Cine a decis câte vaccinuri se cumpără în pandemie și cine a semnat contractul? Vlad Voiculescu: Contractul era semnat de reprezentantul mandatat de CNCAV – un cercetător angajat al MAPN

​Achizițiile de vaccinuri COVID-19 în pandemie au fost „decise și semnate” de premierul de la acea vreme, Florin Cîțu, „care nu ieșea niciodată din cuvântul președintelui”, sau „de cei cărora le-a dat mandat” – Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea (CNCAV), afirmă fostul ministru al Sănătății Vlad Voiculescu, într-un interviu acordat HotNews.ro cu o zi înainte de a fi audiat în premieră de DNA în acest dosar. „Așa fusese pusă masa înainte de alegerile din decembrie 2020”, arată Vlad Voiculescu.

Fostul ministru mai spune, în ceea ce privește contractul de achiziție a vaccinurilor, că acesta „era semnat electronic practic de reprezentantul mandatat de CNCAV – un cercetător angajat al MAPN (Institutul Cantacuzino), cel care avea cheia unică de decriptare a contractului transmis de Comisia Europeană”.

În interviul acordat HotNews.ro, Vlad Voiculescu, unul dintre candidații USR la alegerile europarlamentare, mai spune că nu și-a pus problema să facă un pas în spate în politică din cauza acestui dosar deoarece „nu există nicio urmă de îndoială asupra corectitudinii” sale.

Fostul ministru al Sănătății admite că „toată povestea asta îmi afectează familia, viața, timpul”, dar afirmă că nu are emoții că ar putea fi condamnat într-un astfel de dosar: „Mă miră întrucâtva că toți cei care și-au asumat deciziile pe vaccinare acum și-au înghițit limba și mă deranjează că media a uitat pe cine vedea la televizor în fiecare zi vorbind despre vaccinare și cine erau șefii lor.”

HotNews.ro: Ați depus jurământul ca ministru al Sănătății pe 23 decembrie 2020, seara, iar campania de vaccinare împotriva COVID-19 a început în România peste mai puțin de 4 zile, în dimineața de 27 decembrie 2020, fiind gestionată de CNCAV – un organism interministerial, fără personalitate juridică, aflat în subordinea Secretariatului General al Guvernului și coordonarea Prim-Ministrului. În ce măsură ați avut un cuvânt de spus, în calitate de ministru al Sănătății, în campania de vaccinare împotriva COVID-19?

Vlad Voiculescu: Într-o măsură mult mai mică decât mi-aș fi dorit. Cred că pentru orice om de bun simț e greu de crezut că eu, ca ministru al Sănătății, am fost pur și simplu pus pe tușă în această chestiune, dar așa au stat lucrurile. Deciziile se luau la Cotroceni, mai târziu fiind inclus în circuit și domnul Florin Cîțu care niciodată nu ieșea din cuvântul președintelui. Unde am reușit să îmi impun punctul de vedere a fost în deciziile pe care am reușit să le aduc la masa guvernului: de exemplu, impunerea procentului de 75% din vaccinuri care să meargă cu prioritate către bătrâni și bolnavi.

CNCAV a fost direct în coordonarea premierului și subordonarea SGG.

Echipa mea și CNCAV au avut diferențe de viziune pe aproape fiecare subiect relevant. De câteva ori am ieșit și public – vezi cazul centrelor secrete pentru speciali. De zeci de ori am semnalat intern lucrurile care nu funcționau. Asta nu înseamnă că tot ceea ce a făcut CNCAV a fost greșit și cu atât mai puțin că ar fi fost ilegal, pentru că presupun că mă veți întreba și despre dosarul mult discutat săptămâna trecută. Au fost intenții bune, enorm de multă muncă și destui oameni capabili.

La momentul când ați preluat conducerea Ministerului Sănătății, exista o Strategie de Vaccinare împotriva COVID-19, aprobată în Guvern și într-o ședință a CSAT din 3 decembrie 2020. La acel moment erau în discuție doar cele 37 de milioane de doze din lotul inițial sau se discuta deja și despre contractarea de doze suplimentare?

Nu, nicăieri, în niciun document nu fusese stabilită vreo cantitate de vaccinuri ce urmează a fi cumpărată.

