Ce urmeaza dupa epoca Basescu

Cati realizeaza ca, in Romania, se produce lent, sub ochii nostri, o schimbare radicala de paradigma politica? Vom intra curand in a treia epoca dupa cele doua mari cicluri de dupa 89, dominate in primii 14 ani de paradigma Iliescu si in ultimii 8 de paradigma Basescu. Aceste personaje au polarizat societatea. Ai fost pro sau contra Iliescu, pro sau contra Basescu. Mai bine de doua decenii, Romania a stagnat, a involuat sau a evoluat in interiorul acestor inclestari. Ce model va domina societatea romaneasca in urmatorul ciclu politic? Vom avea parte iarasi de o figura dominanta sau viitorul anunta o paradigma cu totul noua?

Epoca Iliescu s-a definit prin cateva teme majore. Cei care-l antipatizau doreau decomunizare rapida, eliminarea securismului rezidual si trecerea in forta la modelul democratiei occidentale cu tot ce inseamna ea: privatizare, proprietate privata, deschidere fata de exterior etc. Sustinatorii modelului iliescian erau fostii comunisti, nostalgicii, victimele tranzitiei, nationalistii, adeptii etatismului. Sistemul era in general inchis, autarhic, refractar la tot ce vine din afara.

Epoca Basescu s-a definit prin alte cateva teme majore, unele mostenite din trecut, altele cu totul noi. Cei care l-au sustinut sau inca o fac au crezut sau cred in capacitatea sa de a se opune “sistemului ticalosit”, de a lupta cu retele tentaculare de coruptie crescute in epoca Iliescu-Nastase, de a elibera statul captiv, de a intari institutii si de a deschide societatea. “Basistii”, cum au fost numiti, au sperat ca Romania se va rupe de tot ce o mai leaga de trecutul comunist, ca tara se va orienta ireversibil catre Vest.

Adversarii lui Traian Basescu l-au portretizat ca dictator fara scrupule, dusman al valorilor democratice inconjurat mereu de mediocritati, incapabil sa conduca de fapt o tara. Tabara anti-Basescu s-a grupat in jurul unor mari cercetati penal, care s-au prezentat mereu drept victimele directe ale dictatorului. Acestia au reclamat in general revenirea la sistemul politic perfect controlat si previzibil care le-a asigurat ani de zile linistea si prosperitatea.

Vedem destul de limpede doua epoci foarte clar definite, cu o societate divizata, cu viziuni radical diferite pe marile teme de societate, cu tabere aflate mereu pe picior de razboi, unii pentru a apara statu-quo-ul, altii pentru a-l demola.

A treia epoca nu va mai avea nimic din toate astea. Cel mai probabil, va lipsi figura dominanta, icoana tatucului aflata in centrul micii lumi romanesti, provocand adulatie sau ura. Descentralizarea puterii, inevitabila, si transferul tot mai multor atributii in plan local vor estompa in mentalul colectiv trasaturile liderului atot-puternic.

Apoi, tot ce s-a aflat sus pe agenda ultimilor 20 de ani, marile teme de societate, aproape ca dispar sau vor insemna cu totul altceva decat au reprezentat pentru generatiile epocii Iliescu si Basescu. Vom asista la atomizarea, la fragmentarea, la diluarea societatii in general si a politicii in particular.

Noul prototip de lider, incarnat de figuri ca Ponta sau Antonescu, sunt expresia perfecta a celei de a treia paradigme care se traduce pe scurt prin absenta oricarei paradigme. Ei pot fi maine contrariul a ceea ce reprezinta azi, capabili sa se pronunte concomitent pentru si impotriva a ceva, sa fie si la putere si in opozitie in acelasi timp, sa tina si cu dreptatea si cu hotia. Acest tip de politician schizoid se lupta sa supravietuiasca in lumea post-ideologica, in care stanga si dreapta nu mai inseamna de fapt mare lucru asa ca trebuie impacata cumva toata lumea. Este un fel de postmodernism politic. Nimeni nu mai are azi incredere in modele trecutului.

Pentru protestatarii din strada (la randul lor un exemplu sublim de fragmentare), toti politicienii sunt o apa si un pamant, corupti si incompetenti, dar nu au reusit sa impinga in fata nici un lider, nici o figura emblematica, capabila sa coaguleze in jurul sau aceste energii atat de diferite si sa devina astfel o alternativa la vechiul establishment politic. In mod realist, ar fi fost imposibil sa apara, deoarece n-ar fi avut ce sa spuna unui grup atat de eterogen, simptom al noii lumi.

La aparitia acestui noi lumi a contribuit decisiv expansiunea noilor mijloace de comunicare: retele sociale, Facebook, puzderia de bloguri si site-uri. Media clasica este vazuta ca “parte din sistem” iar televiziunile simple instrumente de maniuplare. In mare parte asta si sunt. Ele, noile mijloace de comunicare, au democratizat informatia, relativizand totul.

Politicienii si presa nu mai pot minti la fel de usor ca inainte, dar un mare adevar poate fi la randul lui mai usor deturnat, de mistificat. Nimeni nu mai detine monopolul informatiei, nu mai avem repere fixe. Adevarul se plimba pe net, dar de multe ori are sursa imprecisa si viata scurta, pana la urmatoarea postare care proclama cu totul alt adevar.

In aceasta nou ciclu, fracturile din societate vor fi atat de mari incat incat putem vorbi de lumi paralele, incapabile sa comunice sau sa se intalneasca cumva. Lumea veche alaturi de lumea noua, mase manipulate alaturi de grupuri tot mai frustrate ca adevarul lor nu este ascultat de nimeni. Adversarul in aceasta noua lume poate fi oricine sau adversarii pot fi oricati. Nu are nici o importanta, deoarece tendinta este atomizarea in grupuri tot mai mici.

Epoca Iliescu s-a incheiat demult, epoca Basescu se va termina in cateva luni. Astazi, aproape ca nu mai are nici o relevanta a fi pro sau contra celui care a dominat viata politica romaneasca vreme de opt ani. Sistemul clasic de putere s-a incolonat in jurul lui Victor Ponta, catre care insusi Traian Basescu pare a fi inceput transferul de putere. Noul ciclu politic va fi dominat poate de unul ca Ponta, dar fara a avea nici pe departe puterea celor de dinaintea lui.

In aceasta noua lume, nici o alianta sau majoritate nu va rezista prea mult, sistemul fiind obligat la schimbare continua pentru a nu face implozie. Asa cum arata azi lucrurile, se anunta o perioada in care ne vom bate pana la epuizare cu false teme, neesentiale, cu falsi adversari si cu falsi lideri. Odata intrati cu totul in a treia paradigma politica, vom trai o pierdere de vreme istorica, pedaland spectaculos in gol.