Ce facem cu gazul?

Criza gazelor rusesti de la inceputul anului a readus in discutie privatizarea ultimelor zacaminte interne.

Evident, privatizarea Romgaz nu ne va lua gazul din pamant. Asa cum nici privatizarea Petrom nu a facut sa dispara titeiul exploatat de aceasta companie. Nu l-a luat, dar l-a facut mai scump. E inca proaspat scandalul declansat in septembrie anul trecut de scumpirile succesive ale carburantilor Petrom-OMV.

Parea ca „austriecii” nu mai au nici o opreliste in a folosi uraganul Katrina si alte evenimente petrecute aiurea in lume pe post de explicatie pentru ca benzina ajunsese la un euro, ca-n Europa bogata. „Dar daca nu am mai avea nici un un strop de titei, cat ar fi litrul de benzina?” – am intrebat atunci (www.baniinostri.ro – „Valsuri vieneze”).

Iar raspunsul nu era la fel de catastrofal precum suna intrebarea. Benzina ar fi cam tot atat sau „peste media din Uniunea Europeana” – spunea presedintele grupului austriac OMV, Wolfgang Ruttenstorfer. Noul patron nu tine cont de faptul ca Petrom importa numai 20% din necesarul propriu de titei pentru procesare.

El stie doar ca, „din ratiuni de piata”, titeiul romanesc nu poate fi luat in calcul sub cotatiile internationale.

Deocamdata, Petrom nu poate aplica acelasi scenariu si in cazul gazelor naturale obtinute o data cu titeiul. Ca si la Romgaz, gazul Petrom are inca un pret stabilit de autoritati. (Ambele companii detin cote aproximativ egale, in jurul a 49%, din productia interna de gaze). Dar scenariul nu mai are mult de asteptat pentru a fi pus in productie.

Acordurile cu Uniunea Europeana cer insistent ca, la momentul integrarii, gazul intern sa aiba cotatii internationale. Si astfel, cat de curand, nu vom mai putea vorbi de avantajul de a avea „gaze ieftine de la noi, de-acasa”.

Romanii se vor intreba insa, la fel ca toamna trecuta: oare era mai bine daca macar exploatarea si productia ramaneau de stat? Cum ar fi stat situatia daca privatizarea se facea „mai bine”?

Grija „parinteasca”

„Guvernul a hotarat ca in primul trimestru al anului 2006, pretul productiei interne sa ramana nemodificat fata de trimestrul IV 2005 (adica 110 $/1.000mc), pentru a nu se crea si alte presiuni asupra pretului” – arata Autoritatea Nationala de Reglementare a Gazelor (ANRGN) la sfarsitul anului trecut.

Si iata cum, din grija statului, cresterea pretului de la 1 ianuarie a fost limitata la o medie de numai 17%. Si probabil ca statul s-ar fi aratat si mai generos in grija sa traditionala daca nu ar fi trebuit „sa respecte clauzele contractelor de privatizare ale Distrigaz Nord cu Distrigaz Sud, cu E.ON Ruhrgas, respectiv Gas de France”.

Unde mai pui ca rusii verosi de la Gazprom au majorat pretul „de la 252 la 285 $/1.000 mc (estimare pentru trimestrul I 2006). Sa mai adaugam si fatalitatea – „ponderea importului a crescut de la 38 la 42%”. De-aici concluzia: nu e mai bine la stat?

Comoara ascunsa

Uitati insa de statul de mai sus – va disparea. Din iulie 2007, toata piata gazelor va trebui sa fie liberalizata 100%, deci nu va mai fi un pret final stabilit de stat, nici macar pentru consumatorul casnic. Cum spuneam, va disparea si posibilitea jonglarii cu pretul gazului intern.

Deci, inainte de a sti daca e mai bine sau nu sa pastram Romgaz la stat va trebui sa redefinim rolul statului – statul care gandeste pentru maine, in locul statului populist, care gandeste pentru azi.

