Cele mai relevante vesti proaste
„Vestea buna este ca nu plecam nicaieri. Vestea proasta e ca nu plecam nicaieri. Prin urmare, nu aveti de ce sa va faceti griji”, declara, pe 2 februarie, vicepresedintele Statelor Unite, Joe Biden,in cadrul unei conferinte pe teme de securitate desfasurate in Germania, la Munchen. Fiind in Europa, Biden a tinut sa-si intareasca spusele: „Colaborarea noastra in proiectul scutului antiracheta protejeaza ambele populatii – iar acordurile noastre cu Romania, Spania, Turcia furnizeaza probele concrete ale acestei cooperari. Cooperarea intensificata in domeniul antiterorismului ne ajuta sa mentinem 800 de milioane de cetateni intr-o stare de siguranta mai mare decat o aveau in trecutul recent”.
N-a trecut o saptamana de la proiectarea acestei viziuni optimiste ca AFP a publicat o serie de informatii despre pretinse rapoarte secrete intocmite de Departamentul Apararii care pun in discutie chiar scutul antiracheta, utilitatea si costurile planului. Vestea proasta este ca aceste rapoarte ar arata, intre altele, ca Romania nu este o locatie suficient de buna pentru un interceptor care sa protejeze Statele Unite.
Este unul din cele mai clare semnale primite de Romania de la Washington ca, dupa evenimentele din vara lui 2012, nu mai este perceputa ca fiind partenerul sigur si previzibil de dinainte. Si n-a fost singura veste proasta de mare relevanta din ultima vreme. Ultimul raport realizat de Comisia Europena in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV) este, fara indoiala, inca o nota proasta acordata Romaniei la capitolul democratie/stat de drept.
Pe fundalul acestui peisaj cu vesti proaste se consuma un razboi avand ca tinta serviciile secrete. Sorin Rosca Stanescu (deputat PNL) l-a acuzat pe Sebastian Ghita (deputat PSD si membru in Comisia de Control SRI) ca ar fi ofiter sub acoperire. Ghita a replicat, acuzandu-l pe SRS ca ar fi omul Moscovei. „Rusia nu a plecat niciodata de aici. E ascunsa in conturile si interesele acestor fosile comunistoide (…) Curand banii si conturile lor din Cipru vor fi publicate de autoritati europene de lupta anti-evaziune si anti-frauda”, a replicat Ghita referindu-se la Rosca Stanescu, Dan Voiculescu si Ioan Niculae.
De cateva saptamani, trustul condus de Dan Voiculescu si-a intensificat atacurile la SRI si SIE, in paralel cu promovarea discursului anti-occidental si nationalist agresiv deja binecunoscut. Or, a arunca acuzatii grave (politie politica), a intretine in spatiul public in mod constant suspiciunea in ce priveste legalitatea actiunilor acestor servicii din calcule pur politice sau personale, a forta decapitarea lor cu orice pret determina partenerii externi sa se gandeasca daca, pe termen lung, instalarea unor elemente ale scutului anti-racheta ar fi o idee la fel de buna.
Adaugati la toate acestea imaginea unui premier instabil, idecis intre varianta izolarii tarii si calea occidentala, care a adus in pragul exasperarii marile cancelarii occidentale cu dublul sau discurs.
Or, toate aceste trepidatii ingrijoratoare de sistem nu au cum sa nu lase urme adanci, sa erodeze increderea castigata cu greu in plan extern de Romania. Asta este, de fapt, cea mai proasta veste, confirmata de insusi presedintele Traian Basescu acum patru zile.
„Avem probleme de credibilitate majore, deci sunt la limita la care nu mai avem dreptul la paşi greşiţi şi trebuie să intrăm într-un proces de recuperare (…) Eu sper să se întâmple în perioda următoare. Vom avea un test în 2014, când după alegerile pentru Parlamentul European se formează o nouă Comisie Europeană”, a declarat, joi seara, Traian Basescu la B1TV. In varianta mai putin diplomatica, consilierii prezidentiali Sebastian Lazaroiu si Cristian Diaconescu au rezumat situatia ceva mai abrupt: proiectul euroatlantic al Romaniei este in pericol.
Si vestile bune? Chiar lipseste orice veste buna din acest peisaj cam sumbru, dominat de vesti proaste? Singurul motiv de optimism ar fi speranta ca nu e totul pierdut. Premierul Victor Ponta mai are putin, foarte putin timp la dispozitie sa se decida. Intre timp, investitorii mari de afara isi trimit in Romania oameni pentru a evalua daca merita sa-si mai faca socoteli pe termen lung intr-o tara din care altii prospecteaza deja variante de exit. De asta poate ca merita subliniat: indecizia sa prelungita risca sa ne costa bani, bani grei pe noi toti. Asta e ceva mai mult decat o amarata de cariera politica.
P.S. Vestea buna este ca Romania, printr-un miracol, inca se poate imprumuta la costuri mici 🙂