Achiziția de vaccinuri a fost gestionată de CNCAV. CNCAV își lua aprobările de la premier. Așa fusese pusă masa, ca să zic așa, înainte de alegerile din decembrie 2020.

Primele 37 milioane de doze probabil că au fost decise de premierul Orban sau de premierul Ciucă – în mandatul său interimar. Următoarele au fost toate decise, semnate de Cîțu sau de cei cărora le-a dat mandat.

Tot ce era legat de vaccinuri: achiziții, logistică, planificări, centre de vaccinare, până la comunicare și raportarea efectelor adverse, toate au fost la CNCAV și toate se terminau cu decizii ale președintelui sau ale premierului Cîțu, care nu ieșea niciodată din cuvântul președintelui. Florin Cîțu a insistat de altfel de zeci de ori asupra acestui aspect – al subordonării directe a vaccinării față de el și nu de ministrul Sănătății – zeci de intervenții publice, în ședințe de guvern și în toate discuțiile oficiale sau mai puțin oficiale.

Când și cum a început discuția despre dozele suplimentare? Potrivit Memorandumului aprobat în martie 2021, „participarea României la negocierile pentru acest nou contract și angajarea de fonduri au fost aprobate de către Prim Ministru în data de 5.02.2021”. Cine a participat concret la negocierile cu Comisia Europeană și cine a decis acele cantități – premierul, președintele Iohannis sau altcineva? Decizia privind contractarea lotului suplimentar a fost luată în CSAT sau în alt mod?

Așa cum citați chiar dumneavoastră din referatul procurorului, premierul decidea asupra mandatului în cadrul fiecărei negocieri. Mandatul era cerut de și acordat către CNCAV. .Reprezentanți CNCAV participau la negocieri și tot ei implementau decizia premierului – adică asumarea obligației pentru statul român și angajarea de fonduri.

Ministerul Sănătății nu a fost absolut deloc implicat sau informat nici pe parcursul acelor negocieri, nici măcar la semnarea contractului. Nu știu cum a luat premierul acele decizii. Senzația pe care o lăsa era aceea că decizia a luat-o împreună cu președintele, dar asta e ceva ce poate doar el să vă clarifice.

Ce presupunea negocierea?

În fapt, e mult spus negociere. Trebuie spus clar: nu a existat nicio negociere între România și vreunul dintre producătorii de vaccin. Comisia Europeană a negociat cu producătorii. Nu există nici măcar o singură clauză în contract care să fi fost negociată de România sau de vreun alt stat membru. Singura decizie de luat la nivel național era dacă se achiziționează sau nu dozele care ne stăteau la dispoziție.

Valeriu Gheorghiță, președintele CNCAV, la maraton de vaccinare împotriva COVID-19 / Foto: Inquam Photos – George Călin

Cum se semna contractul? A cui era semnătura pe contract în dreptul cumpărătorului? Nu era a dumneavoastră?

Nu. Niciodată. Nici a mea, nici a cuiva care să aibă mandat explicit din partea mea.

Contractul era semnat electronic practic de reprezentantul mandatat de CNCAV – un cercetător angajat al MAPN (Institutul Cantacuzino), cel care avea cheia unică de decriptare a contractului transmis de Comisie.

Așadar, spuneți că nu ați fost consultat, nici nu ați semnat. Și atunci, care era rolul acelui Memorandum în Guvern pe care l-ați semnat? Memorandumul venea întotdeauna la săptămâni după semnarea contractului contractului prin care România își asumase obligația de a cumpăra?

E foarte bună întrebarea pentru că aici este cheia neînțelegerii. Citind declarațiile domnului Rafila de zilele trecute, înțeleg și de unde vine manipularea.

Lucrurile stau așa: contractele, adică stabilirea obligațiilor părților, se nășteau așa cum v-am descris acum. CNCAV afla de la Comisie că sunt vaccinuri disponibile, cereau acordul lui Cîțu să le cumpere, primeau acordul, le cumpărau semnând contractul – prin solicitarea acestuia și trecerea celor 5 zile de opt-out.

La săptămâni distanță, veneau la mine pentru completarea unui bon de comandă – Order Form în engleză – prin care România anunța că este pregătită din punct de vedere logistic să primească vaccinurile.

De ce mi-a cerut CNCAV mie să semnez acest bon? Probabil pentru că peste tot în Europa acestea erau semnate de Ministerul Sănătății.

