Cine face parte din „Axa Rezistenței” și care sunt cele 10 moduri în care Iranul poate lovi Israelul
Iranul a promis să riposteze împotriva Israelului pentru atacul aerian asupra ambasadei sale din Damasc de pe 1 aprilie, ceea ce sporește îngrijorarea cu privire la o posibilă escaladare majoră a conflictului din Orientul Mijlociu, notează Reuters.
Până în prezent, Iranul nu a jucat niciun rol direct în conflictul care s-a răspândit în regiune de la începutul războiului din Gaza, care durează deja de șase luni, dar Teheranul a susținut grupurile armate care au luat parte la acesta prin atacuri împotriva Israelului, a intereselor americane și a unor navelor de pe Marea Roșie.
Dezvoltate timp de ani, sau chiar de decenii cu sprijin iranian, aceste grupuri se descriu ca fiind „Axa de rezistență” împotriva Israelului și a influenței SUA în Orientul Mijlociu, ele fiind de fapt o coaliție a dumanilor Israelului.
Hamas, gruparea palestiniană din gaza care a declanșat războiul prin atacarea Israelului la 7 octombrie, face parte din Axă, dar de jumătate de an este ținta Israelului, care a promis că o va distruge.
Cine mai este în „Axa de rezistență” sprijinită de Iran:
Hezbollah (Liban)
Hezbollah, care înseamnă „Partidul lui Dumnezeu”, a fost înființat de către Gărzile Revoluționare ale Iranului în 1982 cu scopul de a lupta împotriva forțelor israeliene care invadaseră Libanul în acel an.
Hezbollah este considerată mai puternică militar decât statul libanez și împărtășește ideologia islamistă șiită a Iranului.
Hezbollah a servit drept model pentru alte grupări susținute de Teheran în regiune, unele dintre ele fiind consiliate, înarmate sau antrenate de Iran. Statele Unite și alte guverne, inclusiv țările arabe din Golf, aliate ale SUA, au pus Hezbollah pe lista organizațiilor teroriste.
Gruparea libaneză puternic înarmată a organizat aproape zilnic atacuri asupra unor ținte israeliene la granița libanezo-israeliană de la începutul lunii octombrie, ceea ce a dus la cele mai intense schimburi de tiruri dintre acești inamici de la războiul pe scară largă din 2006.
Hezbollah spune că atacurile sale au contribuit la suprasolicitarea armatei israeliene și, în același timp, au determinat strămutarea a zeci de mii de israelieni care au fugit din casele din apropierea graniței. Loviturile aeriene și de artilerie israeliene au forțat, de asemenea, zeci de mii de libanezi să fugă din zonă.
Potrivit unor surse de securitate ale Reuters, loviturile israeliene au ucis după 7 octombrie, aproximativ 240 de luptători Hezbollah, inclusiv comandanți de top din Liban, la care se adaugă alți 30 de luptători uciși în lovituri israeliene în Siria. Totalul este cât bilanțul pierderilor Hezbollah în războiul din 2006.
Forțele Houthi din Yemen
Mișcarea Houthi a preluat controlul asupra unor părți mari din Yemen în timpul războiului civil care a început în 2014, când a cucerit capitala Sanaa și a răsturnat guvernul. Aceștia aparțin ramurii Zaydi a islamului șiit și au de mult timp legături de prietenie cu Iranul.
Războiul din Yemen i-a aruncat în conflict cu Arabia Saudită și aliații săi din Golf. Saudiții, temându-se de influența tot mai mare a Iranului, au intervenit în război în 2015 în sprijinul guvernului alungat de forțele Houthi.
În ultimii ani, Arabia Saudită a sprijinit eforturile diplomatice pentru a pune capăt războiului, găzduind în septembrie anul trecut negociatori Houthi la Riad.
Houthi au anunțat la 31 octombrie că au intrat în conflictul Israel – Hamas, lansând drone și rachete spre Israel. În noiembrie, ei și-au extins acțiunile prin atacarea de nave în sudul Mării Roșii, afirmând că au vizat nave aparținând israelienilor sau care se îndreptau spre porturi israeliene – deși unele dintre navele vizate nu aveau legături cunoscute cu Israelul.
Campania lor a determinat Statele Unite și Marea Britanie să lanseze atacuri aeriene împotriva unor ținte Houthi din Yemen în ianuarie. Houthi au spus că toate navele americane și britanice și navele de război care iau parte la „agresiune” vor fi ținte pentru grup.
Atacurile au perturbat comerțul internațional pe cea mai scurtă rută maritimă dintre Europa și Asia, determinând unele companii de transport maritim să își redirecționeze navele.
Statele Unite consideră că Gărzile Revoluționare ale Iranului (IRGC) au ajutat la planificarea și desfășurarea atacurilor Houthi cu rachete și drone. Iranul neagă.
În ianuarie, surse informate au declarat pentru Reuters că în Yemen sunt comandanți din IRGC și Hezbollah care ajută la dirijarea atacurilor Houthi asupra transportului maritim de pe Marea Roșie.
Coaliția condusă de Arabia Saudită care luptă împotriva forțelor Houthi acuză de mult timp Iranul că înarmează, antrenează și finanțează grupul. Houthi neagă că ar fi un instrument iranian.
Rezistența Islamică din Irak
Grupările șiite care au legături cu Iranul au devenit jucători importanți în Irak după invazia condusă de SUA în 2003 și au creat miliții cu zeci de mii de luptători.
Un grup-umbrelă al facțiunilor armate islamiste șiite, numit Rezistența Islamică din Irak, a început să vizeze forțele americane staționate în Irak și Siria în octombrie, afirmând că urmăresc să răspundă la atacurile israeliene asupra palestinienilor și să se opună forțelor americane desfășurate în Irak și în regiune.
