China si Xi Jinping în 2022. Politica externă indecisă a Chinei și tendința de a juca la două capete

Se fac multe speculatii pe seama a ce e in mintea lui Putin insa profilul sau psihologic nu mi se pare deloc interesant. Un conformist care si-a dorit sa parvina si care a facut-o inrolindu-se in aparatul de represiune al Uniunii Sovietice. O educatie primita, necritic, in Uniunea Sovietica si o nostalgie pentru acei ani ai tineretii si maretiei, cel putin percepute, daca nu reale, ale URSS. Niciun fel de remuscari fata de trecut, cum s-a intimplat cu alti foști agenți KGB.

Profilul lui Xi Jinping este mult mai intrigant. Fiu al unui proeminent revolutionar chinez, Xi Zhongshun, care intre perioadele in care a detinut posturi de virf in ierarhia de partid chineza (de la sef al departamentului de propaganda al partidului in 1952, membru al CC al PCC in 1956 si vice-premier in 1959, pina la prim-secretar, guvernator si comisar politic al regiunii Guangdong intre 1978 si 1981) a fost si epurat si inchis in perioada Revolutiei Culturale (1966-1976). O viata petrecuta sub semnul devotiunii fata de comunism, chiar si atunci cind a cazut victima schimbarii de paradigma a partidului. Lozinca “Partidul are intotdeauna dreptate!” i s-ar potrivi de minune.

Datorita epurarii tatalui sau, Xi Jinping, actualul presedinte al Chinei, a fost si el trimis la munca de jos in 1969, intr-o comuna din Shaanxi, una dintre provinciile cele mai sarace, unde a lucrat ca simplu muncitor manual intr-un CAP local timp de sase ani. In 1974 devenea membru de partid si intre 1975 si 1979 urma cursurile universitatii de elita Tsinghua, studiind ingineria chimica. De acolo incet, incet s-a ridicat pina cind in martie 2008 a fost ales vice-presedinte iar in martie 2013 presedinte al Chinei.

Marcat probabil de devotamentul tatalui sau, fidel in orice moment idealurilor comuniste, Xi Jinping si-a imaginat cariera strins legata de PCC si de legaturile politice ale parintelui. Inchiderea tatalui sau in timpul Revolutiei Culturale si propria trimitere la munca de jos nu par a-l fi marcat in niciun fel, probabil fiindca pentru a face cariera politica in China singura solutie e urmarea liniei partidului. Insa pentru cineva ajuns la virful ierarhei comuniste chineze nu e de inteles intoarcerea la maoism, cind de fapt foarte bine ar fi putut urma linia liberala lui Deng Xiaoping. Chiar daca s-ar putea intelege teama elitelor chineze de oligarhi si de forta sectorului private, asa cum si elitelor occidentale le e teama – justificat sau nu – de un Zuckerberg sau Bezos, justitia chineza e in mina partidului care poate condamna orice antreprenor la inchisoare pentru coruptie, indiferent de validitatea acuzatiilor, vezi cazul lui Ren Zhiqiang, numit in mod expres in articolul de mai jos. (https://www.theatlantic.com/international/archive/2021/01/china-xi-jinping-business-entrepreneurs/617777/)

Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro

Alaturi de intiativa de a crea un nou Drum al Matasii (BRI – Belt and Road Initiative, sau OBOR – One Belt, One Road, asa cum e inca definita in China), un proiect economic si geostrategic grandios despre care e inca prea devreme pentru a-l defini ca un succes major, din punct de vedere ideologic marea contributie a lui Xi Jinping e considerata de activul de partid “Gindirea (Doctrina) Xi Jinping despre socialismul cu caracteristici chinezești pentru o nouă eră”, document inscris in constitutia Chinei la al XIX-lea congres national in octombrie 2017.

Este considerata atit de importanta incit membrii de partid sint obligati sa descarce o aplicatie – xuexi qiangguo (学习强国), care foloseste un joc de cuvinte intre xuexi-a invata, si numele propriu Xi – pe care trebuie sa o foloseasca pentru a invata despre viata si opera lui Xi, obtinind astfel puncte, de multe ori necesare pentru a obtine promovari sau a evita neplaceri. Aplicatia a fost descarcata de peste 100 milioane de ori si bineinteles ca obtine acces la toate datele de pe telefoanele Android pe care functioneaza. E paradoxal si amuzant in acelasi timp ca a fost proiectata de Alibaba Group care a fost tinta principala a atacurilor guvernului asupra sectorului privat in China.

Doctrina Xi Jinping cuprinde 14 puncte:

1.Asigurarea conducerii Partidului Comunist din China asupra tuturor formelor de muncă în China.

2.Abordarea centrată pe oameni pentru interesul public.

3.Continuarea „aprofundării cuprinzătoare a reformelor”.

4.Adoptarea de noi idei bazate pe știință pentru „dezvoltare inovatoare, coordonată, ecologică, deschisă și comună”.

