„Cea mai importantă decizie pe care europenii trebuie să o ia în 2025”. Cum a schimbat realegerea lui Trump discuția despre trimiterea de militari occidentali în Ucraina

Strategii estimează că o astfel de forță ar putea totaliza 40.000-50.000 de soldați și ar fi formată probabil în cadrul unei coaliții ad-hoc conduse de Regatul Unit, Franța și Olanda, la care s-ar adăuga contribuții din partea țărilor baltice și nordice. Dacă ea se va materializa este neclar însă. Rusia trebuie să încuviințeze, europenii trebuie să se pună de acord și SUA să ofere sprijinul logistic, spun analiștii citați de Financial Times și Politico.
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a reaprins discuțiile despre trimiterea de militari europeni în Ucraina, pentru susținerea unui eventual acord de pace, un scenariu evocat pentru prima dată în urmă cu un an de președintele francez Emmanuel Macron.
La momentul respectiv, această propunere a fost considerată prea riscantă – și impracticabilă.
Lucrurile s-au schimbat de atunci. Ucraina a pierdut teren pe front, iar perspectiva sa de aderare la NATO s-a diminuat. Kievul a dat de înțeles că este dispus să încheie un acord de pace, atât timp cât aliații săi îi oferă garanții de securitate solide.
În consecință, au fost reluate discuțiile despre modul în care trupele occidentale, în special forțele europene, ar putea contribui la menținerea încetării focului pe care Trump speră să o negocieze cu Moscova.
„Aceasta este cea mai importantă decizie pe care europenii vor trebui să o ia în 2025”, a declarat pentru Politico Franz-Stefan Gady, un fost strateg militar austriac.
Volodimir Zelenski a declarat că, dacă Europa este serioasă în ceea ce privește asigurarea unei descurajări eficiente, vor fi necesari „cel puțin” 200.000 de militari.
Mai degrabă 40.000-50.000 de militari
Numărul avansat de Zelenski nu este deloc realist, scrie Financial Times.
Potrivit unor persoane implicate în discuțiile dintre Kiev și partenerii săi occidentali, oficialii ucraineni cred că o forță fezabilă care să opereze de-a lungul liniei de front de 1.000 km ar avea între 40.000 și 50.000 de soldați.
Discuțiile dintre aliații europeni sunt în desfășurare, premierul britanic Keir Starmer și secretarul general al NATO, Mark Rutte, fiind așteptați să vorbească despre această chestiune în cadrul unei „reuniuni informale” găzduite de UE pe 3 februarie.
Până în prezent, dincolo de Macron, doar statele baltice și-au manifestat sprijinul pentru idee, cu condiția ca aceasta să fie o misiune mai amplă, cu participarea altor aliați.
Într-o primă fază, Polonia a exclus trimiterea de trupe și insistă că nu statele NATO de la granița cu Rusia ar trebui să fie implicate cu trupe pe front în Ucraina.
Cancelarul demisionar al Germaniei, Olaf Scholz, s-a opus și el desfășurării de trupe germane în Ucraina. Friedrich Merz, liderul creștin-democrat care probabil va deveni cancelar după alegerile din 23 februarie, și-a exprimat sprijinul pentru Ucraina, dar nu a aprobat în mod explicit ideea desfășurării de trupe.
De ce ar fi trimise trupe occidentale în Ucraina?
Când Macron a evocat această posibilitate în februarie anul trecut, ideea era că trupele europene ar putea îndeplini roluri importante de sprijin – cum ar fi apărarea infrastructurii critice, instruirea forțelor ucrainene, repararea echipamentului militar sau patrularea frontierei cu Belarus.
Acest lucru ar permite unui număr mai mare de 800.000 de membri ai armatei Kievului să se concentreze asupra operațiunilor din prima linie, unde mai puțin de jumătate sunt desfășurați în prezent.
Totuși, realegerea lui Trump a schimbat discuția. Acum, accentul se pune pe modul în care trupele europene ar putea fi utilizate ca forță de menținere a păcii, contribuind în același timp la susținerea armatei ucrainene.
Misiunea ar avea trei obiective: să asigure Ucraina că are sprijinul Occidentului, să descurajeze Rusia să atace din nou și să arate SUA că Europa se angajează să garanteze securitatea Ucrainei, scrie Financial Times.
Zelenski a declarat la Forumul Economic Mondial de la Davos că dacă Europa nu acționează decisiv, continentul ar putea aluneca în irelevanță. Zelenski a spus că „nici măcar nu este clar” că europenii ar avea un rol în orice negocieri de pace.
Pentru statele europene fără resurse financiare, desfășurarea de trupe ar putea fi o alternativă mai fezabilă decât furnizarea pe termen nelimitat de miliarde de euro în ajutor militar Ucrainei.