Am refuzat semnarea, am cerut o amânare și am dus discuția în guvern printr-un memorandum pentru că am vrut ca întreg guvernul să fie informat și pentru a atrage atenția în guvern asupra necesității alocării suplimentare de fonduri către Ministerul Sănătății.

Cu alte cuvinte, prin acel Memorandum nu s-a aprobat niciun contract, nicio obligație a statului român. Obligația fusese deja asumată, contractul fusese deja semnat de către CNCAV cu aprobarea Premierului cu săptămâni înainte!

Dar ați avut vreo obiecție în momentul în care ați văzut cifrele privind cantitatea?

Am avut o discuție cu Florin Cîțu, da. M-a asigurat că știe ce face și că își asumă decizia. Și pe mine separat, și mai apoi și întreg guvernul.

Ce mai trebuie spus aici e că e ușor să te uiți înapoi și să spui că atunci cineva trebuia să citească viitorul, să știe că românii se vor vaccina aproape de două ori mai puțin decât ceilalți europeni. Rata de vaccinare la nivel european este de peste 80%. Noi nu am ajuns niciodată la 50%, deși am avut rate de mortalitate mai mari și de 2-3 ori decât alte state din Europa. Mai mult, filozofia la nivel european era că fiecare stat va dona o parte din vaccinuri și va putea revinde de asemenea o parte din vaccinuri. Acestea erau decizii însă care țineau mai degrabă de diplomație decât de Ministerul Sănătății. România a donat foarte puține vaccinuri – Moldovei, de pildă, România ar fi putut să îi doneze mai multe vaccinuri, mai devreme. România nu a folosit platformele europene apărute în a doua parte a lui 2021 pentru donații și pentru re-vânzare. România a reușit să re-vândă vaccinuri doar în mandatul Ioanei Mihăilă, prin eforturile dânsei. Din septembrie încolo – de când USR a fost scos de la guvernare – nimeni nu s-a mai ocupat de asta.

Memorandumul reprezintă modul dumneavoastră de a lua încă o dată în mod oficial promisiunea premierului pentru alocarea de fonduri către Ministerul Sănătății?

Da. Și un mandat pentru semnarea acelui bon de livrare, culmea, tocmai pentru a evita discuții precum cele de astăzi.

În memorandum sunt de altfel descrise foarte clar etapele contractului. E un capitol separat pe pagina 2. Acolo spune foarte clar cine și ce și-a asumat. Este un document care a circulat deja public, cu siguranță îl aveți.

Și apoi ați semnat bonul de comandă? Spuneți că prin acesta nu s-a creat o obligație pentru statul român?

Exact. Obligația se crease cu săptămâni înainte, prin semnarea contractului de către CNCAV cu acordul premierului. Acel bon de livrare sau bon de comandă înseamnă acceptarea livrării.

Vă citez din Contractul semnat de către CNCAV cu Pfizer de exemplu – Art.I.8.2 (îl găsiți citat în referatul procurorului): „dacă oricare dintre Statele Membre participante nu acceptă livrarea oricărei doze comandate de vaccin în conformitate cu prevederile prezentului contract, Contractantul va avea dreptul de a factura acestor State Membre participante pentru soldul prețului dozelor comandate care nu sunt acceptate astfel.”

Și mai zice tot referatul procurorului: „Pentru a evita orice dubiu și dacă nu se prevede altfel în ACA (=contract), fiecare Stat Membru participant trebuie să cumpere și să plătească pentru dozele alocate acestuia contractual, astfel cum acestea au fost comunicate de către Comisie, indiferent dacă Bonul de comandă pentru vaccin se încheie sau nu.”

Care va să zică: dacă aș fi trimis acel bon de comandă sau nu, obligația de cumpărare a statului român ar fi existat oricum. Singura diferență ar fi fost că vaccinurile ar fi întârziat. Și în martie aveam nevoie de vaccinuri! Am verificat chiar relatările din Hotnews din 24 Martie 2021: Coronavirus în România: Alte 6.136 de cazuri în ultimele 24 de ore. Bilanțul a ajuns la 913.143 / 137 de decese, un nou record de pacienți internați la ATI. Pe teritoriul României, 66.639 de persoane confirmate cu infecție cu noul coronavirus sunt în izolare la domiciliu, iar 15.892 de persoane se află în izolare instituționalizată. De asemenea, 54.442 de persoane se află în carantină la domiciliu, iar în carantină instituționalizată se află 88 de persoane.

