Ce este in neregula cu aceste imagini? Un procuror sef la cumparaturi cu un politician

M-am numarat printre cei cativa jurnalisti care au criticat fara retinere, in aprilie – mai 2013, trocul politic dintre presedintele Basescu si premierul Victor Ponta pe numirea procurorilor sefi. Am spus atunci, intre altele, ca numirea doamnei Bica la DIICOT se datoreaza in primul rand bunelor relatii cu Elena Udrea, protejata presedintelui. Faptul ca Udrea dispunea de o influenta atat de mare asupra presedintelui incat sa-i impuna numirea unui procuror sef mi s-a parut periculos, de neacceptat, de combatut energic. Am subliniat la vremea respectiva ca Bica ii datoreaza bunei sale prietenei saltul in cariera.

Prietenia Udrea – Bica dateaza inca din timpul guvernarii Boc, cand Udrea era ministru la dezvoltare regionala si turism, iar Alina Bica ocupa postul de secretar de stat la Ministerul Justitiei. Insasi Udrea a admis-o azi. HotNews.ro a criticat atunci fara menajamente trocul dintre presedintele Traian Basescu si premierul Victor Ponta pe numirea procurorilor sefi si promovarea unor procurori in functii cheie, ca Alina Bica la DIICOT, gratie sustinerilor politice. Iata un fragment relevant pe care azi il putem intelege mai bine:

• „Sa zicem ca, luand prin surprindere pe toata lumea, doamna Udrea doreste sa fie achetata gruparea Bittner-Petrache, despre care actualul presedinte Traian Basescu zicea in campania din 2004 (ce vremuri) ca face parte din mafia personala a lui Adrian Nastase. Ce-ar trebui sa faca doamna Bica, noua sefa de la crima organizata? Sa se execute pe loc? Chiar daca merge cu doamna Udrea la fitness, impart acelasi coafor si sunt bune prietene, chiar daca ii datoreaza saltul in cariera, credeti ca rolul unui procuror sef este sa indeplineasca fanteziile politicienilor?” (Mic raport pentru uzul unor ambasade, mai 2013).

Presedintele Traian Basescu s-a suparat atunci pe putinii politicieni si jurnalisti care au indraznit sa-l critice. A recunoscut recent ca acesta a fost momentul cand a rupt relatiile cu mai multi jurnalisti de dreapta, deoarece nu l-au sustinut intr-un moment greu cand era cu spatele la zid, avand o marja infima de negociere cu un USL aflat atunci pe culmile puterii, cu 70% majoritate in Parlament.

Problema este ca presedintele Basescu a cedat atunci, intr-un moment cheie, cantecului de sirena. Nici el nu va fi iertat pentru concesiile inadmisibile facute de atunci incolo pentru a satisface capriciile protejatei sale. A acceptat nu doar un troc odios, insa a pus un procuror intr-o structura cheie cu mana febletii lui, care isi promova colega de fitness si coafor. Asa ceva este impardonabil. In cate alte situatii cheie Udrea a influentat decizia presedintelui? In ce fel a mai dispus discretionar de puterea sefului statuluii?

Imaginile publicate astazi, cu Udrea si Bica la cumparaturi prin Paris, confirma integral tot ce am publicat in urma cu un an. Temerea ca intr-o structura importanta de parchet a ajuns un prieten al politicienilor s-a adevarit astazi cu probe indubitabile. Efectul pentru imaginea si performanta institutiei – un mic dezastru. (Nu va mai obositi cei care contraataca aducand exemplul Kovesi. N-a fost optiunea presedintelui, care o cam detesta inca din mandatul la Parchetul General)

Am vazut comentatori care fie nu inteleg in mod real gravitatea situatiei, fie minimalizeaza cu rea credinta evenimentul. In fond, care e problema ca doua femei, Udrea si Bica, si-au facut cumparaturile impreuna la Paris?

In primul rand, un procuror sef nu are cum sa-si exercite cu impartialitate functia avand relatii atat de apropeate cu politicieni, de la putere sau din opozitie. Magistratul are un statut care-l obliga la retinere. O relatie atat de stransa cu un om politic ii submineaza autoritatea, credibilitatea si limiteaza capacitatea de a-si exercita functia. Cine i-a platit doamnei Bica cheltuilile la un hotel unde cea mai iefina camera e cateva sute de euro, cine a achitat factura cumparaturilor, cui s-a indatorat procurorul sef DIICOT? Unui politician cu ample legaturi in lumea oamenilor de afaceri pe care azi ii vedem retinuti pentru fapte de coruptie, anchetati pentru spagi de milioane de euro?

