„Chemarea”, pașaportul suprem la care visa orice român care voia să plece în străinătate. Pentru cine nu știe ce e, există „Calling”, expoziția care unește 4 țări

Oamenii uită repede, iar acesta este, aparent paradoxal, un lucru și bun și rău, în egală măsură și în același timp.

Pe de-o parte, e în natura umană și e folositor să uităm experiențele negative, fie că sunt personale, fie că sunt colective, pentru că uitarea ne ajută să mergem mai departe și să redobândim speranța.

Dar exact aceeași uitare ne poate face să devenim neatenți la semne teoretic familiare și să repetăm greșeli.

Spre exemplu, azi e floare la ureche să pleci în străinătate. De cele mai multe ori, îți trebuie doar cu buletinul. Dar până în 1989 numai gândul că vrei să ajungi în occident putea să te coste libertatea.

Erai verificat la sânge de „organe”, arborele genealogic îți era atent studiat, faptele, vorbele și adeziunea față de regim erau puse sub lupă și așteptai mult și bine un pașaport.

Șansa îți surâdea, poate, numai dacă aveai o rudă de gradul I în străinătate, care se învrednicea să-ți facă o „chemare”. Din cei mulți chemați, foarte puțini erau aleși și reușeau să plece legal din sau chiar prin lagărul socialist.

Migrația,, călătoria, turismul în timpul comunismului și reactivarea arhivelor prin practici fotografice sunt temele expoziției-laborator „Chemare”.

Descoperă, pe B365.ro, o istorie în imagini deceniilor de comunism cu granițe, practic, închise.