Chisinaul "izolat" de lumea romaneasca

De sarbatorile de Paste trebuia sa ajung la Chisinau sa-mi vad parintii. „Evenimentele” din 7 aprilie au creat un motiv pentru impunerea vizelor cetatenilor romani. Motivul: „romanii s-au implicat in acest eveniment”. Nu am vazut argumente. Eu, din pacate, nu dispun de cetatenia R. Moldova: de la cetatenia sovietica am trecut direct la cea romaneasca. In situatia mea sint foarte multi oameni, ca sa nu mai vorbesc de familii mixte sau pur si simplu de oameni care fac afaceri sau au diverse treburi pe acolo.

Acum citva timp am criticat modul inuman in care se acorda vize moldovenilor pentru intrarea in Romania si UE. Intre timp anumite lucruri s-au rezolvat. Acum ma confrunt cu o situatie mult mai dura si absurda: obtinerea, ca cetatean roman, a vizei pentru Republica Moldova. Citesc ce scrie Evenimentul Zilei pe acest subiect si ma „minunez”. Insa asta nu e nimic. Amicul meu, criticul de arta Vladimir Bulat, tocmai s-a intors de la Chisinau si-mi relateaza de la fata locului „o zi din viata unui doritor de invitatie pentru a obtine viza”. Iar pina la viza e cale lunga.

Iata povestea:

Ajuns la Bucuresti dupa zece zile petrecute la cealalta casa a mea, de la Chisinau, am gasit acest articol. Si pentru ca tonul acestuia este acuzator si pe buna dreptate, revoltat, as dori sa mai completez imaginea descrisa de autor cu ceva detalii de la fata locului, caci eu chiar am fost la acel Birou de Migratie si Azil al Republicii Moldova. Am depus o cerere pentru a-mi invita sotia sa-si vada socrii batrani si bolnavi.

Acest birou este chiar in buricul capitalei basarabene, in coasta Ministerului de interne, dar in alt imobil, la etajul 2. De cum intri pe holul acelei instituitii ai sentimentul ca decazi in timp, ca tabacul fumat de Soljenitan, Saharov si Salamov, in Gulagul sovietic, il simti in nas… Esti imediat intrebat ce invitatie vrei sa obtii, si pentru cetatenii carui stat… spun scurt: Romania. Mi se spune sa astept, „operatorul” e momentan ocupat.

Nu pot afirma ca era asa multa lume, dupa cum vor sa afiseze autoritatile locale, ca ar fi depasite de afluenta celor care vor sa obtina invitatii pentru Republica Moldova. Deci, la scurta vreme imi vine randul, si ma aflu intr’o sala in care sunt mai multe birouri cu scaune, fiecare dintre acestea fiind prevazut cu geam intre functionar si solicitant.

Depun cererea tipizata completata la computer de acasa, si imprimata in 3 exemplare. Mi se mai cere sa anexez si o fotocopie dupa pasaportul celui invitat, inclusiv paginile cu ultimele intrari in RM, plus de asta – crezand ca asta imi va simplifica si urgenta procedura de obtinere a doritului document – adaog la cerere o fotocopie dupa actul de casatorie, aratand gradul de rudenie cu cetateanul roman.

Nu are insa nici o importanta pentru tanara functionara (am avut noroc!, caci la celelalte birouri asistau barbati in uniformele specifice politiei), imi spune: reveniti peste 30 de zile. Incerc sa-i explic ca as dori sa obtin invitatia peste cateva zile. „Nu se poate”, mi se raspunde. Nu exista „termen de urgenta, decat in cazuri de deces”, adauga salariata de la Interne. Ciudat mi s’a parut si faptul ca dupa ce depui acele 3 exemplare de cerere, mai completezi inca una de mana, pe o coala A4, prin care ceri acelasi lucru, dar pe scurt.

Probabil, pentru analiza grafologica. Nu ti se elibereaza niciun nr. de inregistrare… Cand l-am cerut, mi s’a raspuns sec: „Veniti cu buletinul de identitate peste 30 de zile, si spuneti numele celui pe care-l invitati”! Insist sa mi se faca invitatie in regim de urgenta, iar dupa ce, evident, am „scos-o din sarite” pe vajnica functionara, mi-a spus ca daca se aproba asa ceva, se va percepe o taxa de stat… si asta dupa ce categoric mi s-a spus ca „regimul de urgenta” este exclus, nu se practica decat…

Refuz, desigur, aceasta favoare procedurala; refuz sa platesc fie si un leu MD in folosul unei actiuni care contravine oricaror norme juridice si legale – actiune impusa aberant de auroritatile moldovene dupa „contrarevolutia de catifea” din 7 aprilie. Chiar si fostul presedinte Voronin se contrazice in privinta acestei masuri punitive, desantate si castratoare, in primul rand pentru statul RM.

Ca sa fiu scurt: nu sunt sigur ca voi obtine invitatia pentru sotia mea, chiar daca le-am lasat la dispozitia autoritatilor 2 luni (a scris cu creionul: 2 luni), caci nu cred ca voi calca pe acolo mai devreme de acest termen. Iar actul oficial de la Biroul de Migratie si Azil se ridica personal. Cum e si firesc…

Deocamdata, Chisinaul este izolat de lumea si realitatile romanesti, la nivelul circulatiei libere a cetatenilor. Despre noile reglementari impuse de autoritatile romane cetatenilor moldoveni, pentru a putea obtine viza RO, merita o discutie aparte. Si nu e mai putin pasionanta decat „epopeea” dezgustatoare de mai sus! Caci tot eu i-am asistat pe parintii mei la consulatul RO de la Chisinau… Pe viu, in miezul „evenimentelor”. Incercam posibilitati incrucisate spre a ne putea vedea unii cu altii, parintii cu copiii.