Ce sanse de reusita are tentativa de suspendare a presedintelui?

Aproape nule. Imaginatia infierbantata a lui Victor Ponta, care debordeaza de dorinte, mai putin de putinte, este temperata chiar de Ion Iliescu, care l-a si avertizat ca suspendarea este o treaba serioasa, esecul experientei similare din 2007 ar trebui sa fie inca proaspat in memoria celor doritori de repetare.

Etapele suspendarii sunt extrem de greu de indeplinit, cu sanse asa de mici incat iti pui intrebarea daca merita efortul. Daca iti propui doar campanie de presa, indiferent de costurile esecului, inseamna ca nu ai notiunea ridicolului repetat.

Va promulga presedintele Legea pensiilor?

Aproape sigur. Reprezinta o conditie a continuarii acordului cu FMI. O caramida la credibilitatea actualei puteri si a Romaniei in general. Reprezinta si un act de dreptate pentru ca reintroduce principiul contributivitatii pentru toate categoriile de pensionari, eliminand privilegiatii, o parte dintre ei facand parte din clientela politica.

Eroarea criticilor acestei legi consta in faptul ca nu au deschis o dezbatere pe fondul legii, de ce nu este buna, ce prevederi ar fi trebuit schimbate, etc. Doar punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut, despre care economistii spun ca este o greseala si egalizarea varstei de pensionare la barbati si femei, candva prin 2030, nu sunt suficiente, reprezinta doar un pretext ieftin de populism.

Decizia Curtii Constitutionale netezeste drumul spre promulgare, facand decizia presedintelui previzibila. Ramane acuza cu fraudarea votului. „Se stie” ca a fost fraudat. (Si Stalin condamna la moarte oameni cu argumentul „se stie-kak izvestno” ca sunt dumanii poporului).

Probabil a fost frauda, dar la nivel institutional nu te poti baza pe imagini date la televizor. Care la o adica pot fi si trucate. Parlamentul are propriile mecanisme de sanctionare a abaterilor mai mari sau mai mici (Comisia juridica, de disciplina si imunitati). Nici CCR, nici presedintele si nici parchetul nu sunt indreptatite sa faca lumina in aceasta privinta.

1. Initierea suspendarii

Articolul 95 din Constitutie spune clar:

„2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor si se aduce, neintarziat, la cunostinta Presedintelui.

Adica este nevoie de 157 de parlamentari care sa initieze o astfel de propunere. Sa zicem ca opozitia gaseste acesti parlamentari. Urmeaza o Comisie de ancheta, similara celei conduse de Dan Voiculescu in 2007, care sa demonstreze, conform aliniatului 1 al aceluiasi articol faptele grave de incalcare a Constitutiei de catre presedinte.

Cum promulgarea unei legi, validata de CCR ca fiind in acord cu Constitutia, nu poate fi plasata in categoria „fapte grave care incalca Constitutia”, ce alte fapte i s-ar putea imputa? Ca a fost fraudat votul si n-a actionat? Abia atunci ar fi incalcat separatia puterilor in stat, deci Constitutia. Si atunci? Tot Constitutia ii da presedintelui 20 de zile pentru a decide promulgarea unei legi, retrimiterea ei la Parlament sau la CCR.

2. Votul din Parlament

„1) In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale”

Majoritatea deputatilor si senatorilor inseamna 237 de parlamentari. Este putin probabil sa se constituie o astfel de majoritate, avand in vedere lipsa unor acuze serioase de „fapte grave” ce se pot imputa presedintelui. Cu exceptia sefilor partidelor de opozitie, parlamentarii stiu ca n-au a castiga si nici pierde din suspendarea presedintelui.

La care se adauga interimatul, asigurat de Mircea Geoana, criza politica, cu efecte incalculabile asupra capacitatii Romaniei de a imprumuta in continuare pe piete internationale, cu o acoperire de ridicol daca referendumul popular esueaza. Cum se prezinta in colegiile pe care le reprezinta daca suspendarea esueaza sau, mai rau, tara intra in incapacitate de plata?

3. Avizul Curtii Constitutionale

Spre deosebire de acum 3 ani, cand acest aviz era consultativ, in urma modificarii legii de functionare a CCR, promulgata deja, legea a primit un amendament suplimentar prin care controlul Curtii este extins asupra hotararilor adoptate de plenul camerelor separate sau reunite. Amendamentul a fost propus de un reprezentant PSD, senatorul Dan Sova. PSD a atacat-o la Curtea Constitutionala, inclusiv pentru modificarea operata de Dan Sova, fara succes. Amendamentul extinde controlul Curtii asupra hotararilor adoptate de plenul camerelor separate sau reunite. Sunt inca discutii daca aceasta extindere are drept obiect doar legalitatea formala a hotararilor sau si fondul lor.

In cazul concret al suspendarii presedintelui, daca CCR nu constata „abateri grave” ale presedintelui care incalca Constitutia si respinge eventuala hotarare parlamentara de suspendare a presedintelui, se va deschide o ampla dezbatere constitutionala daca opozitia curtii este doar consultativa sau blocheaza intregul proces. Cat va dura si unde se va opri acest impas constitutional nu pare sa fie clar.

4. Referendumul

Este de departe obstacolul major in planurilor celor care doresc suspendarea presedintelui, pentru ca succesul sau presupune prezenta la urne a cel putin 50% din electoratul roman. Sa ne amintim cu cata dificultate si, posibil fraude, s-a strans numarul necesar la validare Constitutiei din 2003. In recentul referendum din Republica Modova, cu miza importanta (modalitatea alegerii presedintelui) s-a prezentat la urne doar 29% din electorat.

In cazul in care, totusi, se ajunge la referendum, cel mai probabil multi dintre adversarii si sustinatorii presedintelui vor sta acasa dintr-un profund sentiment de lehamite de politica.

Care ar fi motivatia prezentei la urne, in cazul in care si CCR ar respinge hotararea de suspendare decisa de Parlament, este lesne de banuit.

Speranta opozitiei, de a inocula electoratului ideea ca toate lipsurile si taierile de salarii se datoreaza presedintelui este de o naivitate induiosatoare. Adica presedintele a provocat criza mondiala, a ridicat pensiile si salariile dincolo de limite sustenabile, presedintele trebuie sa ia masuri de relansare economica si n-o face.

Trecand peste faptul ca nu criza economica face obiectul referendumului ci presupuse „fapte grave” de incalcare a Constitutiei infaptuite de presedinte. Manipulare, manipulare, dar totul are o limita.

Asa incat prezenta la urne a 50% din electorat este mai mult decat iluzorie, cine ar crede ca prin plecarea presedintelui apar bani de salarii si pensii din cer. Nemaipunand la socoteala ca banii cheltuiti pentru referendum ar fi mai utili unor batrani fara resurse de trai.

In concluzie, sansele de suspendare a presedintelui sunt asa de mici incat cei care se lanseaza intr-o astfel de aventura sunt sau inconstienti sau lipsiti de un simt politic elementar.