Atacurile au încetat după ce un lovitură cu dronă a ucis trei soldați americani în Iordania, la 28 ianuarie, ceea ce a provocat represalii masive ale SUA asupra unor ținte legate de Iran în Siria și Irak.
Reuters a relatat în februarie că șeful Forței Quds a Iranului le-a cerut milițiilor să se ascundă pentru a evita loviturile americane asupra comandanților lor de rang înalt, distrugerea infrastructurii-cheie sau chiar o ripostă directă împotriva Iranului.
La 1 aprilie, Rezistența Islamică din Irak a revendicat responsabilitatea pentru un atac aerian asupra orașului Eilat din Israel.
Grupurile armate șiite au jucat un rol principal în bătălia împotriva grupării jihadiste sunnite Statul Islamic, luptând ca parte a Hashd al-Shaabi, sau Forțele de Mobilizare Populară.
Deși membrii acestor grupuri armate primesc salarii de la stat și se află, din punct de vedere tehnic, sub autoritatea prim-ministrului, ei operează adesea în afara lanțului de comandă.
Printre grupurile care au vizat forțele americane se numără Kataib Hezbollah și grupul Nujaba, ambele strâns legate de Gărzile Revoluționare ale Iranului. Arsenalul lor include drone explozive și rachete, inclusiv balistice. Grupurile sunt desemnate drept organizații teroriste de către Statele Unite.
Siria
Guvernul sirian condus de președintele Bashar al-Assad face parte din „Axa Rezistenței”, dar nu a jucat niciun rol direct în conflictul actual. Cu toate acestea, teritoriul sirian a fost o arenă de escaladare a tensiunilor în regiune.
A fost vorba de atacuri ale milițiilor susținute de Iran împotriva forțelor americane în est, lovituri aeriene israeliene în Siria împotriva unor militari iranieni și a membrilor Hezbollah și schimburi ocazionale de tiruri pe Înălțimile Golan.
Guvernul sirian a fost timp de decenii un aliat apropiat al Iranului, iar forțe susținute de Iran au fost desfășurate în mare parte din Siria de când au sosit în urmă cu mai bine de un deceniu pentru a-l ajuta pe Assad în războiul civil sirian.
Teheranul și Damascul afirmă că forțele iraniene se află în Siria cu rol consultativ, la invitația guvernului.
Cele zece moduri prin care Iranul poate ataca Israelul
„Iranul are la dispoziție zece modalități de a ataca Israelul; pe care o va alege?”, scrie joi Jerusalem Post într-o analiză în care spune că „pedeapsa” promisă de Teheran împotriva Israelului s-ar putea manifesta fie prin intermediari (precum cei menționați mai sus), fie prin lovituri directe, inclusiv cu rachete balistice și drone.
Publicația israeliană a publicat o listă cu diferitele feluri de atacuri pe care Iranul le-ar putea iniția, funcție de cum a acționat în trecut:
- Un atac cu rachete balistice din Iran
- Un atac cu rachete balistice din Irak
- Lovituri cu noile rachete balistice cu rază lungă de acțiune testate recent de Iran
- Un atac combinat cu drone și rachete de croazieră
- Atac al milițiilor irakiene cu drone sau rachete
- Cu milițiile susținute de Iran în Siria
- Printr-o coaliție de forțe Houthi, Hezbollah și alte grupuri susținute de Iran
- Un atac împotriva obiectivelor israeliene din alte țări
- Un atac asupra regiunii Kurdistan din Irak
- Împingerea Hezbollah într-un război
Tensiune mare în Orientul Mijlociu
De la începutul acestei luni, de la lovitura israeliană asupra ambasadei iraniene din Siria, tensiunile sunt mari în Orientul Mijlociu, în așteptarea „pedepsei” pe care Iranul a spus că o va aplica Israelului.
Rusia le-a spus cetățenilor săi să se ferească să meargă în Orientul Mijlociu, iar singura companie occidentală care are curse spre Teheran și-a suspendat zborurile cel puțin până sâmbătă, în condițiile în care sunt așteptate represaliile Iranului.
Țările din regiune și Statele Unite sunt în alertă maximă și s-au pregătit pentru un posibil atac din partea Iranului încă din 1 aprilie, când avioane de război israeliene au bombardat complexul ambasadei iraniene din Siria.
Israelul își continuă războiul în Gaza, dar se pregătește și pentru scenarii în alte zone, a declarat joi premierul Benjamin Netanyahu. „Ne pregătim să răspundem nevoilor de securitate ale statului Israel, atât în apărare, cât și în atac”, a spus el după o vizită la o bază aeriană din sudul Israelului.
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a declarat că Israelul „trebuie să fie pedepsit și așa va fi” pentru lovitura de la Damasc care a ucis șapte membri ai Corpului Gardienilor Revoluției iraniene. Printre aceștia se număra Mohammad Reza Zahedi, un comandant de rang înalt în cadrul Forței Quds, o unitate de elită a Gărzilor Revoluționare.
În ceea ce pare un răspuns la declarația lui Khamenei, ministrul israelian de externe, Israel Katz, a declarat că țara sa va răspunde în același mod dacă Iranul va ataca Israelul de pe teritoriul său.
Joe Biden a reafirmat miercuri că sprijinul său pentru Israel este „de neclintit” în fața amenințărilor iraniene. Iranul „amenință să lanseze un atac major împotriva Israelului”, a declarat președintele american în cadrul unei conferințe de presă comune la Casa Albă cu premierul japonez Fumio Kishida.