreodată voi fi pusă în situația lor”.P. A., feminin, 31 ani, voluntară și manager Asociația Act for Tomorrow

„Pentru mine, motivația de a fi voluntar este una biblică: „credința fără fapte e moartă”. De aceea, activitatea mea de voluntar este oarecum naturală având în vedere chemarea biblică pentru a da de mâncare celui flămând, a-i da să bea celui însetat, pe cel gol să-l îmbraci, pe cel străin să-l adăpostești, pe cel bolnav sau la închisoare să-l vizitezi. Aceste fapte sunt foarte actuale în această perioadă. Pentru mine personal, implicarea de acum are o însemnătate deosebită. Eu sunt de naționalitate ucraineană. Am fost de multe ori în Ucraina, am mulți prieteni acolo, biserica ucraineană m-a ajutat să-mi fac studiile de teologie la Roma, iar acum Ucraina suferă, Biserica suferă, se înțelege că nu îmi trebuia o motivație mai mare!”V. C., masculin, 50 ani, preot vicar greco-catolic ucrainean

„Ceea ce m-a motivat să mă implic în a sprijini persoanele care fug din calea războiului este sentimentul de empatie”. C., V., feminin, 43 ani, asistent social, Asociația Armata Salvării România

„Organizația Salvați Copiii intervine acolo unde este nevoie atunci când copiii se află în situații vulnerabile. Faptul că acum traversăm această perioadă dificilă ne face să fim alături de cei aflați în situații dificile nu numai din punct de vedere profesional ci și ca oameni, pentru că nimeni, niciodată, nu are dreptul să intervină în mod brutal asupra dezvoltării frumoase a unui copil”. E., A., feminin, 57 ani, asistent social, Organizația Salvați Copiii, Filiala Suceava

„Când am primit propunerea de a sprijini persoanele refugiate, am spus da din prima. M-a motivat dorința de a ajuta și îndruma oamenii care lasă toată viața în spate și nu își doresc decât să fie în siguranță. Fac parte dintr-un ONG, unde am fost norocoasă să pot veni în sprijinul celor mai nevoiași, iar în contextul actual mi s-a oferit șansa să fac asta pentru oamenii care în momentul de față au cea mai mare nevoie de noi”.N. P., feminin, 28 ani, specialist relații sociale, Fundația World Vision România

„Sunt o persoană care își dorește să adune cât mai multe merinde sufletești ce vor rămâne pictate pe retina sufletului pentru eternitate. Astfel, emoțiile și vulnerabilitatea refugiaților m-au determinat să le fiu alături, considerând că va fi o experiență care mă va schimba și mă va determina să apreciez fiecare clipă de bine, de pace și de tihnă din viața mea”.F. D., feminin, 20 ani, studentă, voluntară ASCOR, Filiala Suceava

„Cu o noapte înainte de a mă implica efectiv, am stat trează gândindu-mă la persoanele care trebuie să părăsească țara, casa și poate familia. Am plâns și m-am rugat să pot fi de folos în vreun fel acestor persoane. Nu cred ca a trecut o zi și am mers să dau o mână de ajutor la Asociație”.M., O., feminin, 21 ani, studentă, Asociația Creștină „Pentru Tine” Botoșani

„Morala creștină care mă ghidează în viață, modelul parental, ai mei sunt săritori, ajuta necondiționat, am văzut asta de-a lungul timpului, în plus, sentimentul utilității pe care îl ai când te implici în astfel de acțiuni”.E. C., feminin, 47 ani, asistent social, director programe Fundația FARA

„Am început prima data prin a face cu câțiva tineri pachete pentru vamă și am avut ulterior o dorință de a face ceva mai mult pentru refugiați… De aici a pornit și punerea clădirii la dispoziție pentru refugiați. Dar cred ca motivul a fost și iubirea de oameni și de Dumnezeu. Ceea ce facem aici, ne împlinește sufletește. Apoi, modul în care ei ne mulțumesc și se bucură de ceea ce le oferim mă motivează. (voi atașa câteva poze care arată asta)”.B. A., feminin, 20 ani, studentă, voluntară Centrul EMAUS-Impact Suceava

„Cel mai mult m-a motivat să mă implic în a sprijini persoanele care fug din calea războiului, dorința de a ajuta pe aproapele”.T., M., masculin, 22 ani, student voluntar ASCOR, Filiala Suceava

„Am simțit că Dumnezeu mă cheamă să fiu de folos celor care sunt debusolați ca să le vorbesc și să le dau o speranță oamenilor că se poate lua de la capăt chiar dacă Dumnezeu este acela care poate schimba durere în bucurie”. V., B., feminin, 35 ani, ofițer, asistent social, Asociația Armata Salvării România

„Eu voiam încă din primele zile de război să fac ceva, însă nu știam ce să aleg. Eram aproape hotărâtă să merg la Mandachi până s-a făcut întâlnirea online unde am discutat despre tabăra din Siret și atunci m-am hotărât. Personale acestea au nevoie de sprijinul și suportul nostru, iar cei care putem… ar trebui să îl oferim”.B. A, feminin, 20 ani, studentă, voluntară Asociația Asistenților Sociali din România

