Ceva cu adevarat socant in cazul Rarinca

Motivarea sentintei de achitare a Marianei Rarinca, arestata si condamnata in prima instanta la trei ani de inchisoare, a lasat cu gura cascata cam toti juristii cu care am stat de vorba. Nimeni n-a inteles de ce completul de doi judecatori de la Curtea de Apel a decis achitarea unui om despre care chiar judecatorii admit ca a comis fapta de santaj, dar nu in sens penal. Ce mi s-a parut adevarat socant, citind din scoarta in scoarta motivarea, este ca nici macar Rarinca nu se considera nevinovata, ci a sustinut mereu ca se face vinovata de o infractiune mai putin grava, motiv pentru care a si cerut reincadrarea faptei de santaj in alta fapta penala mai putin grava: hartuire.

Scurta recapitulare. Mai multi judecatori au dispuns arestarea Marianei Rarinca pe durata anchetei. Au socotit ca exista indicii temeince ca Rarinca a comis o fapta grava. Infractiunea de santaj prezinta un grad de pericol social suficient de mare cat sa justifice masura arestarii preventive. Rarinca a stat mai bine de sase luni in arest, adica a trecut in fiecare luna printr-o innoire de mandat. A fost trimisa in judecata, iar Tribunalul Bucuresti a pronuntat o sentinta de condamnare. In fine, la apel, doi judecatori au pronuntat achitarea.

Pornind de la aceasta situatie, presa si politicieni au tipat in cor: eroaaaare judiciaaaraaa! Un om a stat degeaba in arest! Abuuuz! Au distrus viata unui om declarat nevinovat!

De ce n-ar fi insa decizia de achitare o sinistra eroare judiciara? Cum de au gresit atatia judecatori inaintea celor doi? Primul jurnalist care a pus la indoiala cu argumente valide corectitudinea deciziei a fost Liviu Avram de la Adevarul: „Daca in Romania ar functiona precedentul judiciar, aceasta sentinta ar deveni litera de lege pentru toti magistratii care vor avea de judecat santaje, iar argumentatia completului format din Risantea Gagescu si Damian Dolache ar putea fi o excelenta introducere la Manualul Santajistului de Succes. Afli de acolo cum sa executi un santaj fara sa fii pedepsit.”

Avram remarca faptul ca judecatorii scriu cu mana lor ca Mariana Rarinca a fost corect incadrata la santaj, ca aceasta a amenintat-o pe sefa Inaltei Curti ca va divulga fapte compromitatoare despre ea si familia ei daca nu-i va plati o pretinsa datorie si chiar face pasul catre presa, mai precis suna la Antena 3.

Cu toate acestea, judecatorii decid ca Marinca n-a savarsit nici o fapta penala, invocand urmatoarele argumente:

„Analizand, prin coroborare, plangerea penala formulata cu declaratiile date in fata judecatorilor, Curtea Constata ca lipseste conditia esentiala pentru existenta amenintarii cu darea in vileag catre presa a unor fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana vatamata Stanciu Livia Doina.

(…) Ce a atras, inca de la inceput, atentia Curtii, este faptul ca nici in declaratiile ulterioare persoana vatamata SLD nu a adus la cunostinta organelor de urmarire penala faptele reale sau imaginare, compromitatoare pentru aceasta si pentru sotul sau SA cu care ar fi fost amenintata de catre inculpata RM, prin intermediul mesajelor din data de 03.06.2014, in vederea obtinerii unui folos material injust.

De mentionat ca legiuitorul a prevazut, ca cerinta esentiala pentru existenta laturii obiective a infractiunii de santaj, ca fapta cu a carei dare in vileag se ameninta, reala sau imaginara, trebuie sa fie de natura compromitatoare, sa aiba aptitudinea de a aduce atingere onoarei, demnitatii, reputatiei persoanei la care se refera„.

Altfel spus, judecatorii zic cam asa: Mariana Rarinca nu i-a spus Liviei Stanciu ce anume va divulga presei, care sunt faptele compromitatoare in mod expres, prin urmare nu avem fapta penala. Daca asa stau lucrurile, atunci liber la santaj, cu putina bagare de seama orice santajist scapa de inchisoare.

In cazul Rarinca lucrurile sunt si mai simple. Chiar ea spune cu gura ei, in timp ce se apara la Tribunal, ca ar avea ce sa spuna despre Livia Stanciu, mai ales ca a lucrat pentru sotul sau, avocat, decedat intre timp.

• „In ceea ce priveste starea de pericol invocata de catre parchet, apreciaza ca aceasta este injusta, ca a stat 12 ani langa familia Stanciu, ca a fost, asa cum mentioneaza persoana vatamata in multe convorbiri si mesaje, ca din familie, si ca nici macar atunci cand a fost constransa in perioada cand era arestata preventiv nu a prezentat in spatiul public nimic din ceea ce ar fi cunoscut, intrucat nu se poate ca in 12 ani sa nu stii ceva”.

Insa pentru cei care sunt mai departe ferm convinsi ca Mariana Rarinca a fost o biata victima le spun ca in motivarea de achitare vor gasi acest detaliu uluitor. Insasi Rarinca este constienta ca a comis o fapta penala, numai ca una mai putin grava. Din sentinta de achitare: „Tribunalul a retinut si ca, cel putin in ultimul cuvant, inculpata a recunoscut ca a amenintat partea vatamata, urmarind sa-si recupereze datoria” (pag 12 din motivare).

Ce a spus insa avocatul din oficiu al Marianei Rarinca la Tribunal cand a cerut preschimbarea incadrarii din santaj in hartuire: „In situatia in care va fi respinsa solicitarea de schimbare de incadrare juridica, solicita a fi mentinuta pedeapsa aplicata de catre instanta de fond, aratand ca este de acord cu modalitatea de executare a pedepsei stabilite de catre instanta de fond (…)”. Si acest aspect este mentionat in sentinta de achitare pronuntata de Curtea de Apel.

Altfel spus, un om care se considera el insusi vinovat in sens penal ajunge sa fie achitat, declarat nevinovat de o instanta! Uluitor! De ce n-ar fi atunci decizia de achitare o eroare judiciara?

Dar merita sa mai avansam putin prin motivarea sentintei de achitare.

Cititi mai jos mesajele transmise de Mariana Rarinca presedintei Inaltei Curti, Livia Stanciu:

• „Daca va faceti socoteala, ve-ti avea mult mai mult de pierdut decat daca imi platiti mie datoria. Voi spune tot ce stiu inclusiv despre dv. si am ce spune argumentat”
• „Va credeti invincibila dar va garantez ca tot ce voi spune va fi argumentat cu martori cheie”
• „De maine va voi trimite pe fax toate datele pe care le voi da presei”
• „Vreau doar sa-mi trimiteti banii pe care mii datorati, ma puteti anunta cu un mesaj ca i-ati pus la posta”. (greselile de ortografie au fost redate ca atare)

V-ati simti santajat daca ati primi astfel de mesaje prin telefon? Doi judecatori de la Curtea de Apel au decis ca e totul ok. „Curtea constata ca mesajele din data de 03.06.2014 transmise de catre inculpata RM, prin continutul lor nu au fost de natura a crea o stare de temere persoanei vatamate SLD, punand-o insituatia de a nu mai avea resursele morale necesare pentru a se opune pretentiilor acestora. Insasi persoana vatamata SLD, in plangerea penala din data de 04.06.2014, a sustinut ca inculpata RM nu i-a oferit „relatii concrete despre natura si obiectul acestor aspecte”. (pag 20)

Greu de inteles pe ce criterii si pe baza carui rationament logic decide o instanta ca astfel de amenintari explicite „nu au fost de natura a crea o stare de temere”. Daca judecatorii ar fi primit personaj astfel de mesaje, ar fi gandit oare la fel?

Dar aceste n-au fost singurele incercari de santaj. Rarinca a inceput sa-i transmita mesaje Liviei Stanciu, prin intermediar, pe la sfarsitul lui 2013. Aceste mesaje au ajuns la cumnatul ei, Radu Stanciu, si sunau cam asa:

• „Nu mai pot sa astept. Nu o sa va placa dar mam hotarat sa numai tin cont decit de mine si de ai mei. Cineva va avea musafiri neplacute la usa.”
• „Am semnat cu o tel si voi spune tot ce stiu cu date concrete si cu martori dna ma ignorat total dar eu am platit o parte din datorii si vreau banii.
• „Voi pune si pe internet”. 
• „Sunt in drum spre bucuresti nu mai am mila de nimeni, o sa iasa asa urat incat poate sa si dea demisia am vrut doar banii mei” (pag 25, greselile de ortografie au fost redate ca atare)

Acest set de mesaje, tentative de santaj clare, n-a fost luat in calcul de judecatorii de la Curtea de Apel, pe motiv ca Livia Stanciu a decis intr-o prima faza „sa o ierte” pe Mariana Rarinca.

Pe scurt, avem de-a face cu un santaj nevinovat. O scriu judecatorii Curtii cu mana lor, cand pronunta sentinta definitiva:

„Fata de cele ce preced, Curtea constata ca fapta de santaj, pentru care inculpata RM a fost trimisa in judecata, nu are caracter penal, motiv pentru care (….) va admite apelul declarat de catre aceasta (…) va dispune achitare a inculpatei RM sub aspectul infractiunii de santaj”.

Cine este asadar victima erorii judiciare? Mariana Rarinca sau Livia Stanciu? Rarinca, omul care pledeaza vinovat dar este achitat sau Stanciu, victima unui santaj evident despre care chiar judecatorii spun ca exista dar ca fapta nu e infractiune?

PS: Despre alte nereguli grave de ordin tehnic ale deciziei Curtii de Apel a scris pe larg Romania Libera. In esenta, Curtea de Apel s-ar fi substituit judecatorilor de camera preliminara cu incalcarea noilor Coduri.