Sa zicem ca si-a platit singura totul? Cum s-o mai creada publicul ca are capacitatea de a ancheta retelele de crima organizata din jurul doamnei Udrea din moment ce sunt atat de bune prietene? Vedem bine ca Elena Udrea a avut ghinion in viata si s-a inconjurat de o multime de cercetati penal: de la fostul sot, Dorin Cocos, la politicienii ei favoriti, Pinalti, Florin Popescu, oameni de afaceri dubiosi ca Nicu Niro etc.

Articolul 8 din legea 303/2004 ii obliga sa pastreze distanta fata de politicieni:

(1) Magistraţii nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor politice.

(2) Magistraţii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare activităţi cu caracter politic.

(3) Magistraţii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.

Elena Udrea a infundat-o si mai rau pe Alina Bica confirmand ca sunt prietene bune de vreo cinci ani si ca nu era nevoie sa se deranjeze serviciile pana la Paris pentru ca ele merg la fim si la teatru impreuna. Nu inteleg de ce nu s-a autosesizat CSM pana la aceasta ora si de ce Alina Bica mai ocupa functia de procuror sef DIICOT. Culmea tupeului, Bica anunta ca a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii pentru a-i apara reputatia.

Dupa numirea Alinei Bica in functia de procuror sef, DIICOT a functionat subturat, mult sub potential, asa cum s-au plans mai toti cei care cunosc bine sistemul. Acesta este inclusiv rezultatul numirii unui procuror cu dependente politice, parlalizat de groaza ca ar putea deranja o tabara sau alta.

Observ ca unii jurnalisti si cativa spalatori profesionisti de cadavre muta discutia pe forma, nu pe fond. Adica cine a facut asa ceva, nu cumva SIE, asa cum tot acuza Udrea de cateva zile? Nu cumva avem de-a face cu practici securiste, deci totul este o mizerie de campanie? Aceste diversiuni sunt menita sa distraga atentia de la gravitatea faptelor si de a sugera ca Udrea este victima inocenta a unor masinatiuni securiste de campanie electorala. Elena Udrea insasi se prezinta drept o victima a serviciilor secrete, o luptatoare pentru democratie si se apara exact cu argumentele jurnalistilor care au sarit in ajutorul ei.

Poate sa fie si asta, dar cui ii pasa foarte tare? Pot merge mai departe si sa spun: tot ce vedem in ultimele zile pare a fi un razboi pe viata si pe moarte intre SRI si SIE, intre serviciile de informatii care isi disputa puterea inainte de schimbarea stapanului. Tot ce vedem in ultimele luni arata ca o lupta crancena pentru reasezarea zonelor de influenta dupa plecarea lui Traian Basescu, de delimitare a teritoriilor. Mai putem specula ca SIE cauta intr-adevar sa-si ia cat mai multa putere in detrimentul SRI, sa-si puna eventual presedinte, in fine, sa-si ia cat mai multa putere cum zice isusi seful statului. Nu putem dovedi insa nimic din toate astea, deoarece nimic nu se intampla la lumina. Este doar o senzatie tot mai mult alimentata de intamplari dubioase.

Dar daca din razboiul asta aflam, in sfarsit, cum arata retelele ilegitime, complicitatile vinovate si cine sunt oamenii fiecarei tabere, cu atat mai bine. Si asa nu avem un control parlamentar eficient, si asa controlul civil asupra serviciilor lipseste cu desavarsire. Bine ca serviciile se controleaza cel putin intre ele, ca stau cu ochii unii pe altii ca nu cumva sa piarda influenta unii in detrimentul altora. Sigur ca in Romania avem un grav deficit democratic daca serviciile au ajuns sa joace, asa, pe fata, la vedere, in campaniile electorale. Acest lucru l-am sesizat inca de acum o luna intr-un text intitulatTara democratiei cu epoleti.

Dar asa se intampla cand o putere scapata de sub control ajunge sa revendice toata puterea cand la orizont se anunta lideri slabi, incapabil s-o exercite asa cum a facut-o Traian Basescu.

Romania nu a internalizat vreodata democratia autentica, ci a cunoscut trei modele: haosul democratic exploatat din plin de rechinii apelor tulburi de tip cederist, antireformismul nationalist cu aparente democratice de tip iliescian cu dezvoltarile lui ulterioare si autoritarismul de tip basist bazat pe forta serviciilor si a institutiilor cheie. Ne indreptam catre modelul democratiei cu epoleti, cu o tara condusa un om de-al lor sau de un lider slab.aflat total la dispozitia lor.