Nedefinind insa rolul statului, autoritatile au avut si probleme in a explica rostul privatizarilor. Zilele trecute, premierul Tariceanu declara ca modul de vanzare a Romgaz va fi stabilit impreuna cu consultantul de privatizare, pe baza unor criterii care sa permita Romaniei sa beneficieze de avantajul propriilor zacaminte de gaze naturale.

Consultantul ales in cazul Romgaz este acelasi din privatizarea Petrom. Se pare insa ca intre cele doua privatizari vor fi unele diferente de substanta.

Trimiterile la cresterea redeventelor – banii perceputi de stat de la cei care folosesc resursele din subteran – sunt tot mai clare: „Blocarea nivelului redeventelor pe o perioada mai mare de timp (se vorbeste de 10 ani, la Petrom – n.n.) nu mi se pare normala, nu mi se pare corecta” – arata ministrul Economiei, Seres.

„La Petrom, redeventele nu sunt suficient corelate cu pretul actual al petrolului”, intareste prim-ministrul Tariceanu. Iar vicepremierul Pogea nota, saptamana trecuta, ca in alte tari redeventele, taxele de mediu sunt mai mari, rezultand astfel o pondere a veniturilor bugetare in PIB mai mare decat la noi.

Intre politica pe termen lung…

In acest moment, redeventa stabilita pentru titularii acordurilor petroliere este sub forma de cota procentuala din valoarea productiei brute extrase (titei sau gaze naturale) si variaza intre 3,5 si 13%. Cresterea (posibila) a redeventelor nu pare sa-i convinga insa pe cei care cred ca totusi nu e momentul sau, mai mult, nu e nevoie ca statul sa renunte la controlul Romgaz.

„Vand un lucru cand nu mai am bani sau atunci cand nu mai am nevoie de acel lucru. Or, nu suntem in nici una dintre cele doua situatii”, spune Adrian Izvoranu, presedintele patronatului Industriilor si Serviciilor (care reuneste si Patronatul gazului).

El spune ca acum Romgaz este rentabil si, dupa modelul Petrom, din profitul incasat o data cu cresterea cotatiilor mondiale, statul ar acoperi in cativa ani suma pe care ar obtine-o din privatizarea de acum.

Adrian Izvoranu crede ca, pentru investitiile Romgaz, statul ar putea recurge la o majorare de capital pe bursa, iar, ca o garantie de eficienta, ar putea fi „privatizat” doar managementul companiei.

„Privatizarea nu se poate face inainte de a face o analiza profunda – ce rezerve avem, cum le protejam, cum marim capacitatea de inmagazinare a gazelor”, spune Cristian Parvan, secretar general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri.

„Avem norocul sa avem resurse pe care altii nu le mai au; poate ca vom ajunge la concluzia ca trebuie organizate licitatii internationale pentru fiecare perimetru de exploatare, crescand astfel sumele obtinute, iar cetatenii sa simta ca avem o asemenea bogatie naturala”, adauga Cristian Parvan.

„Dar trebuie sa gandim pe termen lung: ce vom face cand se vor epuiza resursele? Norvegia, care si-a exploatat intens resursele de petrol si gaze, a avut grija ca, din banii obtinuti, sa constituie un fond national pentru alte tehnologii. La noi, s-a uitat de tehnologiile alternative, de eficienta energetica, de faptul ca blocurile trebuie sa fie reizolate…”

… si politicianismul pe unde scurte

Analizele pe termen lung raman pe altadata. Pentru politicieni, crizele sunt, inca, de scurta durata si un bun prilej de a mai face doua-trei declaratii in fata televizorului – ca trebuie sa investim in capacitati de inmagazinare a gazelor, ca le vom cere rusilor sa ne spuna de ce ne dau la un pret asa de mare, ca vom cauta surse alternative, din Uniunea Europeana si din Orientul Mijlociu.

