Cele 5 țări din UE în care România exportă inflație. Avem iar cea mai mare inflație din Europa, potrivit Eurostat

România are deficite comerciale cu 21 de țări din UE și menține excedente cu 5 dintre ele. Astfel, importăm la greu inflație, dar și exportăm. În final, datele publicate de Eurostat confirmă că rămânem țara cu cea mai mare inflație din UE.

Cele mai scăzute rate anuale au fost înregistrate în Cipru (0,1%), Franța (0,9%) și Irlanda (1,6%) . Cele mai ridicate rate anuale au fost înregistrate în România (6,6%), Estonia (5,6%) și Slovacia (4,6%), arată Eurostat, care măsoară un indice armonizat al prețurilor de consum, pentru a avea comparabilitate între state.

Comparativ cu iunie 2025 , inflația anuală a scăzut în opt state membre, a rămas stabilă în șase și a crescut în treisprezece .

Pe lângă inflația generată „local”, România importă inflație din afară, mai ales din țările cu care avem deficite comerciale mari și în care scumpirile sunt mai mari decât în România. ”Uitați-vă la deficitul pe care îl avem cu Germania, Polonia sau cu Ungaria! Veți vedea cât de multă inflație importăm de acolo”, a atras atenția președintele INS Tudorel Andrei. În Germania, rata anuală a inflației a fost în iulie de 1,8%, în Polonia de 2,9% iar în Ungaria de 4,2%

De asemenea, România exportă la rândul ei inflație în câteva state din UE: Franța, Croația, Suedia, Malta și Cipru

Când o țară importă inflație?

O țară „importă inflație” din alte țări atunci când creșterea prețurilor din străinătate se transmite în propria economie, ducând la majorarea prețurilor interne. Acest lucru se întâmplă de obicei în următoarele situații:

Dependență ridicată de importuri: Dacă o țară depinde mult de bunuri importate (cum ar fi energie, alimente, materii prime sau produse manufacturate), creșterea prețurilor acestor bunuri în străinătate va duce direct la creșterea costului vieții și a producției în țară.

Creșteri globale ale prețurilor la materii prime: Când prețurile la materii prime (petrol, gaze, cereale) cresc la nivel global, țările care le importă resimt direct aceste scumpiri, ceea ce contribuie la inflație pe plan intern.

Deprecierea cursului de schimb: Dacă moneda națională se depreciază față de alte valute, costul importurilor crește, chiar și dacă prețurile externe rămân neschimbate. Astfel, bunurile importate devin mai scumpe, alimentând inflația.

Costuri de producție mai mari cu materii prime din import: Dacă producătorii depind de componente sau materii prime externe, scumpirea acestora la nivel mondial va duce la creșterea costurilor de producție și, implicit, la prețuri mai mari pentru produsele finite.

Transmitere prin parteneri comerciali: Dacă un partener comercial important are inflație ridicată și exportă bunuri sau servicii către țară, acele prețuri mai mari se vor transmite prin importuri.

De exemplu, dacă zona euro se confruntă cu inflație ridicată și România importă multe bunuri de acolo, o parte din acea inflație „ajunge” și în România prin prețurile mai mari ale produselor și materialelor importate.

Când o țară exportă inflație?

Acest fenomen are loc atunci când creșterea prețurilor din propria economie face ca bunurile și serviciile exportate să devină mai scumpe pentru partenerii comerciali. Iar asta se întâmplă de obicei în următoarele situații:

Creșterea prețurilor la export: Când inflația internă duce la scumpirea produselor sau serviciilor destinate exportului, țările importatoare plătesc mai mult pentru aceste bunuri. De exemplu, dacă energia, alimentele sau costurile de producție cresc în țara exportatoare, aceste majorări se reflectă în prețurile de export.

Relații comerciale strânse: Dacă o țară este un furnizor important pentru anumite piețe, creșterile de preț „exportă” inflația mai eficient. Țările importatoare devin expuse la inflația partenerului prin intermediul importurilor mai scumpe.

Excedent comercial: Dacă exportatorul vinde mai mult decât cumpără către un partener (are surplus comercial) și inflația proprie este mai mare, acel surplus transmite inflația către partener.

Lipsa alternativelor de aprovizionare: Țările importatoare fără alternative la produsele respective sunt nevoite să accepte prețurile crescute, ceea ce amplifică inflația importată.