5.Urmărirea „socialismului cu trăsături chinezești” cu „oameni ca stăpâni ai țării”.

6.Guvernarea Chinei pe baza statului de drept.

7.„Practica valorilor fundamentale socialiste”, inclusiv marxismul-leninismul și socialismul cu caracteristici chineze.

8.„Îmbunătățirea mijloacelor de trai și a bunăstării oamenilor este scopul principal al dezvoltării”.

9.Coexistenta cu natura: Politici de „conservare a energiei și protecția mediului” și „contributii la siguranța ecologică globală”.

10.Consolidarea securității naționale a Chinei.

11.Partidul Comunist din China ar trebui să aibă conducere absolută asupra Armatei Populare de Eliberare a Chinei.

12.Promovarea sistemului o singură țară, două sisteme pentru Hong Kong și Macao, cu un viitor de „reunificare națională completă” și urmarirea politicii One-China și a Consensului din 1992 pentru Taiwan.

13.Stabilirea un destin comun între poporul chinez și alte popoare din întreaga lume, cu un „mediu internațional pașnic”.

14.Îmbunătățirea disciplinei de partid în Partidul Comunist din China.

Daca o parte din punctele respective ar putea fi inglobate in programele oricaror partide, fiind cit se poate de triviale (vezi 2, 4, 6, 8, 9), multe suna pentru o ureche romaneasca precum o reproducere aproximativa a limbajului de lemn al anilor 1947-1989, tinind cont de lipsa de concordanta intre telul declarat si realitate. Punctul 13, relativ la relatiile Chinei cu alte popoare, e dificil de inteles si interpretat, destinul fiind un curs al evenimentelor predeterminat, ceea ce impiedica influentarea lui de factori externi.

Important este punctul 1, care clarifica o schimbare majora in felul in care este vazut antreprenoriatul privat, sub control total al partidului. Progresul remarcabil de pina acum al Chinei a fost un rezultat al deschiderii spre capitalism, incepute in 1982 sub directiile trasate de Deng Xiaoping, insa actiunile intreprinse de PCC in ultimul an impotriva firmelor de tehnologie, de exemplu Alibaba, Tencent, sub masca telului declarat al “prosperitatii comune” au dus la eliminarea a peste un trilion de dolari de pe bursa chineza.

Un efect negativ suplimentar, si care afecteaza in mult mai mare masura economia chineza si si cea mondiala, este cel al strategiei “zero covid”, care a produs multa frustrare in rindul cetatenilor Chinei dar si consideratii de reorientare a productiei in rindul firmelor occidentale. Pina si vice-premierul Li Keqiang a afirmat luna aceasta ca piata muncii chineza va fi “complicata si dificila” daca strategia “covid zero” va fi mentinuta. Pentru un punct de vedere chinez in favoarea strategiei zero, aici: https://www.project-syndicate.org/commentary/shanghai-lockdown-why-china-keeps-its-zero-covid-strategy-by-zhang-jun-2022-05.

Pina recent realegerea lui Xi Jinping ca presedinte parea batuta in cuie insa e de subliniat ca in ciuda cultului personalitatii lui Xi, nemaintilnit de la Mao, conducerea Chinei e in continuare relativ colectiva, cel putin in mult mai mare masura decit cea a Rusiei, in ciuda tendintei lui Xi Jinping de a se erija in conducator infailibil si pe termen nelimitat (fata de cele doua termene de cinci ani admise pina la modificarea din 2018).

Pozitia Chinei fata de razboiul din Ucraina

In articolul sau din 5 martie 2022 Hu Xia, printre altele vice-presedinte al Centrului de Cercetare in Politici Publice al Consiliului de Stat, prezenta o analiza extrem de precisa si neideologica a razboiului dintre Rusia si Ucraina. Impartit in trei sectiuni – Predictie, Analiza, Alegeri strategice, articolul e destinat, in viziunea expresa a autorului, nivelului de decizie celui mai inalt al Chinei. Publicat bilingv pe siteul U.S.-China Perception Monitor, un non-profit al Centrului Carter, a dus la blocarea siteului in China, insa asta nu inseamna ca nu a fost citit cu atentie de conducerea chineza. Articolul are o singura fraza cu iz de complezenta de partid (“In the sense that an escalation of conflict between Russia and the West helps divert U.S. attention from China, China should rejoice with and even support Putin, but only if Russia does not fall.”), restul fiind o analiza extrem de sobra si echilibrata a razboiului ruso-ucrainian, a eventualelor urmari ale acestuia pe plan global, incheindu-se cu recomandari de abandonare a Rusiei putiniste care ar fi putut fi facute de orice analist politic occidental impartial. O justificare a pozitiei sale e rezumata admirabil intr-o fraza scurta, parca facuta pentru conducatorii neobisnuiti cu texte lungi: “A just cause attracts much support; an unjust one finds little.” (O cauza justa atrage multa sustinere, una injusta gaseste doar putina.)

