Ce diferenta vedeti intre guvernele Boc si Ponta pe tema Schengen. Dar la Traian Basescu, ce observati?

„Autoritatile de la Bucuresti se incapataneaza sa-si stabileasca obiective politice care par nerealiste si au de-a face mai degraba cu bifarea unor conditii pur tehnice, si mai putin cu reformarea profunda a sistemelor de politie si justitie”. Asta scriam in noiembrie 2010, intr-un articol intitulat Schengen si Coruptia. Ce legatura are una cu alta. Exact la fel ca guvernul Ponta astazi proceda si guvernul Boc in urma cu trei ani: se prefacea, pe scurt, ca nu pricepe care-i legatura dintre Schengen si coruptie. Pe atunci, Traian Basescu batea cu pumnul in masa, tipand exact la fel cum fac liderii USL astazi, ca temele nu trebuie legate. Si unii si altii au ales sa blameze Occidentul pentru esecul lor. Sub guvernul Boc s-a ajuns la amenintari, masuri de retorsiune economica si sanctiuni diplomatice fara precedent.

De departe cea mai stupida reactie a fost in cazul Olandei. La fel cum sustin azi liderii USL – si anume ca impotrivirea Germaniei ar avea strict cauze interne – zicea si Traian Basescu in 2011. Are Olanda niste probleme politice interne si le rezolva pe seama bietei Romanii. Si atunci, la fel ca acum, recursul la argumentul „sunt tari in campanie electorala” reprezinta doar jumatate de adevar. Cealalta jumatate, pe care politicienii n-au acceptat-o vreodata, este ca, sub guvernarea lor, sistemele de justitie si de politie nu s-au schimbat in profunzime, convingator, ireversibil. Dimpotriva, fiecare pas inainte a parut mereu amenintat de pasi inapoi. Vezi atacul dezlantuit al presedintelui Traian Basescu impotriva DNA din decembrie 2011.

In septembrie 2011, Olanda se manifesta impotriva aderarii Romaniei la Schengen. Brusc, autoritatile fiscale si vamale romanesti se napustesc pe TIR-urile care importa flori sau semninte de flori din Olanda, sub pretextul ca ar fi purtatoarea unor bacterii periculoase. Pe atunci, ziarul olandez De Telegraaf scrie ca blocada romaneasca a lalelelor seamana „suspect de mult cu un santaj”. Poate prea mult spus, dar era un fel sanctiune economica tipic romaneasca.

Santaj sau nu, seria istericalelor romanesti impotriva Olandei a continuat. Cum nici la inceputul lui 2012 Olanda nu si-a schimbat pozitia, Traian Basescu loveste scurt si fara preaviz: „Am remarcat abuzul Olandei. Imi pare rau. Nu Albita e poarta de intrare a tigarilor, a alcoolului si a drogurilor. Si nu Romania, din neputinta, a legalizat prostitutia, nu Romania a legalizat consumul de droguri￢. Atacul la adresa Olandei este nu doar neprincipial, dar n-are nici o legatura cu tema in discutie. Problema Romaniei e ca nu are institutii solide menite sa lupte in mod credibil cu infractionalitatea organizata si coruptia.

Batosenia Romaniei nu se opreste insa aici. Noul ambasador al Regatului Tarilor de Jos, Johannes Hendrik Mattheus van Bonzel, vine la post pe 2 decembrie 2011, insa Traian Basescu refuza sa-l primeasca la Cotroceni pentru a-si prezenta scrisorile de acreditare. Ministrul de externe de azi, Titus Corlatean, pe atunci presedintele Comisiei de Relatii Internationale a Senatului, Titus Corlatean de la PSD califica acest gest, in opozitie fiind, drept „ofensa fara precedent”. Traian Basescu il primeste abia la Cotroceni abia pe 8 aprilie.