Ați consultat referatul procurorilor. Există vreo suspiciune de corupție în acest dosar sau acuzațiile vizează strict o decizie de oportunitate?

Nu există nicăieri nici măcar o aluzie de corupție, darămite suspiciune. În 114 pagini nu există niciun indiciu că la mijloc ar fi fost vreun interes al oricăruia dintre cei vizați. Niciun cap de ață.

Nici nu văd unde ar fi putut fi vorba de corupție – nu au existat negocieri separate între statele europene și companii. Singurele negocieri sunt cele de la nivelul UE. Nimeni din România nu a negociat cu producătorii pentru că acest mecanism a fost unul comun al UE. Decizia de a participa la aceste achiziții comune a fost luată de președintele Klaus Iohannis în cadrul Consiliul European, la care a stabilit mecanismul pro-rata al României împreună cu ceilalți șefi de state și guverne europeni.

„România a contractat 2,94 doze pentru fiecare cetățean. Media europeană pentru anul 2021 a fost 3,12”

Și totuși, a luat România prea multe doze de vaccin? Putea estima cineva cu exactitate la acel moment de câte doze va fi nevoie?

Nu îmi face deloc plăcere să justific eu acum deciziile lui Florin Cîțu de atunci. Cu toate astea, dacă ne uităm la anul 2021 și la întreaga pandemie, ar trebui să ne uităm la viețile pierdute și la viețile salvate.

Dacă ne uităm însă la cantitatea de vaccinuri comandate pentru anul 2021 raportat la populație, vom vedea că România a cumpărat mai puține vaccinuri decât media europeană și mai puține decât majoritatea covârșitoare a țărilor cu care ne place în genere să ne comparăm:

România a contractat 2,94 doze pentru fiecare cetățean. Belgia a contractat 3,04, Danemarca a contractat 4,7, Franța a contractat 3,3, Germania a contractat 3,59 (contractase mai multe și a fost de acord să cedeze din dozele sale pentru alte state rămase în urmă), Italia a contractat 3,09, Olanda a contractat 3,51, Portugalia a contractat 3,14, Spania a contractat 3,41. Media europeană pentru anul 2021 a fost 3,12!

Problema, așadar, dacă ne uităm la ce au făcut alte state europene, nu a fost atât cantitatea de vaccinuri achiziționată cât rezultatele slabe ale campaniei de vaccinare. Nerespectarea regulilor de prevenție – și sper că vi-l amintiți pe domnul Ciolacu care refuza să poarte mască la adunări publice în plină pandemie, sper că vă amintiți protestele zilnice ale AUR din fața Ministerului Sănătății în timpul mandatului meu – și cea mai mică rată de vaccinare din UE s-au văzut în ratele de mortalitate ale României. Uitați-vă la numărul deceselor din toamna lui 2021 și comparați cu orice altă țară din UE. Nu știu câți își mai amintesc, valul 4 din Septembrie-Octombrie s-a numit Valul Nevaccinaților. Și iarăși aș face apel la datele publice de atunci: pe 19 octombrie aveeam 18.800 de cazuri noi, 561 morti în ziua precedentă, 1.805 oameni în stare gravă, 137.484 de persoane confirmate cu infecție cu noul coronavirus sunt în izolare la domiciliu, 18.506 persoane se află în izolare instituționalizată, 56.258 de persoane se află în carantină la domiciliu.

Vaccinarea începuse bine în primele luni ale anului. A fost bine că am avut vaccinuri, era bine dacă am fi folosit mai multe. Am fi putut salva și mai multe vieți. Campania de vaccinare a fost tratată însă ca un instrument la îndemâna președintelui și a scopurilor sale politice și de la un punct încolo complet subordonată campaniei de preluarea a PNL de către Florin Cîțu. Vă invit din nou să vă uitați la cifrele publice din acel moment – la prăbușirea interesului pentru vaccinare odată cu anunțurile bombastice ale lui Klaus Iohannis și ale lui Florin Cîțu din mai și iunie 2021 cum că am fi învins pandemia.