E un punct de vedere care se opune prieteniei “fara limite” profesate in mod comun de Xi Jinping si Vladimir Putin in ziua deschiderii Olimpiadei de Iarna 2022 si probabilitatea ca Xi Jinping sa-si pastreze scaunul de presedinte si secretar-general al partidului la congresul din toamna e legata, pe linga succesul luptei contra covid, si de succesul Rusiei in razboi.

Pe de alta parte prietenia “fara limite” a fost pina acum destul de limitata; marile firme petroliere chinezesti Sinopec, CNOOC, PetroChina si Sinochem au evitat incheierea de noi contracte cu Rusia, exporturile de laptopuri catre Rusia au scazut cu 40% fata de anul precedent iar cele de echipament pentru retele de telecomunicatii cu 98%.

In articolul lui Hu Xia, la punctul 2, „Analiza impactului razboiului ruso-ucrainean asupra peisajului international”, acesta prevede ca:

“The “Iron Curtain” would fall again not only from the Baltic Sea to the Black Sea, but also to the final confrontation between the Western-dominated camp and its competitors. The West will draw the line between democracies and authoritarian states, defining the divide with Russia as a struggle between democracy and dictatorship. The new Iron Curtain will no longer be drawn between the two camps of socialism and capitalism, nor will it be confined to the Cold War. It will be a life-and-death battle between those for and against Western democracy. The unity of the Western world under the Iron Curtain will have a siphon effect on other countries: the U.S. Indo-Pacific strategy will be consolidated, and other countries like Japan will stick even closer to the U.S., which will form an unprecedentedly broad democratic united front.”

Pozitia lui Hu Xia e sustinuta si de cea a lui Gao Yusheng, fost ambasador al Chinei in Ucraina, si deci cineva care de la adapostul pensiei are luxul de a putea emite judecati de opinie care pot contrazice dogma de partid, care intr-un articol aparut pe siteul Phoenix News, unde nu a reusit sa reziste decit citeva ore inainte de a fi cenzurat, exprima ideea ca Rusia va fi invinsa, fiind in declin pe toate palierele (https://gaodawei.wordpress.com/2022/05/10/fmr-prc-amb-to-ukraine-on-russias-impending-defeat-and-international-relations/).

Pina acum politica Chinei in ceea ce priveste razboiul ruso-ucrainean a fost extrem de rezervata, pentru a folosi un eufemism. Pentru o tara cu ambitii declarate de a deveni un pol de putere si o contrapondere la SUA, China nu a facut altceva decit sa a emita prin politicieni ori prin oficioasele guvernamentale gen People’s Daily declaratii constante de o retorica agresiva la adresa SUA, acuzata de provocarea razboiului (!) ori banalitati referitoare la rezolvarea negociata a conflictului.

Ca si Putin care a apreciat gresit capacitatea Rusiei de a invinge imediat Ucraina, si Xi Jinping a apreciat gresit situatia si a angajat China intr-o situatie neconfortabila in care “prietenia nelimitata” cu Rusia contravine intereselor Chinei de a exporta cit mai liber produse pe pietele occidentale si in special pe cea europeana. Neutralitatea pro-rusa profesata pina acum e un fel de coada de peste care nici nu angajeaza China de partea Rusiei, nici nu capteaza bunavointa celor care se opun invaziei ruse. Tendinta Kremlinului de a sustine miscari separatiste pe fostul teritoriu al Uniunii Sovietice contravine de altfel politicii chineze de reunificare cu Taiwanul si nu se poate spune ca-i bucura pe guvernantii chinezi. Cum insa China nu se poate arunca in barca dusmanului ideologic occidental, lipsita si de orice aliati, nu-i ramine altceva decit pozitia marginala de observator neutru pro-rus, din care e putin probabil sa iasa in actuala orientare politica.

Politica externa indecisa a Chinei, tendinta de a juca la doua capete, lipsa de aliante militare, amenintarile fata de vecini, agresivitatea fata de critici, fie ei interni sau externi (vezi cazul Lituaniei), dorinta de a controla total sectorul privat, sint doar citiva factori care o impiedica sa continue progresul economic realizat intre 1960-2000, in ralenti in ultimii 20 ani (https://www.statista.com/statistics/263616/gross-domestic-product-gdp-growth-rate-in-china/).

Liderii chinezi au proaspata in memorie prabusirea imperiului sovietic si nu e, cred, o intimplare ca un documentar chinez, “Historical Nihilism and the Soviet Collapse, Reflections on 30 years since the Disintegration of the Soviet Party and Nation”, studiat in scolile de partid incepind cu sfirsitul anului trecut, a fost incarcat pe internet in China pe data de 22 februarie, cu doar doua zile inainte de atacul Rusiei asupra Ucrainei.

Citeste continuarea pe Contributors.ro