Din pacate, realitatea ii depaseste pe politicieni. Rusii ne-au explicat de ce ne livreaza cel mai scump gaz din Europa (la peste 280 $/1.000 mc, fata de o medie de 230 $): „factura se bazeaza pe costuri”.

(Interesant este ca ministrul Seres incerca o explicatie de genul: e normal ca altii care iau in cantitati mai mari sa plateasca mai putin. Atunci poate ajungem la concluzia ca mai bine sa luam mai mult de la rusi si ne conservam rezervele.)

Norvegia, printre primii mari furnizori europeni, spune clar ca nu mai are de unde sa suplimenteze productia.

Iar a vorbi de finalizarea pana in 2010 a conductei Nabucco, prin care vor fi aduse in Romania si restul Europei gazele mai ieftine din Orient, pare in acest moment cel putin hazardat (chiar saptamana trecuta Iranul a lasat sa inteleaga ca este al doilea producator de titei din lume si el face jocurile in materie de surse de energie).

Si, oricum, ar trebui sa gasim fonduri de circa 800 milioane de euro pentru acest proiect.

Deocamdata, un lucru pare tot mai clar – cat timp obisnuitul politicianism nu e dublat si de o „analiza profunda”, televizorul merge degeaba. Iar energia se consuma… iremediabil.

Noi, in anul 2000

In Romania, dependenta de importuri de resurse energetice va creste in 2015 la 49-50%, de la 33,6%, in 2001. Necesarul de importuri de gaze naturale va creste de la 18,4%, in 2001, la 64,3% in 2015. Cu rezerve estimate la 295 mld. mc, Romania este pe locul 42 in lume. Cu o productie de 13,2 mld. mc (2004), suntem pe locul 31. Acelasi loc si in ce priveste consumul (18,8 mld.

mc), mai mare chiar decat in tari dezvoltate, ceea ce denota ineficienta energetica din economie.

– Sursa – Guvern, foaie de parcurs in domeniul energiei; geohive.com

Gazul arde bani grei

Sector Investitii necesare 2006-2010 (mil. dolari)

Campuri noi de foraj 620

Din care Romgaz 280

Petrom 300

Altii 40

Reteaua nationala de transport* 305

Reteaua de distributie 1.260

Depozite subterane** 517

– fara investitia prognozata in proiectul Nabucco, de circa 800 de milioane

*- capacitatea ar putea creste de la 4 la 6,5 mld. mc.

Petrolul, apus de soare

In patru ani se va simti ceea ce analistii numesc „apogeul petrolului”. Pana atunci, cresterea economica va duce pretul spre 100 de dolari barilul

Mai putin carburant, mai multe autostrazi. Asta este politica guvernelor in fata viitoarei crize a hidrocarburilor.

de Cristian Niculescu; criatian.niculescu@mediaon.ro

Rusia taie gazele, Iranul vrea arma nucleara contra petrol, in Nigeria sunt atacate sondele Shell. Pretul titeiului cu livrare in februarie galopeaza la bursa din New York spre 65 de dolari barilul. Comunistii vorbeau despre ascutirea luptei de clasa. Noi, astia capitalisti, vorbim despre ascutirea luptei pentru resurse energetice.

Mi-a ramas in cap o prezentare a lui Dinu Patriciu, de la un seminar organizat recent de „Banii Nostri”, unde venise si fostul presedinte polonez Lech Walesa. Mustaciosul les vorbea despre libertate, democratie, solidaritate.

Petrolistul barbos vorbea despre un singur lucru, fara de care conceptele minunate povestite de Walesa n-ar exista nici o clipa: criza pietei petroliere (chiar asa isi intitulase prezentarea). Mi-am dat seama, un pic trist, ca Patriciu are dreptate: carisma nu poate umple rezervoarele masinilor.

