Ce ne spun cazurile Blaga, Ponta, Ghita, Basescu, Udrea. Moare o lume, dar nu se preda
Ultimele dosare cu Blaga, Ponta, Ghita, Basescu si Udrea au ca numitor comun modul de finantare al campaniei electorale, suspectat de procurori a fi corupt. Admitand ca toate partidele se finanteaza cu bani negri, fostul presedinte a fost profet in tara lui cand, in urma cu un an, a decretat: „Nu există partid care să fie curat. Candidaţii nu prea au fost cei care s-au ocupat de finanţare, dar candidaţii au responsabilitatea lor morală”. Mecanismul era pe cat de banal, pe atat de distrugator pentru intreaga societate.
Anumite companii varsa bani negri in conturile partidelor sau ale candidatilor. Daca sunt firme private, isi recupereaza investitia din contractele cu statul primite cadou dupa campanie. Daca sunt de stat, finantarea campaniilor reprezinta pretul platit de directorasi pentru a ramane in functie.
O parte din banii colectati in campanie intrau direct in buzunarele politicienilor, nefiind totusi platiti cu chitanta sau martori. Circula legenda ca unii lideri de partid au fugit acasa cu banii de campanie. Dupa unii, striga finantatorii in gura mare. Acest mecanism corupt genereaza apoi coruptie in lant, distorsioneaza intreaga societate. In primul rand, accesul la resurse se face preferential, doar anumite firme castiga contracte cu statul.
Apoi, decizia politica ajunge captiva unui grup restrans pentru care trebuie sa lucreze in contul banilor negri primiti in campanie. Puterea nu se mai exercita in numele binelui comun, ci spre beneficiul unei nomenclaturi pe care o puteti numi de acum mafie politico-economica. Costurile pentru societate sunt enorme. Asa se nasc investitiile inutile, prost executate sau facute doar pe hartie.
Politicienii prind, la randul lor, gustul banilor procurati usor, intra in caruselul spagii si devin prizonierul lor. In aceasta hora nebuna s-a prins, in ultimii 25 de ani, aproape toata clasa politica. Cu mici exceptii, toti s-au murdarit cu bani negri: politicieni, firme private si de stat, consultanti politici, analisti, ziaristi.
L-am auzit pe fostul presedinte, Traian Basescu, acelasi care infierase finantarile ilegale, foarte indignat la un post de televiziune ca procurorii si-au bagat nasul in treaba asta din moment ce toate partidele procedau la fel. Or, tocmai asta e marea problema. Cancerul a cuprins practic intreg sistemul politic, iar acest cerc vicios trebuia cumva spart. Curatenia nu se poate face printr-o amnistie generala, stergand cu buretele un trecut infractional generalizat, facand legi mai bune si sperand ca aceeasi politicieni corupti se vor comporta ca niste sfinti de maine incolo. Nu o vor face, dimpotriva. Se zbat sa supravietuiasca, sa faca mai departe asa cum s-au invatat. Sfasie, murdaresc, ataca, musca si injura pe toti toti cei care le ameninta ecosistemul.
DNA, serviciile secrete, judecatorii care-i condamna, ziaristii care le demasca afacerile murdare, ONG-urile cu agenda corecta, cu totii au devenit dusmanii de moarte ai unei lumi in agonie. Partenerii externi care au sustinut reformele, SUA si Comisia Europeana, au devenit si ele tinte. Discursul anti-occidental a luat avant mai ales din cauza penalilor, marii inamici ai legalitatii si ordinii din democratiile asezate, cu institutii functionale.
