Cenzura pe agenda CJI

Cum facem fata cenzurii guvernamentale si patronale sau cum ar trebui reglementata problema acordarii publicitatii de stat, astfel incat sa fie acordata corect, au fost doar cateva din temele de dezbatere care i-au provocat pe jurnalisti in weekend-ul trecut, la Conferinta „Financial and indirect censorship of the media in South Eastern Europe”.

Discutiile, moderate de catre Ioana Avadani, directorul executiv al CJI, respectiv de Darian Pavli, Open Society Justice Initiative(OSJI), s-au bucurat de o larga participare a jurnalistilor din Serbia, Macedonia, Muntenegru, Bosnia – Hertegovina, Bulgaria, Republica Moldova, Marea Britanie, Argentina si SUA.

Reprezentantii Centrului de Jurnalism Independent, impreuna cu OSJI, respectiv South East European Network for the Professionalizated of the Media (SEENPM), au dezbatut la sfarsitul saptamanii trecute, timp de doua zile pline – un adevarat tur de forta – problema cenzurii in mass-media, exercitata sub diferitele sale forme – autocenzura, cenzura din partea institutiilor publice sau chiar patronala.

Discutiile au aratat ca ingerintele in politica editoriala se manifesta la fel in tarile mai sus mentionate ca si pe la noi, singura diferenta fiind gradul de intensitate sub care apare.

Cenzura statului – inteleasa ca cea exercitata de catre Guvern, ministere si autoritati publice locale – imbraca, potrivit referatelor prezentate in timpul conferintei, forma telefoanelor de amenintare, mai ales in situatiile in care respectivul canal media primeste publicitate de stat, a excursiilor de recompensare sau a articolelor de PR, dictate jurnalistilor cuvant cu cuvant.

Cu toate ca, au subliniat jurnalistii, politicienii se tem de presa, ei incearca sa influenteze continutul editorial prin tehnicile enumerate mai sus.

De asemenea, prin exemplele oferite, jurnalistii au demonstrat ca si autocenzura functioneaza. Spre exemplu, cunoscand politica postului de televiziune la care lucra, un jurnalist macedonean a ezitat sa includa in stire afirmatia unui reprezentant al opozitiei care il facea pe primul-ministru comunist.

De altfel, in Macedonia, problema formalizarii relatiei intre jurnalisti si proprietari nu s-a pus pana ce jurnalistii originari de acolo nu au participat la trainingurile CJI.

Jurnalistii au ridicat si problema lipsei de profesionism a mass-media, care se complace in a reproduce ceea i se dicteaza sau chiar in a accepta de bunavoie cenzura, din cauza fricii de a pierde locul de munca si a dependentei de angajatori.

Iar toate acestea se intampla in ciuda faptului ca in majoritatea tarilor au fost adoptate coduri deontologice, insa care fie nu sunt respectate in practica, fie reprezinta doar cadru de legiferare a cenzurii.

De asemenea, o alta metoda de exercitare a presiunii asupra ziaristilor amintita a fost cea a mentinerii in codul penal a calomniei, situatie care este similara cu cea din Romania si in Republica Moldova, de exemplu.

Nici editorii si patronii de presa nu sunt intr-o situatie mai buna, potrivit ziaristilor, atat timp cat acestia nu beneficiaza nici de facilitati, cum se intampla in cazul unor companii, si evolueaza intr-un mediu de afaceri ostil, ceea ce duce in final la o cenzura economica exercitata de catre factorii politici.

Printre modalitatile identificate pentru inlaturarea presiunilor la care sunt supusi ziaristii s-au numarat: imbunatatirea situatiei materiale a ziaristilor, reglementarea legala a relatiei dintre institutiile statului si patronatele media, dar si a relatiei dintre patroni, editori si ziaristi.

Mass-media „a fortat” mana Parlamentului

Cristian Ghinea, analist media in cadrul CJI, a prezentat un studiu facut de centru prin care a ilustrat presiunile facute de institutiile publice prin acordarea de reclama, studiu care a stat la baza elaborarii ordonantei de urgenta emisa de Guvern in mai, adoptata apoi de Parlament, privind obligarea autoritatilor publice in a organiza licitatii cand contracteaza publicitate in mass-media in cuantum mai mare de 2.000 de euro.

