Cine este singurul rege din istorie cu o domnie mai lungă decât a Elisabetei a II-a
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost cel mai logeviv monarh britanic și al doilea cel mai longeviv din istoria lumii, fiind depășită la acest capitol doar de un alt monarh european.
Distincția de cel mai longeviv monarh din toate timpurile îi aparține regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, acesta domnind timp de 72 de ani și 110 zile între 1643 și 1715. Domnia reginei Elisabeta a II-a s-a încheiat după 70 de ani și 214 zile după ce aceasta s-a stins din viață joi la vârsta de 96 ani la îndrăgitul ei Castel Balmoral din Scoția.
Regina Elisabeta a II-a a fost singurul monarh din istoria Marii Britanii care a petrecut 70 de ani pe tron, ea sărbătorindu-și Jubileul de Platină în luna aprilie a anului trecut. Semne de întrebare privind starea sa de sănătate au început să apară încă de atunci, Palatul Buckingham anunțând că ea nu va participa la ceremonia religioasă ocazionată de jubileu din cauza unui „disconfort” fizic.
În ceea ce-l privește pe regele Ludovic al XIV-lea, longevitatea domniei sale este cu atât mai remarcabilă întrucât a trăit într-o perioadă în care speranța de viață era mult mai scăzută decât în prezent.
Totuși, trebuie amintit că această statistică este oarecum distorsionată de rata ridicată a mortalității infantile din perioada respectivă și că oamenii care treceau de primii ani de la naștere ajungeau să aibă o viață ceva mai apropiată de cea din prezent ca longevitate.
În clasamentul celor mai longevivi monarhi regele Ludovic și regina Elisabeta a II-a sunt urmați de regele Rama al IX-lea al Thailandei (1946-2016) și regele Johann al II-lea al Liechtenstein-ului (1858-1929). Regina Victoria, al doilea cel mai longeviv monarh britanic din istorie, ocupă poziția a zecea în clasament, cu o domnie de 63 de ani și 216 zile între 1837 și 1901.
Regele care a spus „Statul sunt eu”?
Cunoscut și sub denumirea de „Regele Soare”, Ludovic al XIV-lea este probabil cel mai cunoscut publicului larg datorită unui citat faimos care i-ar aparține: „Statul sunt eu!”.
El ar fi spus cuvintele în fața parlamentarilor francezi adunați într-un legislativ incipient pentru a le reaminti despre primatul autorității regale după ce aceștia au contestat mai multe edicte emise de rege în 1655.
Această propoziție scurtă a ajuns să simbolizeze absolutismul monarhiilor medievale.
Însă istoricii contestă faptul că această „sentință”, care nu figurează în registrele parlamentului de la Paris, a fost într-adevăr pronunțată de Ludovic al XIV-lea, mai ales că pe patul de moarte el a spus ceva cu sens cu totul diferit: „Eu mor, dar statul va rămâne mereu”.
Se pare că relica „L’État, c’est moi!” i-a fost atribuită lui Ludovic în 1818 de istoricul și politicianul francez Pierre-Édouard Lémontey în una dintre operele sale în contextul restaurării monarhiei în Franța după căderea imperiului instaurat de Napoleon Bonaparte pe temeliile Revoluției Franceze.
Deși un monarhist care chiar a luptat împotriva trupelor revoluționare, Lémontey ar fi atribuit aceste cuvinte regelui francez pentru a sublinia continuitatea dintre instituțiile Vechiului Regim și cele ale Revoluției, care era după el o consecință a absolutismului lui Ludovic al XIV-lea.
Unul dintre cele mai cunoscute portrete ale regelui Ludovic al XIV-lea (Forget Patrick-Sagaphoto.com / Alamy / Profimedia Images)
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro