„Cea mai mare catastrofă care ne-a lovit vreodată”: Un lider european propune o „uniune intimă” între 3 țări din UE

Divizarea fostelor Țări de Jos în secolul al XVI-lea a fost „cea mai mare catastrofă care ne-a lovit vreodată”, a declarat premierul belgian Bart De Wever, referindu-se la țara sa, Olanda și Luxemburg, relatează La Libre.

O cooperare mai strânsă între cele trei țări este un „obiectiv politic necesar pentru viitorul nostru”, a insistat el, cerând totodată o „uniune intimă” între ele.

El a făcut comentariile joi, la începutul sesiunii parlamentului olandez.

Bart De Wever a amintit totodată de articolul 350 din Tratatul Privind Funcționarea Uniunii Europene, care oferă țărilor din Benelux – uniunea economică formată din Belgia, Olanda și Luxemburg – oportunitatea de a coopera și strâns decât o fac deja. „Posibilitățile sunt atât de enorme și atât de cruciale încât am putea transforma «articolul 350» într-un slogan”, a spus el.

Potrivit prim-ministrului belgian, o apropiere între cele 3 țări ar fi benefică pentru prosperitatea lor și pentru influența pe care o pot exercita în Europa.

El a declarat de asemenea că inclusiv Uniunea Europeană trebuie să își consolideze coeziunea, în special în domeniile comerțului intracomunitar și al politicii de migrație.

„Piața noastră internă este principala noastră destinație comercială”, a declarat el. Șeful guvernului belgian a îndemnat la crearea unei piețe de capital „mai coerente” și o piață comună a serviciilor, de exemplu în domeniile telefoniei mobile și energiei.

Prim-ministrul a criticat sistemul de azil și imigrația familială din țările din afara blocului comunitar, afirmând că relativ puțini „cetățeni din afara UE” lucrează. În schimb, el a pledat pentru „imigrația selectivă a forței de muncă”, inclusiv din țările din afara UE. „Un nou model de migrație va oferi oportunități mai bune pentru nou-veniții, ale căror talente și experiență vor contribui mai mult la prosperitatea noastră”, a afirmat acesta.

Bart De Wever a mai pledat ca Uniunea Europeană să acționeze în direcția „autonomiei strategice”, în special prin încheierea de acorduri comerciale.