O forță „suficient de robustă”
Forța ar trebui să fie „suficient de robustă pentru a nu fi o țintă ușoară pe care Rusia ar putea să o testeze imediat și suficient de mare pentru a nu necesita întăriri imediate”, a declarat pentru Financial Times Camille Grand, un fost oficial de rang înalt al NATO, în prezent la Consiliul European pentru Relații Externe, un think-tank european.
Potrivit estimărilor lui Grand, o astfel de forță ar putea totaliza 40.000 de soldați și ar fi formată probabil în cadrul unei coaliții ad-hoc conduse de Regatul Unit, Franța și Olanda, la care s-ar adăuga contribuții din partea țărilor baltice și nordice.
Rolul NATO ar fi menținut în mod deliberat la un nivel minim pentru a limita riscul de escaladare cu Rusia.
Chiar și așa, Grand a sugerat că, în cadrul „formatului Berlin-plus”, UE ar putea utiliza capacitățile de planificare strategică ale NATO pentru operațiuni de menținere a păcii, ca în Bosnia și Herțegovina.
Aceasta permite, de asemenea, participarea Regatului Unit.
Modelul KFOR
Există un precedent pentru o astfel de misiune, deși aceasta nu ar fi o operațiune tradițională de menținere a păcii precum Căștile Albastre ale ONU, care monitorizează încetările focului, numără obuzele trase și alte infracțiuni, dar nu sunt autorizate să folosească forța letală și trebuie să rămână neutre.
Evident, trupele europene ar susține Ucraina. Cu toate acestea, ele nu ar lupta pe linia frontului. Ca atare, ele ar forma o „forță de stabilizare” sau o „forță de descurajare” mai degrabă decât o forță de „menținere a păcii” complet neutră.
Un model este Coreea de Sud, care are o prezență militară americană considerabilă, deși trupele sud-coreene duc luptele. Un alt model este KFOR, „operațiunea de sprijinire a păcii” condusă de NATO în Kosovo.
KFOR a suferit numeroase pierderi de când a fost desfășurată în 1999. Dar acest lucru nu a însemnat că NATO era „în război” cu Serbia.
O logică similară s-ar putea aplica forței de stabilizare din Ucraina în cazul în care aceasta s-ar confrunta cu un atac rusesc, scrie Financial Times.
Cât de probabilă este o astfel de misiune?
În acest moment, nimeni nu știe clar dacă o astfel de misiune va fi dusă la îndeplinire.
În primul rând, misiunea se bazează pe premisa existenței unui acord de pace decent cu Rusia care să permită Ucrainei să își mențină suveranitatea, să își controleze teritoriul, să își păstreze armata și să rămână o democrație cu care Occidentul dorește să lucreze.
Rusia s-ar putea să nu fie niciodată de acord cu acest lucru. Moscova ar putea, de asemenea, să încalce orice acord pe care îl semnează, așa cum a făcut atunci când a invadat Ucraina în 2022, încălcând acordurile de la Minsk pe care le-a semnat după anexarea Crimeei în 2014 și 2015.
Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a spus deja că Rusia nu este încântată de o astfel de mișcare.
Joi, Moscova a respins ideea ca țările NATO să trimită trupe de menținere a păcii în Ucraina, afirmând că o astfel de mișcare ar amenința să provoace o „escaladare incontrolabilă”. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, Maria Zaharova, a declarat că ideea este total inacceptabilă pentru Rusia.
Apoi, mai este nevoie ca europenii să se pună de acord.
Aliații europeni spun adesea că obiectivul lor final este construirea unei „Ucraine mai puternice”, care, potrivit unui oficial occidental, ar fi „capabilă să continue să impună Rusiei costuri grele, să oprească avansul trupelor rusești și să susțină acest lucru atât timp cât este necesar din punct de vedere material, al forței de luptă și financiar”.
Dar Europa ar putea ezita să trimită trupe într-un „război fierbinte” de teama escaladării conflictului cu Rusia.
„Este pur ipotetic”, a declarat pentru Politico François Heisbourg, consilier principal la Institutul Internațional pentru Studii Strategice cu sediul la Londra. „Va fi extraordinar de dificil ca europenii să ajungă la un acord între ei, aproape la fel de dificil ca Ucraina și Rusia să ajungă la un acord privind soluționarea (conflictului)”, a spus acesta.
Chiar dacă liderii europeni decid să trimită trupe, parlamentele și alegătorii lor ar putea să nu fie de acord.
De asemenea, SUA ar putea refuza să furnizeze sprijinul logistic de care ar avea nevoie operațiunea.