Nu ai cum să comanzi exact cantitatea necesară și din perspectiva eficienței utilizării banului public, mai degrabă rămâi cu vaccinuri decât să suporți – ca societate – costurile bolilor pe care le poți preveni prin vaccinare. În cazul nostru, tocmai ne confruntam cu o pandemie, cu școli închise, economie închisă, oameni și instituții întregi în carantină, zeci sau sute de vieți pierdute zilnic. Vaccinul a salvat foarte multe vieți și a făcut pentru și mai mulți boala cu mult mai ușoară. Amintiți-vă că erau oameni care călătoreau zeci sau sute de km ca să se vaccineze. Amintiți-vă că veneau străini la noi în România să se vaccineze.

Nimeni, nicăieri în lume nu putea estima exact de câte doze va fi nevoie. Prioritatea era salvarea vieților și redeschiderea economiei. O viață pierdută e neprețuită și tot costul vaccinurilor contractate de orice țară echivalează cu costurile a 1-2-3 zile de închidere a economiei. România nu e cu nimic diferită aici.

Pentru planificare sunt o mulțime de factori la mijloc: calendarul de livrări (pentru unele vaccinuri de pildă, dacă renunțai la cota ta pro-rata din vaccinurile europene, săptămânile următoare primeai deja mai puțin decât alte țări), problemele de producție ale unor vaccinuri (deja știam în primele săptămâni ale anului că Astra-Zeneca se confruntă cu probleme de producție), autorizarea vaccinurilor (unele au fost autorizate mult mai târziu, altele deloc), pierderile inerente de 10%, 20% sau chiar mai mari (la transport, manipulare, în cabinete). Mai pe românește: dacă ai deschis un vaccin cu 6 doze și ai doar trei oameni care vin să se vaccineze în acea zi, restul de 3 tocmai s-au prăpădit. Perisabilitate 50%. Apoi, virusul a avut mai multe variante și vaccinul a trebuit repetat.

Vlad Voiculescu / Foto: Inquam Photos – Sabin Cirstoveanu

Cum ați primit și gestionat vestea apariției comunicatului DNA în spațiul public? Ați avut vreun moment vreo emoție, vreo temere că ați putea fi condamnat în acest dosar?

Eu știu ce am făcut și nimic din tot ce am făcut la Ministerul Sănătății nu lasă nici măcar loc vreunei bănuieli de corupție sau vreunei neglijențe care să îmi poată fi reproșată. Nu am nimic de ascuns. Nu am refuzat nicio invitație la nicio dezbatere publică. Mă miră întrucâtva că toți cei care și-au asumat deciziile pe vaccinare acum și-au înghițit limba și mă deranjează că media a uitat pe cine vedea la televizor în fiecare zi vorbind despre vaccinare și cine erau șefii lor.

Personal, da, evident că toată povestea asta îmi afectează familia, viața, timpul.

Aștept să văd dosarul pentru că din referat par să fie mai multe confuzii acolo: confuzii – să le spunem confuzii, nu manipulări – în privința rolurilor celor implicați în achiziția vaccinurilor, confuzii în privința mecanismului european de achiziționare a vaccinurilor, a cantității de vaccinuri necesare și achiziționate.

USR vorbește în scrisoarea transmisă președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, despre încălcarea separației puterilor în stat. Susțineți acest punct de vedere?

Întreg dosarul pare să fie o deformare gravă a realității comisă de către o instituție a statului. Dacă România a cumpărat mai puține vaccinuri decât media europeană, decât țări precum Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Olanda, Portugalia sau Spania, despre ce este dosarul acesta? Dumneavoastră înțelegeți? Sunt dintre cei care au salutat investigațiile DNA în cazul vaccinurilor și în toate achizițiile din pandemie. Am văzut din încadrarea inițială a dosarului că procurorul a căutat indicii de corupție și nu a găsit. Nu știu ce se mai urmărește acum. Nu vreau să fac acuzații acum dar faptele sunt următoarele: achizițiile dubioase din pandemie în care companii cu zero cifră de afaceri au făcut milioane și zeci de milioane pentru produse vândute statului cu adaos de 3,5,10 ori prețul real sunt în continuare bine-mersi. Iar acest dosar în care nu este vorba de nicio corupție apare brusc la 6 luni înainte de alegeri, atacând strict opoziția și preluând narative anti-vacciniste și anti-europene ale PSD și AUR. Asta în plină epidemie de rujeolă și în plin avânt al extremismului peste tot în Europa.

