Ce mai face Antropocenul? Nu prea bine…

Despre Antropocen am scris de mai multe ori, începând din 2016 până în vara 2021.[1] O propunere lansată în 2000 de un chimist și un limnolog a găsit imediat suporteri printre eco-activiști și eco-alarmiști, cei mai mulți fără nicio pregătire în domeniul geologiei istorice, paleontologiei ori stratigrafiei. Ideea era să fie modificată scara stratigrafică a timpului geologic prin introducerea forțată a unei subdiviziuni, numite Antropocen, care să marcheze efectele negative (nu și pe cele pozitive!) ale impactului umanității asupra geologiei și climei terestre. Și, pentru că nu există o scară climatică prea generoasă – clima nu cunoaște decât două stări: glaciații și interglaciații -, introducerea Antropocenului nu putea să aibă loc decât pe scara geologică a timpului.

Substratul pur propagandistic al propunerii era vizibil probabil și de pe Lună, nu doar de pe Pământ – să fie blamată umanitatea pentru revoluția industrială, cea care a creat un progres economic și social fără precedent în istoria ultimilor 10.000 de ani. De ce blamare? Pentru că acea revoluție a fost inițiată și întreținută de inventarea și folosirea energiilor fosile și a motoarelor cu ardere internă, care folosesc acele energii. Cu alte cuvinte, aproape tot ce s-a întâmplat remarcabil în ultimii 200 ani – invenții numite electricitate, beton, mase plastice, îngrășăminte sintetice, medicamente, activități nucleare etc. – toate acestea ar semnifica agresiunea umană asupra stratelor geologice și climei. Sugestia, exprimată printre rânduri, este interzicerea folosirii combustiilor fosili și nucleari ca primă măsură de oprire a poluării mediului cu gaze cu efect de seră, produse radioactive, reziduuri plastice ș.a.

Geologii au rezistat cu brio asalturilor eco-activiștilor și în 2018 au respins cererea de introducere a Antropocenului pe scara geologică internațională a timpului (GTS) ca o nouă serie/epocă. Oficial, noi nu trăim în Antropocen, cum ar vrea unii, ci în stagiul/vârsta Meghalayan a seriei/epocii Holocene (Fig. 1).

Sursa)

Motivațiile respingerii oficiale a cererii au fost detaliate în articolul meu din 2018.

Deși introducerea Antropocenului pe scara timpului geologic părea o cauză pierdută, speranța eco-activiștilor moare ultima și presiunile mediatice (și de altă natură) asupra oficialităților geologice care controlează conținutul acestei scări geologice nu s-au oprit în 2018.

Urmarea acestor presiuni a fost o propunere de compromis, care ar salva integritatea științifică a scării geologice internaționale și ar da o oarecare satisfacție susținătorilor Antropocenului.

Pe 15 noiembrie 2021, un grup de 12 experți ai International Union of Geological Sciences (IUGS) au publicat în Episodes – Journal of International Geoscience, revista oficială a IUGS, următoarea declarație:

A practical solution: the Anthropocene is a geological event, not a formal epoch

[Unul din cei 12 experți este profesorul de paleoclimatologie William F. Ruddiman, University of Virginia, ale cărui lucrări le folosesc în cursul meu de Climate Change, Torn Between Myth and Fact și pe care l-am prezentat cititorilor Contributors în mai multe articole, de exemplu Schimbările climatice și rolul lor în apariția și dezvoltarea civilizației umane. Implicații pentru un viitor probabil (2020) sau O ipoteză fascinantă: Încălzirea globală antropogenă a început cu 7.000 ani în urmă, stopând o nouă glaciație! Se va schimba paradigma climatică actuală? (2017). Profesorul Ruddiman a acceptat recent să public o ilustrație grafică de-a sa în ultima mea carte]

Ideea compromisului este prezentată în această formă:

Antropocenul nu a fost încă definit într-un mod care să fie funcțional atât pentru comunitatea geologică internațională, cât și pentru domeniile mai largi ale științelor sociale și de mediu. Definirea formală a Antropocenului ca serie cronostratigrafică și epocă geocronologică având o dată de început precisă la nivel global ar reduce drastic utilitatea Antropocenului în toate disciplinele. În schimb, propunem ca Antropocenul să fie definit ca un eveniment geologic [s.m.], facilitând astfel o definiție geologică solidă legată de un cadru științific mai util și mai congruent cu numeroasele discipline care se ocupă de interacțiunile dintre om și mediu.

Cu alte cuvinte, definiția actuală a Antropocenului nu conține o dată de naștere precisă și bine documentată. Chiar și fanii care l-au propus oscilează între mai multe date posibile (din punctul lor de vedere), undeva între 11.700 î.e.n. și 1964 e.n.:

a) Răspândirea agriculturii și despăduririlor;

b) Schimburile de specii între Lumea Veche și Lumea Nouă, generate de expedițiile lui Columb și descoperirea celor două Americi;

c) Revoluția Industrială, cu începere din jurul anului 1800;

d) Mijlocul secolului al XX-lea, o dată cu „Marea Accelerație”, vizibilă în creșterea populației, industrializării și consumului de minerale și energie.

În geologie însă, datarea exactă a secvențelor temporale este o prioritate absolută. Încercările de a defini vârsta influenței umane asupra planetei în același mod în care geologii au definit Meghalayan-ul sunt problematice, conform lui Philip L. Gibbard, Secretarul General al International Commission on Stratigraphy și primul autor al declarației din noiembrie 2021. Influențele umane asupra planetei au început la date diferite, de exemplu, în China acum 5.000 ani, pe când în America de Nord în jurul anului 1.700. Profesorul Ruddiman a avansat chiar și o dată de acum 7.000 de ani, când defrișările și arderile pădurilor seculare ar fi produs suficiente gaze cu efect de seră pentru a stopa o mini-glaciație incipientă.[2]

Geologii urmăresc să definească o limită temporală unică, aceeași pretutindeni pe întreaga suprafața a Pământului. Pentru aceasta este necesar să existe un eveniment global: o schimbare biologică, ori o schimbare în mediul fizic terestru, precum geochimia rocilor și apelor. De asemenea, chiar dacă evenimentul este global, trebuie marcată și locația stratotipului, în principal pentru comparări și corelări ulterioare ale acelui eveniment în alte părți.

După cum au subliniat și autorii declarației amintite mai sus, dificultățile principale în stabilirea formală a Antropocenul ca o serie/epocă în scara geologică a timpului (GTS) sunt legate de cerințele pentru formalizarea acesteia. Este necesară existența unei limite bazale unice, numită oficial GSSP (global boundary stratotype section and point), iar colocvial, „golden spike”.

O limită GSSP reprezintă locația unui punct de referință convenit la nivel internațional într-o secțiune stratigrafică prin care se definește limita inferioară a unei secvențe pe scara timpului geologic. Din punct de vedere conceptual, limita GSSP delimitează depozitele de roci care reprezintă același punct în timp la nivel global (Fig. 2).Citeste continuarea pe Contributors.ro