Nu cred că mai are cineva vreun dubiu că Nicușor Dan îl va apăra până în pânzele albe pe Lucian Pahonțu, șeful timp de 20 de ani al SPP. Mulți români vor spune că nu e nicio surpriză. „Degeaba scrieți, oricum se protejează între ei” – aș vrea să am câte o bancnotă de 10 euro pentru fiecare reacție de genul acesta pe care am auzit-o când am spus că sunt jurnalist. Nu mă așteptam însă ca această concluzie să se potrivească și în cazul lui Nicușor Dan.
„Orice persoană care a participat la acțiuni de reprimare, din punct de vedere moral nu are ce căuta într-o funcție din statul român. Domnul Pahonțu nu este în această situație”, a fost răspunsul dat de Nicușor Dan, aseară, la Chișinău, întrebat de jurnalista de la Ziarul de Gardă, în legătură cu dezvăluirea Recorder că Pahonțu a participat la reprimarea demonstrațiilor din 21 decembrie 1989.
Președintele nu a lăsat loc pentru nicio nuanță de genul: „o să verific”, „o să fac o analiză”, „i-am cerut domnului Pahonțu explicații” și așa mai departe. Mai mult, i-a jignit pe jurnaliștii care au muncit la anchetă spunând că „doar a citit un titlu care nu se regăsește în conținutul articolului.”
Mai departe, jurnalista l-a întrebat și despre faptul că șeful SPP nu și-a depus totuși, conform legii, o declarație pe propria răspundere că nu a făcut poliție politică, potrivit Snoop.
Și la această întrebare, Nicușor Dan a ocolit răspunsul: „ Conform legii, când a fost numit de către CSAT acum 21 de ani, CSAT a făcut o verificare inclusiv la CNSAS cu privire la faptul dacă el a făcut sau nu poliție politică”. S-a ascuns, practic, în spatele instituțiilor, deși existența sau inexistența unei coli de hârtie, cu semnătura lui Pahonțu pe ea, poate fi constatată mult mai simplu. Nu e nevoie de 18 ani pentru asta.
Ca o paranteză, întrebările despre acest scandal românesc au venit în majoritate de la jurnaliștii moldoveni. De altfel, subiectul Pahonțu a avut o circulație limitată în spațiul media românesc. Poate fi și aceasta una din explicațiile pentru răspunsurile, chiar sfidătoare, ale președintelui.
Nu mai simte nimeni nevoia să ne dea răspunsuri
Altă explicație este că în România nu mai simte nimeni nevoie să ne dea răspunsuri. Totul arată ca și cum lucrurile s-ar întâmpla undeva în culise, unde niște oameni, pe care nu i-am votat și nu știm cum arată, decid ce se întâmplă. Deciziile lor le vedem apoi materializate la Curtea Constituțională, în Parlament, în Guvern și chiar în justiție.
„Am de o sută de ori mai multe informații decât dumneavoastră”, le spunea Nicușor Dan protestatarilor din fața Palatului Cotroceni care-i contestau numirile din fruntea parchetelor. Poate președintele are informații, pe unele poate i le dă Pahonțu, dar nu simte și nevoia să le împărtășească mai departe cu societatea.
Când președintele face un clickbait pe justiție
Dacă ne aducem aminte, această afirmație se întâmpla cam tot prin aceeași perioadă în care președintele ne promitea un referendum printre magistrați despre deciziile Consiliului Superior al Magistraturii. Nu am mai aflat nimic nici despre acest demers sau, ca să-l parafrazăm pe președinte, ne-a dat un titlu care apoi nu se mai regăsește în niciuna din acțiunile sale. A făcut un clickbait, se zice în presă.
Poate a mai mizat pe ceva președintele. Situația din România este atât de gravă – pierdem mulți bani europeni de care avem mare nevoie, din cauza intereselor meschine ale PSD – încât scandalul Pahonțu are șanse să se piardă în zgomotul general.
Suntem, într-adevăr, acolo unde puțini își imaginau că vom ajunge. Cu un guvern ieșit de mult din termenele prevăzute de Constituție, cele patru partide așa-zis pro-europene sunt în același punct ca la moțiunea de cenzură. Dar mult mai înveninate unele împotriva celorlalte. Pentru asta nu e neapărat vina președintelui.
Poate că argumentele de mai sus sunt importante. Și dacă mai adăugăm și situația complicată din această parte a Europei, cu războiul care bate la ușă, avem un cocktail atât de complex, încât orice s-ar mai adăuga în el va trece neobservat.
Și de ce îl apără Nicușor Dan pe Pahonțu? Sunt două posibile răspunsuri
E posibil ca Nicușor Dan să aibă dreptate atunci când speră ca scandalul Pahonțu să se stingă de la sine. Oricum pentru cine este atent la ce se întâmplă zilele acestea, se poate observa că, de undeva din culise, se apasă pe niște butoane în acest sens: subiectul Pahonțu trebuie, fie aruncat în derizoriu, fie închis pur și simplu.
Unul dintre serviciile secrete ale României va rămâne deci, în continuare, condus de un fost ofițer al trupelor de securitate, trimise de Ceaușescu să înăbușe protestele izbucnite în București în 1989. Nu e un simplu detaliu din cariera unui ofițer, e ceva chiar monstruos:
„Securitatea a însemnat mai mult decât o instituție. A fost o stare mentală, o formă de a vedea lumea. Una în care lichidarea adversarului prin orice mijloace era justificată, recomandată și practicată. Conceput pe model sovietic, securismul a fost și rămâne versiunea locală a kaghebismului”, a scris Vladimir Tismăneanu.
Din ce știm, Nicușor Dan nu vine din lumea descrisă de profesorul Tismăneanu. Nu există nimic probat care să-l lege pe președinte de fosta securitate. De aceea, este de neînțeles cum poate un astfel de om, care s-a mai proclamat și „șeful Sistemului”, să-l apere atât de hotărât și fără nuanțe pe Lucian Pahonțu.
Eu cred că sunt doar două răspunsuri posibile: ori nu vede absolut nicio problemă în trecutul șefului SPP, ori nu este el „șefului Sistemului”, deci nu poate lua decizii pe acest subiect. Aș vrea, sincer, să mai existe și alte variante, dar în momentul acesta nu le văd.
Jurnalistul Gabriel Bejan trimite în fiecare marți, pe mail, newsletterul „Rațiunea, înapoi!”. Dacă vrei să afli contextul din spatele știrilor, te poți abona aici.