„Motivația o am de la Maltezi. Spiritul maltez. Totodată cred că unde e nevoie de ajutor acolo trebuie să ne implicăm, acolo trebuie să fim prezenți, și dacă e cazul trebuie să răspundem la cereri formulate de către cetățeni, fie români, fie maghiari, fie de oricare altă naționalitate” .R. S., masculin, 35 ani, Asociația Serviciul de Ajutor Maltez în România

„Dorința de a contribui la alinarea suferinței unor persoane care s-au trezit brusc într-o situație în care viața li se schimbă radical și sunt nevoite să își protejeze familia. Motivația de a contribui se bazează pe înțelegerea gravității situației persoanelor care lasă în urmă tot ce au fizic pentru a își salva viața”.T. A., masculin, 35 ani, voluntar Crucea Roșie Română

„Am decis să mă implic în acest proiect de voluntariat, deoarece este unica modalitate prin care pot participa și eu la ajutarea refugiaților. M-am pus în primul rând în locul lor și mi-am imaginat cât de greu mi-ar fi fost mie în astfel de momente, dacă nu aveam la cine să apelez pentru ajutor”.P. C., feminin, 17 ani, elevă, voluntară hotel Mandachi

„Ce m-a motivat pe mine să mă implic ca psiholog voluntar la ISU, este dorința de a veni în ajutorul persoanelor refugiate, de a le acorda ajutor și a le oferi un zâmbet pe față, de a-i liniști oricât de puțin, știind că contează enorm pentru ei”.D. I., feminin, 24 ani, psiholog clinician, voluntară ISU Bucovina, Suceava

„În primul rând dorința de a face ceva util, de a aduce o bucurie cât de mică celor din jurul meu”. H. M., feminin, 38 ani, medic epidemiolog

„Empatia și conștientizarea nevoilor refugiaților din orice punct de vedere”.F. B., feminin, 37 ani, psiholog, voluntară ISU Bucovina, Suceava

„Nu am avut un anume motiv, din totdeauna mi-a plăcut să ajut oamenii la nevoie, mă implic și în restul timpului punctual și in alte proiecte”.T., C., masculin, 36 ani, Asociația Salvatorilor Voluntari Rescue 4X4

„Dumnezeu”C., T., masculin, Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor (ADRA) România.

„M-am implicat în sprijinirea persoanelor refugiate din dorința de a oferi ajutor acestor persoane, acesta fiind singurul lucru pe care îl putem face în acest moment pentru ei”.C. V., feminin, 22 ani, studentă, voluntară Asociația Asistenților Sociali din România

„Am ajuns în punctul vamal Costești-Stânca, Botoșani pe 2 martie împreună cu alți voluntari din partea ONG-ului ADRA – România. Ceea ce mă motivează să fiu acolo, în prima linie, este dragostea față de oameni. Suntem ființe raționale, morale și cu teamă de Dumnezeu, iar implicarea noastră relevă întocmai valorile și principiile pe care le promovăm”.M. V, masculin, 26 ani, pastor și voluntar Asociația ADRA – România

„Motivația mea este aceeași din momentul de când am ales să fiu voluntar în Asociația Serviciul de Ajutor Maltez în România. Aceasta fiind de a ajuta persoanele fără sprijin emoțional sau care au nevoie de consiliere psihologică. Atât persoane din comunitatea mea, cât și altor comunități le dau o mână de ajutor cu cea mai mare plăcere. În acțiunea aceasta m-am implicat din cauza fenomenului creat”. I. S., masculin, 24 ani, animator socio-educativ, Asociația Serviciul de Ajutor Maltez în România

„Personal îmi place foarte mult să ajut lumea din jurul meu. Sunt voluntar de aproximativ 15 ani și văzând de-a lungul timpului cât este de important să ajutăm persoanele nevoiașe, persoanele care au nevoie de sprijinul nostru, m-am decis să dau și eu o mână de ajutor refugiaților deoarece văzând prin câte necazuri trec, au nevoie de tot sprijinul pe care noi putem să i-l oferim. Eu sunt foarte sufletist și de aceea mi-am zis că vreau să îi ajut cu tot ce pot în aceste zile în care am stat în Vama Siret”. M., D., masculin, 45 ani, pastor, voluntar ADRA – România.

„Motivația principală a fost aceea de a-i ajuta să depășească situația traumatică și de a dezvolta un minim de mecanisme de copping pentru a reuși să își planifice eficient următorii pași”. A., N., feminin, 34 ani, psiholog voluntar ISU

„Am decis să mă implic în activitatea de voluntariat din dorința de a ajuta persoanele care fug din cauza războiului. Prin intermediul facultății am fost informat de posibilitatea de a ajuta în cadrul taberei pentru refugiați de la Siret așa că am ales să merg acolo”. H., S., masculin, 19 ani, student sociologie, voluntar Asociația Asistenților Sociali din România.

„Nu cred că poate fi vorba de vreo motivare conștientă, a fost mai degrabă vorba de ceea ce am simțit, a fost impulsul de a ajuta… știam că pot, că am resurse, că vreau. Reiterez ideea că, compasiunea este una dintre cele mai importante trăsături umane în situații de criză… și aceasta este o situație, indiscutabil, de criză”. M. N, feminin, 45 ani, asistent social, D.G.A.S.P.C. Tulcea Citeste continuarea pe Contribuotrs.ro