Atacurile dezlantuite declansate in aceste zile la sefa DNA, Laura Codruta Kovesi, reprezinta expresia disperarii acestor politicieni in extinctie. Ei vad cum lumea lor moare incet, dar nu vor sa accepte ca o tara intreaga s-a schimbat, o generatie intreaga le refuza protestand pe strazi abuzurile si aroganta. Mor, dar nu se predau prea usor. Nu inteleg ca lupta lor nu duce nicaieri, ca daca vor reusi sa striveasca un om vine peste ei un intreg sistem care s-a rodat, calit si eliberat de orice inhibitii in ultimii ani de lupta anticoruptie grea. In plus, oricine incearca sa puna statul in cap pentru a salva o persoana a sfarsit cam prost. Statul s-a intarit suficient cat sa nu mai poata accepta ideea ca un singur om poate sa-l destructureze dintr-o ambitie foarte personala si meschina.
Am mai vazut acest film horror, cu scene de razboi sangeros, de nenumarate ori pana astazi. L-am vazut de fiecare data cand personaje atotputernice, care s-au crezut intangibile, Dumnezeii Romaniei, au cazut de pe soclu. Va mai amintiti ce iures mediatic au starnit anchetele, procesele si condamnarile sau condamnarile in cazurile Nastase, Vantu sau Voiculescu? Ce soarta a avut armata de ministri si parlamentari penali? Cu ce-au fost cazurile lor mai putin galagioase decat cele de azi? Ce-au obtinut de fiecare data cand au incercat sa arunce in aer Romania, sa puna presedinti, sa distruga oameni si institutii?
Nu mare lucru, as zice. Condamnarile au venit implacabil. La fel se va intampla si de data asta. Basescu, Udrea, Ponta si Ghita nu accepta ca nu mai pot intoarce Romania in trecut. Nu au forta necesara iar societatea s-a trezit, a prins gustul protestului si revendica standarde politice mai inalte. Bun, de data asta s-au coalizat aproape toti fostii stapani in Romaniei, s-au unit niste forte uriase. Este un moment greu, dar nu imposibil de depasit cu putin calm si intelepciune.
Adevarat, o buna parte din presa continua sa le faca jocurile si sa le cante in struna deoarece televiziunile de stiri au fost parte importanta din mecansimul coruptiei politice. Au functionat ani de zile fie ca masini de spalat bani negri, fie ca instrumente de manipulare puse in slujba politicienilor, asa ca n-au nici un motiv sa se bucure de prabusirea lumii in care au prosperat.
As mai nota cum politicienilor le cam dispar motivele de victimizare. Pana acum, Ponta se plangea ca de Basescu nu se atinge nimeni, Udrea se uita cu invidie la Blaga cum intra doar martor la DNA in timp ce ea colectiona noi dosare, Voiculescu a concurat ani buni cu Vantu pentru a pune un presedinte si au ajuns amandoi sefi de celula la Rahova. Nimeni nu mai poate spune cu argumente convingatoare ca anchetele se fac preferential, pentru a ajuta un partid sau altul sau ca procurorii se uita la functie.
Nimeni nu mai poate sta linistit dupa ce a lasat atat de multe urme in sirul de campanii electorale mizerabile. Statistic vorbind, din miile de firme implicate in finantari ilegale, se poate trezi oricand cineva dispus sa se autodenunte pentru a scapa de eventuale acuzatii. Exista o buna sansa ca vremurile cand politica reprezenta in primul rand o mare afacere profitabila sa apuna, totul depinde in continuare de capacitatea noastra de a pastra ce am castigat cu mari eforturi in ultimii ani. N-am castigat inca nimic definitiv.
Nota: Noua lege de finantare a partidelor, in vigoare din 2016, a restrans masiv posibilitatea utilizarii banilor negri in campanie. S-a vazut si in campania de la locale, mult mai saraca in comparatie cu alti ani, ceea ce i-a determinat pe candidati sa se planga ca s-a cazut in extrema cealalta iar publicul n-a afalt ca sunt alegeri. Chiar si asa, candidatul liberal, Ludovic Orban, a iesit din cursa pentru Bucuresti tocmai din cauza modului in care ar fi incercat sa-si finanteze campania.