Cercetarea a inceput in 2003, a vizat 66 de institutii si companii publice si s-a lovit de refuzul unor autoritati de a comunica bugetele alocate publicitatii, cum a fost Ministerul Transporturilor, dar mai ales al companiilor de stat, care s-au aparat prin clauza de confidentialitate a contractelor comerciale incheiate cu organele media, respectiv prin faptul ca nu se supun Legii 544/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public, ceea a facut imposibila o cuantificare reala a sumei, care insa a fost estimata la 50 milioane de euro.

De asemenea, studiul a aratat ca unii sefi de ministere, cum a fost cazul lui Dan Matei Agathon, au amenintat ca vor vorbi cu redactorii sefi daca anumite informatii vor fi publicate, iar publicitatea de stat va fi retrasa, in timp ce unor ziare – Evenimentul Zilei, spre exemplu – le-a fost retrasa reclama, pentru ca erau prea critice la adresa puterii.

Ghinea a aratat ca cel mai dificil minister s-a dovedit cel al Economiei, „patronat” la acea data de Dan Ioan Popescu, care a refuzat sa ofere vreo informatie, exemplul sau fiind urmat si de companiile din subordine.

Studiul a relevat si contractarea unor reclame absurde de catre CFR, Aeroportul Otopeni sau Autoritatea Aeronautica Civila, care prin pozitia lor de monopol nu aveau nevoie de reclama (nu era vorba de anunturi de licitatie, care sunt necesare).

Asa s-a nascut ordonanta de urgenta care reglementeaza modul de acordare a publicitatii de stat, pentru ca aceasta experienta de cenzura, respectiv acordarea publicitatii de stat discretionar, sa nu se repete, ordonanta elaborata de cabinetul Tariceanu si mai multe asociatii de media – ale jurnalistilor si patronale (inclusiv APEL din care face parte si cotidianul Zi de Zi si Ziarul de Mures, dar si alte publicatii ale Trustului Gazeta), asociatiile de aparare a libertatii presei etc. Ordonanta a devenit lege in urma votarii in Parlament, intr-un moment de criza guvernamentala, cand alegerile anticipate pareau iminente.

Ghinea a prezentat si mecanismul, cum functioneaza acum acordarea publicitatii de stat, amintind de site-ul guvernamental pe care trebuie anuntate toate ofertele de licitatii publice, continutul acestora etc.

In plus, in lege a fost prevazuta clauza de neconfidentialitate a contractelor cu media, adica este obligatorie furnizarea de informatii daca sunt solicitate. Legat de adoptarea acestei legi, Ioana Avadani a precizat: „Intr-o tara normala, aceasta lege nu ar fi fost necesara”.

Cu toate ca legea este considerata imperfecta, asa cum a aratat Adrian Voinea, vicepresedinte APEL, directorul Gazetei de Sud, deoarece plafonul de la care trebuie sa se organizeze licitatie publica, este ridicat (2.000 de euro), totusi, exista un cadru legal care poate fi perfectionat, iar in plus a disparut publicitatea absurda.

A doua zi, pe aceeasi tema a fost invitat sa vorbeasca si Cristian Tudor Popescu, care si-a axat discursul pe criteriile pe care o publicatie trebuie sa le indeplineasca pentru a se inscrie in cursa pentru publicitatea de stat, respectiv Adrian Voinea.

Tot sambata, jurnalistii s-au „uzat” in cele doua grupuri de lucru in care s-au impartit, incercand sa identifice problemele comune cu care se confrunta si solutii la acestea.

Dupa doua zile pline, jurnalistii au degustat sambata vin din Cramele Prahova – Halewood, au fost initiati in procesul de fabricatie a sampaniei si s-au delectat cu bucataria romaneasca la Azuga, la cina de ramas bun.

Presa locala este sceptica privind legea publicitatii de stat, mai ales ca este o traditie in Romania de a avea legi bune care raman doar o bucata de hartie.

Cristian Ghinea, analist media CJI

Media ar trebui sa fie media, fara sa aiba alte interese, dar, din nefericire, avem producatori de carnati implicati in media.

Ioana Avadani, director executiv CJI