Daca in cazul opozitiei Olandei pozitia Romaniei suna a „santaj”, in cazul Frantei si Germaniei Bucurestiul a recurs la o forma explicita de santaj amenintand ca va riposta utilizand dreptul de veto impotriva aderarii Croatiei daca nu va fi primitia in Schengen pe motiv de MCV. Fostul ministru de externe, Teodor Baconschi, ameninta, in ianuarie 2011, ca Romania poate conditiona aderarea Croatiei la UE si poate denunta unilateral MCV, daca este folosit in alte domenii: „Haideti sa privim la situatia Croatiei. Noi sustinem orice extindere a Uniunii Europene in Balcanii de Vest. Dar nu putem accepta ca aceasta sa se faca fara Mecanismul de Cooperare si Verificare, in conditiile in care, in cazul nostru, se mentine.”

Tot in urma cu doi ani, fostul ministru de externe, Teodor Baconschi, se declara revoltat de folosirea MCV impotriva aderarii Romaniei la Schengen, desi sunt indeplinite criteriile tehnice: „Trebuie sa ne gandim foarte serios daca mai merita sa continuam acest lucru. Noi am facut progrese in reforma sistemului judiciar. Daca ele nu sunt incurajate mai departe, intr-o logica de cooperare, exista posibilitatea de a denunta unilateral Mecanismul de Cooperare si Verificare, ramanand sa informam Comisia cu privire la progresele noastre in domeniul reformei Justitiei”. Va suna familiar? Vi se pare cumva ca ministrul actual de externe, Titus Corlatean, a spus ceva mult diferit sau ca pozitiile celor doi sunt scrise de aceeasi mana?

Guvernul Boc si Traian Basescu si-au stabilit drept obiective politice intrarea Romaniei in spatiul Schengen in 2011 si ridicarea monitorizarii pe justitie in 2010, indiferent daca toate conditiile s-au realizat in mod real, reformele au devenit efective sau ele sunt bifate doar pe hartie. Presedintele Basescu a criticat tentativele Comisiei Europene de a conditiona aderarea la Schengen de ridicarea MCV, pe motiv ca temele nu trebuie legate. Ceea ce nu l-a impiedicat, in februarie 2012, sa transmita liderilor USL o scrisoare avertizandu-i ca, desi tehnic totul pare ok, occidentalii leaga Schengen de MCV, deci sa faca bine sa-si curete guvernul de penali si sa fie atenti la numirile din jusitie.

Luca Niculescu aminteste, intr-un excelent text intitulat Aderarea la Schengen: un bal al ipocritilor? cum s-a produs, in decembrie 2010, conexarea celor doua teme – Schengen si MCV – printr-o scrisoare comuna a Frantei si Germaniei catre Comsisia Europeana in care se spune negru pe alb ca aderarea Romaniei si Bulgariei la Schengen ar fi prematura, deoarece exista ” carente ” care au legatura cu securitatea si justitia, cu coruptia si criminalitatea organizata. Altfel spus, occidentalii isi manifestau, la fel cum o fac astazi cam aceleasi tari, neincrederea in capacitatea Romaniei de a gestiona Sistemul de Informatii Schengen (SIS) din cauza coruptiei si justitiei nefunctionale.

Vedem, prin urmare, cum pozitiile de forta adoptate astazi de USL seamana leit cu cele adoptate in trecut de guvernarile PDL. Nici macar amenintarile cu intors spatele Europei si denuntarea MCV nu-i separa. Diferenta notabila intre cele doua pozitii este data de precedentele in raporturile cu justitia. Sub guvernarile PDL, desi reformele au facut progrese notabile, mentionate in toate rapoartele MCV, n-au convins Bruxelles-ul ca sunt si ireversibile. Sub USL, temerea occidentalilor este cu atat mai mare dupa evenimentele din vara lui 2012: reformele din justitie nu doar ca bat pasul pe loc, dar par in acest moment perfect reversibile, adica favorabile coruptiei si crimei organizate, marii inamici ai integrarii in Schengen. Si mai e o diferenta esentiala: primii si-au cladit reputatie de pro-occidentali, ultimii si-au cultivat singuri o imagine de nationalisti si de anti-europeni sadea.