Previziuni depasite

Repet: Rusia taie gazele, Iranul vrea arma nucleara contra petrol, in Nigeria sunt atacate sondele Shell. Asta se intampla in 2006. In 2005, pretul petrolului s-a apreciat cu 50%. Analistii au dat-o in bara, fiindca evaluarile lor pe anul trecut sunt depasite cu 25%. Enorm. E ca si cum la buletinul meteo anunti soare si ploua torential.

Pentru 2006, analistii Citigroup vorbesc despre un baril de 51 de dolari, iar cei de la Alaron Trading mizeaza pe 74 de dolari. Cu toate acestea, in 2007 piata futures nu da semne de scadere a preturilor, desi se asteapta anuntarea de noi rezerve de petrol.

Economiile in crestere, in special cele ale Chinei si SUA, imping preturile in sus. Analistii economici dau alarma referitor la consum si la inflatie. FMI anunta cresterea economiei mondiale peste previziunea de 3,9%, ajungandu-se la 4,3%. In 2006 se asteapta o crestere a cererii globale de petrol cu 2,1%, adica peste 85 milioane de barili zilnic.

Interesant este ca de tranzactionat, se tranzactioneaza 900 milioane de barili pe zi.

Analiza Campbell

Si, ma rog, de unde atata petrol? E foarte greu sa acceptam schimbarea fundamentala din viitorul apropiat. Faceti o lista cu zece produse din lumea moderna care nu au legatura cu hidrocarburile! Nu prea va iese, nu-i asa? 95% din comertul mondial inseamna petrol. Aproape 500.000 de produse. O situatie care n-are cum sa continue fara combustibilii fosili. Iar ceea ce expertii numesc „apogeul petrolului” este aproape.

Geofizicianul englez Colin Campbell este unul dintre cei mai influenti autori in domeniu. Angajat 35 de ani la British Petroleum, Texaco, Fina si Amoco, fost consultant pentru Shell si Esso, el se retrage in 1998 si scrie „Sfarsitul petrolului ieftin”. Convinge Agentia Internationala pentru Energie ca volumul petrolului conventional extras anual va atinge un plafon in mai putin de 10 ani. Prezinta un raport in parlamentul englez.

Ce spune Campbell spun multi alti specialisti. Ca extractia petrolului va atinge apogeul pana in 2008. De aici incepe declinul. Ca la cinci barili extrasi se descopera doar unul.

Ceea ce inseamna ca in urmatorii doi-trei ani cererea mondiala nu mai poate fi satisfacuta (vezi http://www.exxonmobil.com/corporate/files/corporate/Energy_Brochure.pdf sau http://www.bp.com/liveassets/bp_internet/globalbp/STAGING/global_assets/downloads/B/BP_Sustainability_Report_2003.pdf). Pretul petrolului va urca, iar dupa apogeu nu va mai exista nici o alta ieftinire.

In 2025, rezervele mondiale vor fi jumatate din ce au fost in momentul de varf. Asta cu conditia sa creasca pretul si sa scada consumul.

Transporturile si hrana, o amenintate

O scadere chiar si foarte mica a productiei are efecte devastatoare. In 1973, o scadere cu 5% a productiei mondiale a multiplicat de patru ori preturile. In 1979, Iranul a taiat exportul de petrol, un milion de barili pe zi (sub 2% din productia mondiala de atunci) si a provocat o criza economica mondiala de proportii.

O crestere de preturi loveste in primul rand transporturile si agricultura. Agricultura va fi lovita de doua ori: prin petrol (utilajele agricole) si gaze (industria de fertilizatori). Probabil ca va imaginati o recolta culeasa de combina electrica sau de tractorul cu hidrogen.

Daca va ganditi ca se pot utiliza surse regenerabile ca biomasa, soarele sau vantul, mai bine cititi articolul din paginile anterioare. Sunt tipuri de energie inca prea scumpe si carora cercetarea nu le-a gasit solutia de rentabilizare. In aceste conditii, guvernele construiesc autostrazi si aeroporturi. Pe care vom merge cu bicicletele. De lemn.