DNA este o instituție respectabilă și extrem de importantă pentru România, o instituție pe care și eu am apărat-o alături de USR și de milioane de români împotriva ingerinței politicului. Când vorbim însă de separația puterilor în stat, principiul fundamendal al democrației, nu spunem doar că politicul nu trebuie să intre pe teritoriul justiției. Reversul este la fel de valabil: nu este treaba procurorilor sau a judecătorilor să decidă unde se face o autostradă, ce vaccinuri sau ce armament se cumpără sau nu se cumpără, cum decide o țară să își protejeze pădurile. Într-o democrație, acestea sunt decizii politice.

Milioane am apărat în stradă independența justiției atunci când PSD a încercat să îl scape pe Dragnea de justiție schimbând legea. Și a fost corect. Aș face-o din nou.

La fel însă, procurorii și justiția ca putere în stat nu au ce căuta peste decizii de oportunitate politică, adică decizii pe care un primar, un ministru sau orice administrator le ia într-un moment dat, cu informațiile disponibile, acționând cu bună credință. Dacă cineva își folosește funcția pentru a câștiga ceva din asta – el sau vreun apropiat al lui – atunci este corupție și e treaba justiției. Dacă nu, nu.

În fine, faptul că un dosar DNA este folosit acum ca măciucă politică mi se pare nedrept chiar și pentru DNA – pentru oamenii de acolo care știu că își fac treaba, dar și pentru noi toți cei care am apărat instituția și justiția în stradă. Mi se pare de o perversitate demnă de actuala coaliție. Cumva în ton cu multe alte nedreptăți din Justiție. Și nu cred că este exagerat să ne întrebăm dacă mai este justiția din România cu adevărat independentă și în folosul cetățenilor? Mai are mecanismele interne necesare pentru a rămâne cu adevărat independentă de celelalte puteri ale statului și în folosul cetățenilor?

Sunteți pe locul al doilea pe lista de candidați a USR la alegerile europarlamentare de anul viitor, după retragerea Elenei Lasconi. Veți merge mai departe sau veți face un pas în spate?

Cum am explicat, dacă ar fi existat orice urmă de îndoială asupra corectitudinii mele, m-aș fi retras sau mi s-ar fi propus să mă retrag.

Nu este cazul. Lucrurile vor fi și mai clare în viitorul apropiat.

Strategia de vaccinare împotriva COVID-19, aprobată în CSAT: România își propunea să ajungă la o rată de vaccinare de 90% până în 2023

Pe 3 decembrie 2020 era aprobată, într-o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Strategia de vaccinare împotriva COVID-19, ce prevedea că România își propune să ajungă la o rată de vaccinare împotriva COVID-19 de 70% în rândul populației eligibile în anul 2022 și de 90% în anul 2023. La acel moment nu era încă aprobat un vaccin împotriva COVID-19 pentru copii, însă strategia prevedea că, atunci când urma să fie aprobat un astfel de vaccin, autoritățile se așteptau la o rată de vaccinare de 20%, „date fiind studiile existente ce relevă un grad crescut de reticență parentală”, se arăta în document.

Obiectivele României, potrivit Strategiei de vaccinare împotriva COVID-19:

Anul 2022:

Pe categorii de vârstă:

• Obiectivul de acoperire vaccinală este de peste 20% pentru copii cu vârsta mai mică de 12 ani, date fiind studiile existente ce relevă un grad crescut de reticență parentală, urmând a fi reevaluată perioadic.

• Obiectivul de acoperire vaccinală este de 70% pentru populația generală cu vârsta egală sau mai mare de 12 ani.

Pe tip de produs vaccinal:

• Obiectivul de acoperire vaccinală este de 70% pentru populația eligibilă cu vârsta egală sau mai mare de 12 ani, ponderată pe diversele categorii de vârstă, astfel încât să fie atinsă acoperirea prognozată.

• Trebuie asigurat numărul necesar de doze pentru rapel pentru persoanele vaccinate eligibile.

Anul 2023:

• Obiectivul de acoperire vaccinală este de 90% în populația generală eligibilă, cu vârsta egală sau mai mare de 12 ani, de asemenea, ponderată pe diversele categorii de vârstă.

• Este recomandabil ca vaccinarea împotriva COVID-19 să se realizeze cu tipurile de produse utilizate până în prezent, luând în considerare acceptabilitatea populației pentru anumite tipuri de vaccinuri împotriva COVID-19.

• De asemenea, statul român se angajează, prin acest HG, să asigure, prin Ministerul Sănătății, necesarul de vaccinuri împotriva COVID-19 pentru atingerea obiectivelor de vaccinare.

Strategia de vaccinare împotriva COVID-19 a fost aprobată pe 3 decembrie 2020, într-o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Anunțul privind aprobarea Strategiei României de vaccinare împotriva COVID-19 era făcut, la finalul ședinței CSAT din 3 decembrie 2020, chiar de președintele Klaus Iohannis: „A fost aprobată strategia de vaccinare împotriva noului coronavirus, o campanie de vaccinare care va dura cel puțin câteva luni de zile. Am dorit să fie o campanie foarte bine pregătită și, în consecință, strategia, după părerea mea și după părerea specialiștilor, este una foarte bine lucrată. Ea a fost în prealabil aprobată în cadrul Guvernului, acum este aprobată și în CSAT. Această strategie prevede pașii care se vor face, principiile pe care se bazează întreaga strategie și foarte multe alte detalii despre vaccinare”.

„Pot să vă spun în acest moment că este foarte posibil ca la începutul anului viitor să beneficieze România deja de primă tranșă de vaccin. Este posibil să avem o primă tranșă cu un număr de aproximativ un milion de doze. În prima tranșă, repet, va fi vaccinat personalul medical – întregul personal medical – și persoanele din grupe de risc. Vaccinarea este voluntară, vaccinarea este sigură, vaccinarea este eficientă, vaccinarea se face planificat. Este foarte, foarte important de știut că aceste tipuri de vaccin care sunt acum în curs de aprobare sunt sigure, sunt eficiente, sunt la cel mai înalt standard european și aceasta este o știre foarte importantă pentru români”, mai spunea atunci Klaus Iohannis.

„Suntem bine pregătiți, așteptăm vaccinurile și pot să vă spun că personal sunt foarte mulțumit de munca depusă de Ministerul Sănătății, domnul Ministru, domnul Secretar de Stat și domnul colonel Gheorghiță care se ocupă de această campanie de vaccinare. Abia aștept să vină vaccinul şi să terminăm cu această campanie, să ne apucăm de reconstrucție, să refacem tot ce a fost lăsat mai încet, să repornim economia şi să reajungem la normalitate”, adăuga șeful statului.

A luat România prea multe vaccinuri? Câte doze a achiziționat țara noastră și câte au luat alte țări

Țara noastră nu este singura din Europa care a achiziționat, în contextul pandemiei, o cantitate mare de vaccinuri, dintre care o parte au rămas nefolosite, arată o analiză realizată de economistul Bogdan Glăvan.

„Cine studiază puțin situația vaccinurilor descoperă că diverse țări au cumpărat doze de 4 ori mai multe decât populația”, arată economistul Bogdan Glăvan.

Câte doze de vaccin au achiziționat alte țări – sursa: analiză economist Bogdan Glăvan:

• Suedia: populație – 10,4 mil. persoane; a cumpărat 42 mil. doze de vaccin; a consumat 21,5 mil., adică jumătate, restul s-au aruncat sau se vor arunca.

• Germania – populație 83,2 mil. persoane; a cumpărat aproape 400 mil. doze, adică de 5 ori populația, a consumat 83 mil., restul Dumnezeu cu mila.

• Marea Britanie – populație 67,3 mil. persoane, a cumpărat 457 mil. doze, adică de 7 ori populația; a consumat doar 151 mil, doze.

• Danemarca – populație 5,8 mil. persoane; nu am găsit câte doze a cumpărat, dar am aflat că a donat 9 mil. doze, deci dublul populației, deci e ușor de înțeles cam căt de multe a comandat.

• Polonia – populație 37,7 mil. persoane, a cumpărat 100 mil. doze, nici nu le-a plătit, se judecă cu Pfizer.

• România – populație 19 mil; înțeleg că a cumpărat 89 mil. doze, din care a administrat aproape 17 mil.