Cum sta Romania

– Cinci rafinarii si trei combinate petrochimice functionale

– Rezerve de circa un miliard de barili titei

– Productie anuala de 5,5 milioane tone

– Consum intern de 13 milioane tone, 60% acoperit din importuri

– Capacitati de rafinare de 13,5 milioane tone

Rompetrol cauta solutii de 12 milioane de dolari

Sursele complementare nu rezolva problema energiei nici daca oprim industria, spune vicepresedintele pentru cercetare-dezvoltare Dumitru Manoiu.

Cum sta Rompetrol la cercetarea surselor de energie regenerabila?

Fondurile alocate depasesc 12 milioane de dolari pentru prima etapa de dezvoltare a tehnologiilor bazate pe surse alternative. Compania detine studii privind obtinerea energiei electrice prin generatoarele eoliene, separarea si purificarea hidrogenului din fluxurile de gaze reziduale, utilizarea hidrogenului drept carburant in orasul Constanta.

Prima instalatie de biodiesel obtinut din uleiuri vegetale va fi data in functiune anul acesta. Proiectul se realizeaza la Midia, la Rompetrol Rafinare. Produsul va fi un bun substituent pentru o parte din motorina obtinuta din petrol (ca un fel de aditiv).

Se poate baza economia pe sursele de energie complementare?

Romania, sau oricare alta tara, nu poate functiona in totalitate cu surse de energie alternative, nici daca am renunta la activitatile industriale. Stadiul actual al tehnicii demonstreaza ca energia alternativa are costuri mult mai mari decat cea din surse actuale.

Se apreciaza ca atunci cand titeiul va depasi constant 80 de dolari barilul, biomasa poate fi luata in considerare, daca fiecare stat va sprijini, prin politici de taxare, producerea acestui biocarburant.

Ce trebuie sa faca autoritatile pentru gasirea si explotarea unor surse viabile de energie alternativa?

Guvernul sa se alinieze in special la prevederile privind politica de implementare a biocarburantilor in piata din Uniunea Europeana. Sa initieze si sa promoveze legi care sa incurajeze si sa sustina productia tuturor tipurilor de biocarburanti, acordand facilitati fiscale producatorilor.

Si ar trebui sa aloce resurse financiare institutelor/companiilor interesate de elaborarea de studii, tehnologii si echipamente care sa permita obtinerea energiilor alternative.

Viata dupa petrol si gaze

Energiile asa-zis alternative sunt doar complementare combustibililor fosili, pe care nu-i vor inlocui niciodata 100%

Romania are potential, dar sta prost la cercetarea si implementarea surselor regenerabile de energie. Factura o sa vina o data cu apogeul hidrocarburilor.

de Cristian Niculescu; Cristian Niculescu@mediaon.ro

Cine crede in cresterea economica, motor al prosperitatii, mai bine nu citeste acest articol. Nu este un articol pentru optimisti, jemanfisisti, hedonisti, consumeristi. Criza energiei s-a declansat deja si va lovi in plin in acest ciclu electoral.

Anul trecut, BNR lua masuri de reducere a consumului din import. Normele bancii centrale au enervat companiile de consumer finance si pe cele de retail. Ultimele firme vand simboluri ale confortului si bunastarii: produse electrocasnice, electronice sau IT&C. Toate au un numitor comun.

Consuma energie de trei ori: prima oara pentru producerea lor, a doua oara pe durata functionarii, a treia pentru distrugerea sau reciclarea lor. Este adevarat ca evolutia tehnologiei a micsorat consumul per aparat, dar gradul de civilizatie a inmultit masinariile.

Pe langa televizor si radio, avem masina de spalat, mixer, uscator de par, telefon mobil, DVD, computer, videocamera, aer conditionat. Iar sotia are masina ei personala.

Sa revenim: BNR spune ca a temperat consumul cu scopul reducerii deficitului de cont curent. Deficitul e o tinta utila, dar, in perspectiva unei crize energetice, actiunea bancii centrale se poate dovedi mai importanta decat orice indicator macroeconomic. „In ultima suta de ani, viata pe pamant a fost dominata de crestere.

Cresterea populatiei, a productiei, a venitului, a capitalului, a gunoiului si a poluarii.

Aceasta crestere se va opri, intrebarea e prin ce mijloace? Voluntar, prin grija guvernelor si bunavointa oamenilor? Sau printr-un proces natural, ceea ce inseamna colaps, declin si, in final, dezastru?” Cuvintele ii apartin lui Jay Forrester, membru eminent al Clubului de la Roma, din care face parte si guvernatorul BNR, Mugur Isarescu.

Scenariul „Mad Max”

„Mad Max” este o serie de filme in care omenirea, devastata de razboiul atomic, se lupta salbatic pentru benzina, iar autovehiculul personajului principal (jucat de Mel Gibson) functioneaza cu biogaz. Nu cred ca discretul Isarescu, tehnocratul care a rezistat in doua oranduiri si trei alternante la guvernare, a vizionat „Mad Max”.

Dar sunt sigur ca guvernatorul Bancii Nationale a citit „Limitele cresterii”, un controversat raport stiintific al Clubului de la Roma, care a socat lumea.

Bazat pe un model matematic, raportul aparut cu un an inaintea primei crize petroliere (1973) prezice dezastrul mondial cauzat de cresterea necontrolata a populatiei, expansiune industriala, epuizarea resurselor naturale, poluare si, in final, foamete.

Criticii raportului cu iz de apocalipsa spun ca banii produc energia, nu invers, iar piata libera si consumul trebuie lasate sa-si faca treaba. Intr-o societate bazata pe crestere, statul si privatul profita de refuzul contribuabilului/consumatorului de a se gandi la declin.

Imi amintesc cum un director de taxe din Ministerul Finantelor mi-a explicat de ce statul, cand are nevoie de bani, mareste impozitele pe „consumurile inelastice”: alcool, tigari, benzina. Chiar daca ii costa in plus, oamenii nu renunta la ele.

Salvarea vine din pamant

Daca ati strambat din nas la prima parte a articolului, cititi-o pe asta! La marginea Bucurestilor, in comuna Pantelimon, presedintele Avia Motors, Daniel Balaban, este mandru de ultima investitie. Cu 2,5 milioane de euro are un complex auto ultimul racnet.

Climatizarea si apa calda a constructiei sunt asigurate de cel mai mare sistem ecologic din tara, care utilizeaza surse neconventionale de energie. Proiectul este realizat in standardele companiei Skoda, masina pe care o distribuie Avia Motors. Sistemul geotermic incalzeste, raceste si ventileaza aerul prin pompe care extrag energia din panza de apa freatica.

„Pe tot parcursul anului, la cativa metri adancime, temperatura pamantului ramane constanta intre 7 si 21 grade Celsius. Pompele termice folosesc apa de put ca agent termic primar. Sistemul se bazeaza pe doua foraje de alimentare cu apa si un depozit de apa de 400 mc, pentru asigurarea incalzirii obiectivului pe timpul iernii si a racirii pe timpul verii.

Puterea termica instalata pentru climatizarea unei suprafete utile de 3.000 mp este de 280 kW”, explica autorul lucrarii, Radu Polizu. Doctorul-inginer Polizu este vicepresedintele Geoexchange, societate care promoveaza in Romania sursele regenerabile de energie.

Coeficientul de performanta al echipamentelor montate la Avia Motors arata ca acestea consuma iarna 1 kW la 3 kW produsi pentru incalzire. Vara, la racire, consumul de energie electrica nu depaseste 1/5 din totalul caldurii extrase din cladiri si depozitate in sol. Radu Polizu spune ca energia geotermica poate asigura integral climatizarea constructiilor.

„Am executat pentru un total de 17.000 mp asemenea lucrari si deja nu mai fac fata comenzilor”.

Citeste articolul complet in Banii Nostri